29 matches
-
a limbii bulgare - Originea și dezvoltarea limbii bulgare. - Locul limbii bulgare în familia limbilor slave. Limba bulgară și celelalte limbi balcanice. ÎI. Fonetica și fonologie - Particularități fonetice ale limbii bulgare. - Sistemul vocalic. Alternante vocalice. - Sistemul consonantic. Consoane surde și sonore. Palatalizarea consoanelor velare. III. Morfologia - Obiectul morfologiei. Părțile de vorbire. - Substantivul - gen, număr, articulare. - Adjectivul - gen, număr, articulare, grade de comparație. - Pronumele. Categorii de pronume. - Numeralul cardinal. Numeralul ordinal. Articularea. - Verbul. Aspectul verbal. Moduri și timpuri verbale. Participii și gerunziu. - Adverbul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184463_a_185792]
-
-lea, s-a scris é, iar - á, dar aceste litere au ieșit din uz. Sistemul consonantic al limbii poloneze este mult mai bogat decât cel vocalic. Se caracterizează prin serii de consoane africate și palatale, care au apărut după patru palatalizări în limba protoslavă, plus două care au apărut în poloneză și bielorusă. Retroflexele și africatele sonore sunt adesea notate cu digrame. Consoanele palatale (cunoscute în terminologia fonetică slavă cu denumirea de „consoane moi”) sunt marcate ori prin accent ascuțit, ori
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
sunetul dar adoptarea ei încă nu este oficială. Litera Гг notează în limba bielorusă sunetul (un "h" pronunțat în glotă). Litera Ўў (Уу scurt) este specifică acestei limbi. De asemenea, apostroful apare în cuvintele bieloruse atunci când se indică pronunția fără palatalizarea consoanei anterioare. Alfabetul latin folosit în limba bielorusă de unii vorbitori, numit "Łacinka", este după cum urmează: Aa Bb Cc Ćć Čč Dd (Dzdz Dźdź Dždž) Ee Ff Gg Hh Chch Ii Jj Kk Ll Łł Mm Nn Ńń Oo Pp
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
Standardul limbii muntenegrene conține majoritatea trăsăturilor fonologice din standardele celorlalte limbi din diasistem (vezi Limba croată și Limba sârbă). Pe lângă acestea normează pronunțarea (i)jekaviană, care este standard și în croată, precum și câteva trăsături proprii numai muntenegrenei. Este normata o palatalizare provocată de pronunțarea jekaviană. Această produce două consoane specifice, rezultate din palatalizarea jekaviană a lui /s/ și /z/: Palatalizarea jekaviană privește și alte două consoane, producând consoane care există în celelalte standarde, dar nu produse de acest tip de palatalizare
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
diasistem (vezi Limba croată și Limba sârbă). Pe lângă acestea normează pronunțarea (i)jekaviană, care este standard și în croată, precum și câteva trăsături proprii numai muntenegrenei. Este normata o palatalizare provocată de pronunțarea jekaviană. Această produce două consoane specifice, rezultate din palatalizarea jekaviană a lui /s/ și /z/: Palatalizarea jekaviană privește și alte două consoane, producând consoane care există în celelalte standarde, dar nu produse de acest tip de palatalizare. Exemple: Sunt totuși admise că dublete și variantele nepalatalizate ale acestor consoane
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
Pe lângă acestea normează pronunțarea (i)jekaviană, care este standard și în croată, precum și câteva trăsături proprii numai muntenegrenei. Este normata o palatalizare provocată de pronunțarea jekaviană. Această produce două consoane specifice, rezultate din palatalizarea jekaviană a lui /s/ și /z/: Palatalizarea jekaviană privește și alte două consoane, producând consoane care există în celelalte standarde, dar nu produse de acest tip de palatalizare. Exemple: Sunt totuși admise că dublete și variantele nepalatalizate ale acestor consoane, normate în standardul croatei. Pronunțarea (i)jekaviană
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
palatalizare provocată de pronunțarea jekaviană. Această produce două consoane specifice, rezultate din palatalizarea jekaviană a lui /s/ și /z/: Palatalizarea jekaviană privește și alte două consoane, producând consoane care există în celelalte standarde, dar nu produse de acest tip de palatalizare. Exemple: Sunt totuși admise că dublete și variantele nepalatalizate ale acestor consoane, normate în standardul croatei. Pronunțarea (i)jekaviană este în general comună standardelor muntenegrean și croat, dar cel muntenegrean normează grupul ije (pronunțat în două silabe) și în alte
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
litere pentru redarea celor două consoane specifice. În alfabetul latin, acestea sunt Ś și Ź, luate din scrierea limbii poloneze, care are de asemenea consoanele respective. În alfabetul chirilic, acestora le corespund Ć, respectiv З́. Admițându-se dubletele fără palatalizare jekaviană ale consoanelor respective, se admite și scrierea acestora cu sj (chirilic сj), respectiv zj (chirilic зj). Că în sârbă, numele proprii străine se transcriu de regulă fonetic și cu alfabetul latin, în afară de folosirea lor în traficul poștal. În unele
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
