36 matches
-
comunitară reprezintă speciile care, pe teritoriul prevăzut la art. 2, sunt: (i) amenințate cu dispariția, cu excepția acelor specii a căror arie de extindere naturală este doar marginală în cadrul respectivului teritoriu și care nu sunt în pericol sau vulnerabile în regiunea palearctică occidentală, (ii) vulnerabile, adică specii care vor trece, foarte probabil, într-un viitor apropiat, în categoria speciilor amenințate dacă factorii care le amenință continuă să acționeze, (iii) rare, adică au populații mici care nu sunt deocamdată amenințate sau vulnerabile, dar
jrc1921as1992 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87071_a_87858]
-
Dunării și Mării Negre și traversată de lanțul muntos carpatic. Teritoriul României se suprapune peste 5 din cele 11 regiuni biogeografice ale Europei: alpină, continentală, panonică, pontică și stepică și se află, de asemenea, la joncțiunea dintre sub-zonele floristice și faunistice palearctice: mediteraneană, pontică și eurasiatică. Poziția geografică, complexitatea fiziografică, litologică și distribuirea radială a gradienților altitudinali ai formelor de relief creează o mare diversitate de condiții mezo- și microclimatice și pedologice. Această variabilitate a compoziției și structurii substratului și condițiilor abiotice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205447_a_206776]
-
o poziție transversală, de aceea uneori aceste specii se numesc și Păianjeni zebră. Masculii au o lungime de 5 mm, iar femelele 3,5 - 7 mm. Aceștia își prind prada executând sărituri, preferă locurile verticale. Acest gen are o răspândire palearctică, unele specii se întâlnesc în regiunea mediteraneană și Asia de Sud, altele în Lumea Nouă. "Salticus perogaster" este o specie endemică din Noua Guinee, "Salticus annulatus" se găsește în Africa de Sud, "Salticus melanopus" este singura specie descrisă în Asia de Sud Est Thailanda.
Salticinae () [Corola-website/Science/319052_a_320381]
-
lui Siebold (1838) asupra lui "Calliphora" și "Onesia", apoi prin cele ale lui Lowne (1890-1895), care introduce o terminologie pațial acceptată și astăzi, precum și cele ale lui Bruel (1898) asupra lui "Calliphora". Cercetând în mod extensiv genitaliile mascule la caliptratele palearctice, Pandellé (1894-1896) recunoaște și scoate în evidență importanța lor pentru delimitarea precisă a speciilor. Ulterior Townsend (1908, 1911, 1914), abordând aparatul genital femel, aduce o serie de contribuții semnificative și relevă valoarea taxonomică a acestuia. Concluziile lor au fost însușite
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
taxonii care au fost înglobați în această familie nu are descrierea și ilustrarea genitaliilor mascule, singurele caractere ce pot oferi o imagine veridică a gradului lor de rudenie și, de aceea, divergențele autorilor sunt mari. După Zumpt (1956), pentru regiunea palearctică, Calliphoridele au următoarele subfamilii : "Calliphorinae", "Chrysomyiinae", "Phormiinae", "Rhiniinae", "Cephenomyiinae" și "Rhynchoestrinae". Pentru fauna României, Lehrer (1972) a mai introdus subfamilia "Polleniinae", care prezintă atât caractere somatice deosebite, cât și genitaliile mascule distincte. În alte regiuni geografice au mai fost incluse
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
prezintă atât caractere somatice deosebite, cât și genitaliile mascule distincte. În alte regiuni geografice au mai fost incluse diferite subfamilii, ca de exemplu "Ameniinae" (pentru zona austraiană) sau "Fainiinae" Lehrer, 2007 (pentru zona afrotropicală) și "Stomorhiniinae" Lehrer, 2007 (pentru zonele palearctică, afrotropicală și orientală). Unele dintre ele au fost ulterior considerate ca unități taxonomice independente ("Ameniidae" și "Bengaliidae"). Unii cercetători cu un spirit mai conservator (Rognes), includ în familia Calliphoridae și « genul "Bengalia" ». Acesta a intrat în compoziția Calliphoridelor până în a
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
atinsă la vârsta de 2-3 ani. Se împerechează în aprilie-mai. Durata sarcinii este de 33-42 zile. Femelele nasc o singură dată pe an 2-10 (de obicei 4-5) pui golași și cu pleoapele lipite. Genul cuprinde 14 specii răspândite în regiunile palearctice și nearctice. Se întâlnesc în Europa, Asia septentrională și centrală, Canada, Statele Unite (cu excepția părților sudice), regiunile muntoase din Alaska. În Europa marmotele trăiesc în Alpi, Pirinei, Tatra, Carpații românești. Pe verticală urcă până la altitudini de - m. În România viețuiește marmota