rusalii comune la Meglenoromani și la Macedoneni vo “Actele Simpozionului Pančevo 1972, str. 95-101. 2. U final în graiurile meglenoromane din Huma și Țărnareca vo “Analele Societății de limbă română din P.S.A. Voivodina" Zrenjanin, 1972-1973, str. 91-94. 3. Despre palatalizarea consoanelor labiale în meglenoromana vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXIV, nr. 3, București, 1973, str. 297-300. 4. Infinitivul meglenoroman vo “Studii și cercetări lingvistice”, ăn XXVII, nr. 2, București, 1976, str. 137-150. 5. Observații cu privire la unele aspecte ale influenței
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
franceză, germană sau engleză, iar pe malul stâng, rusesc și sovietic timp de 154 de ani, sunt mai mult de origine răsăriteană provenind din limbile rusă sau ucraineană. Cea mai proeminentă diferență între graiul moldovenesc și limba literară constă în palatalizarea consoanelor "ș", "ț" sau "j" în limba literară „ausbau”, spre deosebire de pronunțarea tare a consoanei în graiul moldovenesc „abstand”. Astfel conjuncția "„și”" sau pluralul substantivelor terminate în "ș", "ț" sau "j" iau în limba „ausbau” forme precum "„mătase”", "„ostași”", "„praji”", "„seară
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
și . În plus, vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină, încă neasimilate. La sfârșitul cuvintelor, după consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate apărea un scurt non-silabic, care se marchează în [[AFI]] cu și este pronunțat ca o [[palatalizare]] a consoanei precedente. Un sunet similar, terminația "u" surd, exista în româna veche, dar a dispărut cu timpul în limba standard. Există de asemenea 4 [[semivocale]] și 20 de [[consoane]]. Datorită izolării, evoluția fonetică a românei este diferită de a
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
subiect acest sunet (Emil Petrovici, Valeriu Șuteu și alții) sau dedicarea unor secțiuni importante în lucrări de fonetică și fonologie. Din punct de vedere fonetic acest sunet nu există ca articulație separată, ci este doar o modificare (mai exact o palatalizare, înmuiere) a consoanei precedente. Un indiciu al acestei situații este faptul că i-ul final scurt nu necesită timp fizic pentru pronunțare. Unii cercetători (de exemplu Emil Petrovici) au extins această interpretare și la nivel fonologic, motiv pentru care inventarul
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
mai apropiată de "percepția" acestui „sunet” decît de realizarea lui propriu-zisă este cea dată printre alții de Andrei Avram, care evită extinderea masivă a inventarului de foneme prin introducerea unui singur fonem special, , al cărui rol este de a marca palatalizarea consoanei după care este așezat. De exemplu, perechea de cuvinte "lup"-"lupi" se transcrie fonologic -, unde de data aceasta prin se înțelege o succesiune de două foneme (realizată ca un singur sunet). Această interpretare are mai multe avantaje: Emanuel Vasiliu
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
ʃʲinʃʲ] „cinci”), [ʒʲ] ([ʒ] palatalizat, în [lunʒʲ] „lungi”) și [t͡ʃʲ] ([t͡ʃ] palatalizat, în [frat͡ʃʲe] „frate”), ca în Banat. Graiurile muntenești, mai ales cel al ludarilor, seamănă cu cele din Muntenia, de exemplu prin lipsa palatalizării consoanelor [t] și [d]. În Ungaria, graiul de la Tisa este mai apropiat de subdialectul crișean din România decât cele băieșești ardelenești. La nivel lexical, diferențele dintre tipurile muntenesc și ardelenesc reflectă de asemenea în parte diferențele dintre subdialectele din România
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
și indo-iranienei se potrivesc bine cu ipoteza Kurgan a proto-indo-europenei. Greaca este o limbă Centum, ceea ce ar plasa o posibilă protolimbă greco-ariană înainte de satemizare, făcând-o identică cu proto-indo-europeana târzie. Protogreaca pare să fi fost afectată de obiceiul general de palatalizare caracteristic grupului Satem, evidențiat, spre exemplu, de schimbarea postmiceniană a labiovelarelor în dentale înainte de "e" (e.g. "ke" > "te" "și"), dar influența satemică pare să fi afectat greaca doar după ce aceasta a pierdut palatovelarele (i.e. după ce devenise deja o limbă Centum
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
pe unii cercetători să renunțe la reconstituirea tronsonului ipotetic de forme intermediare (Argessis etc.) ale formei Argeș, chiar dacă acest fapt nu este imposibil (alternanța o - a este întîlnită și în transcrierea antică a altor toponime, de exemplu Orgame - Arganum, iar palatalizarea lui d+e la ghe s ar fi putut produce într-una dintre cele cîteva limbi mai vechi sau mai noi care au „filtrat“ fonetic vechile nume). În favoarea continuității dintre Ordessos și Argeș pledează indirect ceilalți afluenți mari din zonă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
U, continu-U etc. / ști-I, scri-I, da-I, continu-I etc., verbele care au dezinența semivocalic la persoana I: apropi-I, încu-I, îndo-I etc. și cele mai multe din verbele a căror rădăcină se termină în sonanta n, supusă unui proces de palatalizare totală: a pune - puI, a spune - spuI, a veni - viI etc. Dezinențe codiționate de tipul de flexiune al verbului: Împlinirea, la nivel morfologic, a formelor verbale și, totodată, a sensurilor gramaticale, atrage după sine, pe de o parte, anularea celor mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
textul promis), mai vorbim din când în când la telefon. Aflu astfel că autorul „Unchiului din Paris” se amuză copios ascultând „comentariile” muzicale ale disc-jockey-ilor de la posturile independente de radio din Chișinău. Un adevărat ghiveci lexical româno-american, încondeiat într-o palatalizare de tip rusesc ce-ți veștejește auzul... Inițiativa unor lansări de carte la Librăria Luceafărul merită susținută măcar și pentru că oferă prilejul unor întâlniri ale scriitorilor basarabeni cu cititorii lor. Dar nu numai pentru atât. E bine „să se acumuleze
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Dacă această formă clasică ar fi fost punctul de plecare pentru cuvintele romanice, provensala și româna ar fi păstrat diftongul au, portugheza l-ar fi transformat în ou, iar celelalte limbi ar fi avut un o deschis, franceza realizînd și palatalizarea lui c inițial, așa cum sugerează lat. causa, din care au rezultat prov. cauza, pg. cousa, it., sp. cosa, fr. chose (limba română nu a moștenit acest cuvînt). Noțiunea "limbă-bază" prin care se grupează limbile din punct de vedere genealogic, indică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în Negoiești, unde altădată a existat o carieră pentru piatră de var, în hotar cu localitatea Rădeana, ceea ce explică și denominația locului respectiv. Et.: ap. piatră d. lat. petra + suf. colectiv -ărie. Forma care circulă în graiul local prezintă fenomenul palatalizării labialei p (urmat de iot) fenomen specific Moldovei de Nord și nord-estului Transilvaniei. CIREȘOAIA, suburbie (fost sat) a orașului Slănic Moldova, situată pe cursul mijlociu al râului Slănic, la 8 km. de renumita stațiune balneoclimaterică. Și-a luat numele de la
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
pronunției, încă există deosebiri între generația vârstnică, la care mai întâlnim fenomene fonetice specifice graiului local și generația tânără, care utilizează forma literarizată, oficială. De aceea, în cazul unor nume topice, întâlnim două fenomene de fonetică regională, specifice subdialectului moldovenesc: palatalizarea labialelorși frecvența fricativelor în locul africatelor (în cazul lui c și g, urmate de e și i). Este cazul unor toponime ca Chetriș (Pietriș), Chetrărie (Pietrărie), Chiscu (Piscul), Grochi (Gropi) ș.a.; Šireșoaia, Šușmele, Šopești, Bešuri, Šunži, Făžețel ș.a. Un fenomen care
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Moscova și Cercul Lingvistic de la Praga și l-au adus în dezvoltarea studiului elementelor prozodice. Studiile în accentologia protoslavă datorate lui Șahmatov la Moscova, precum și cele ale lui Pedersen despre procesele fonetice din limba protoslavă care au condus limba spre palatalizare și silaba deschisă, au premers atât teoretic, dar și ca studiu aplicat, cercetările în domeniul elementelor suprasegmentale ale lingviștilor praghezi și prin ei, dezvoltarea de mai târziu a generativismului american privind structura arborelui silabic și legile de funcționare ale elementelor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
la puterea lor”. De aceea, vom respecta întru totul modul în care culegătorii de folclor au transcris informația orală, chiar dacă grafia pe care o considerăm potrivită este diferită. Vor apărea deci fragmente ce utilizează simboluri fonetice pentru fenomene precum africatizarea, palatalizarea și altele, dar și texte care au o transpunere minimalistă a pronunției subdialectale. Considerând aspectul transcrierii periferic intenției noastre și aferent unei abordări din exterior a mentalității arhaice, vom pune accent pe informația semantică a operelor populare și pe libera
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și gimnaziale urmate la Agârbiciu, Căpușu Mic și Sărmașu, se înscrie la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Predeal. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, specialitatea limba și literatura română, obține titlul de doctor în filologie cu teza Palatalizarea dentalelor în limba română. Predă la câteva licee din Baia Mare și devine asistent la Institutul Pedagogic din același oraș, parcurgând treptele universitare până la gradul de profesor. Pentru câțiva ani, este lector de limba română la universitățile din Torino și Milano
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
nemodificînd însă transcrierile lor prin grupuri de litere). Tendința e normală: notarea pronunțiilor regionale riscă cel mai ușor să se confunde sau să nu fie deloc înțeleasă în absența unor mărci suplimentare. Sînt astfel înregistrate trăsături tipice ale graiului moldovenesc: palatalizarea labialelor (bine - ghine), reducerea africatelor la elementul lor fricativ (cineva - shineva, posmagii - posmajii), transformarea diftongului ia în ie ("moldovenii noștri cam s-o împrăștiet în lumea largă"; "da muieți is posmajii?"), pronunțiile tăt, tati, rostirile dure are consoanelor s, ț
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]