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
etc. Arborii și arbuștii lipsesc din cadrul stepelor. În stepe sunt comune rozătoarele și erbivorele, diverse specii de antilope, cai sălbatici și cămila cu două cocoașe; dintre păsări se remarcă dropia. În Asia de Est, componentă și ea a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală, cu tigrii siberieni, ursul panda uriaș (în munții din estul Tibetului). Animalul specific Asiei este dromaderul, originar fiind din stepele din jurul Mării Caspice. În India, fauna este în cea mai mare parte tropicală și se aseamănă cu
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
în relațiile Chinei cu alte țări. Topirea ghețarilor din Himalaya ar putea conduce la penuria apei pentru sute de milioane de oameni. China este una dintre cele 17 țări megadiverse, fiind situată în două din zonele ecologice majore ale lumii: Palearcticul și Indomalaya. După o estimare, China are peste 34.687 de specii de animale și plante vasculare, ceea ce o face a treia cea mai biodiversificată din lume, după Brazilia și Columbia. Țara a semnat Convenția de la Rio de Janeiro privind
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
purici și căpușe, inclusiv o căpușă caracteristică anume lăstunilor de casă, "Ceratophyllus hirundinis". Dintre endoparaziți poate fi evidențiat "Haemoproteus prognei" (malaria aviară, purtători ai căreia sunt insectele sugătoare de sânge, precum țânțarii). Lăstunul de casă ocupă o parte însemnată a Palearcticii de nord, arealul său de viețuire întinzându-se până la 10 mln. km². Conform estimărilor specialiștilor, Europa găzduiește 20-48 mln de indivizi. Numărul de indivizi în toată lumea nu a putut fi aflat cu exactitate, în schimb se știe că este încontinuu
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
reptilele și batracienii sunt extrem de rări. În stepe sunt comune rozătoarele și erbivorele, diverse specii de antilope, căi sălbatici și cămilă cu două cocoașe; dintre păsări se remarcă dropia. În Asia de Est, și ea parte componentă a regiunii biogeografice palearctice, fauna este originală, cu tigrii siberieni și ursul panda uriaș (în munții din estul Tibetului). Animalul specific Asiei este dromaderul (cămilă cu o cocoașă), originar fiind din stepele din jurul Mării Caspice. Taigaua are o cantitate mică de evapotranspirație, ceea ce intensifica
Taiga () [Corola-website/Science/303121_a_304450]
-
să penetreze pielea omului. Solifugele se întâlnesc, cele mai multe, în Lumea veche, unde se găsesc aproximativ 8 familii cu peste 500 de specii. În America de Nord și de Sud sunt răspândite trei familii dintre care două endemice - Daesiidae, Ereobatidae și Ammotrechidae. În Palearctic predomină speciile din familiile Galeodidae, Rhagodidae, Karschiidae și Daesiidae. În Europa solifugele se întâlnesc pe peninsulele Balcaniă, Iberică și Crimeea, și în munții Caucaz. Solifugele sunt răspândite pe scară largă în Asia Mijlocie, de Sud și în Orientul Apropiat. Ordinul
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
reci, continental depun o singură serie de ouă, formând specia A, în timp ce cele din climate mai calde pot depune două serii de ouă formând specia B. Urechelnița comună se gâseste în general în zone temperate, fiind inițial descoperite în ecozona Palearctică, și sunt active în special atunci când temperatura zilnică are fluctuații minime. Urechelnița comună preferă locuri umbroase, reci și protejate sau greu accesibile, precum flori, fructe sau crăpături în lemn. Este activă în general noaptea când își procură mâncarea. Sunt omnivore
Forficula auricularia () [Corola-website/Science/322985_a_324314]
-
a devenit continuatorul direcțiilor sale de interes științific. Amintirea plină de afecțiune a prof. dr. Petru M. Șuster a fost imortalizată de acesta în entomologia mondială prin câteva specii din familia "Sarcophagidae": "Sarcophaga susteri" 1959 - o specie răspândită în regiunea palearctică (fig. 1) și "Hyperacanthisca susteriana" Lehrer 2003 - o specie descrisă din Africa de Sud (fig. 2).
Petru M. Șuster () [Corola-website/Science/309435_a_310764]
-
este o molie palearctică din familia "Noctuidae". Anvergura aripilor 37-38 mm. Aripile anterioare brune-gri, mai întunecate la mijloc. Liniile transversale albicioase și apropiate între ele la marginea internă. Linia ondulată neclară, cu pete mici întunecate. Semnele tivite cu alb. Adulții zboară în august și
Mesogona oxalina () [Corola-website/Science/330428_a_331757]
-
transversale albicioase și apropiate între ele la marginea internă. Linia ondulată neclară, cu pete mici întunecate. Semnele tivite cu alb. Adulții zboară în august și septembrie. Larva se hrănește pe anin ("Alnus"), plop ("Populus"), salcie ("Salix"). Este răspândită în regiunea palearctică: Austria, Belarus, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Republica Moldova, Norvegia, Polonia, România, Rusia, Slovacia, Spania, Suedia, Elveția, Olanda, Ucraina. În România trăiește în zona colinară și subcarpatică.
Mesogona oxalina () [Corola-website/Science/330428_a_331757]
-
hidrobiologie, începute din România - contribuind la cunoașterea Eulamelibranhiatelor și la taxonomia și biologia Copepodelor de pe litoralul Mării Negre, a descoperit câteva genuri și specii noi pentru știință. Ulterior și-a extins cercetările cu privire la Copepode și la Crustaceele Isopoda din alte zone palearctice și neotropicale. Por a fost fondator și primul președinte al Asociației internaționale de Copepodologie. Dov Por s-a interesat de subiecte ale evoluției și zoogiografiei care beneficiază de cercetarea zoologică din Israel - ca de pildă influența întâlnirii dintre continente (ex.
Francis Dov Por () [Corola-website/Science/335101_a_336430]
-
florele de climă temperată de pe cele două continente. Un regat floristic este analogul botanic al unei ecozone, care ia în considerare distribuția animalelor, precum și a speciilor de plante. Mulți biogeografi disting drept cuprinzând două ecozone, cea nearctică (America de Nord) și cea palearctică (Africa de Nord și Eurasia). Alții, bazându-se pe distribuția familiilor înrudite de plante și animale, includ Palearctica și Nearctica într-o singură ecozonă Holarctică , care corespunde Regatului Boreal al lui Good. Regatul este împărțit în trei floristice subregate și nouă regiuni
Regatul Boreal () [Corola-website/Science/336703_a_338032]
-
ecozone, care ia în considerare distribuția animalelor, precum și a speciilor de plante. Mulți biogeografi disting drept cuprinzând două ecozone, cea nearctică (America de Nord) și cea palearctică (Africa de Nord și Eurasia). Alții, bazându-se pe distribuția familiilor înrudite de plante și animale, includ Palearctica și Nearctica într-o singură ecozonă Holarctică , care corespunde Regatului Boreal al lui Good. Regatul este împărțit în trei floristice subregate și nouă regiuni floristice.
Regatul Boreal () [Corola-website/Science/336703_a_338032]
-
Șoarecele scurmător (Myodes glareolus, sinonim Clethrionomys glareolus) denumit și șoarece scurmător de pădure, șoarece roșu, șoarece roșu de pădure este un mamifer rozător mic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în regiunea palearctică a Europei și Asiei, care trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților. În România este răspândit în zona de munte din Transilvania și Muntenia. Este un rozător de talie mică. Lungimea corpului
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
ale molarilor cu bucle și triunghiuri de email nu sunt ascuțite ca la celelalte arvicoline din România ("Arvicola", "Microtus", "Pitymys"), ci au vârfurile rotunjite. Femelele au 4 perechi de mamele: două pectorale și două inghinale. Este răspândit în vestul Regiunii Palearctice, din Marea Britanie și Peninsula Scandinavă spre sud până în Munții Pirinei, Italia, Peninsula Balcanică, Transcaucazia, iar spre răsărit, până în zona Centrală a Siberiei (Munții Altai și Sayan). În România este răspândit în zona de munte din Transilvania și Muntenia, fiind întâlnit
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
ornitofauna din Republica Moldova și a descris peste 70 specii noi pentru Moldova, totodată a identificat 58 de specii de păsări din Moldova care nimicesc intens dăunătorii agricoli. A identificat originea geografică a ornitofaunei din Republica Moldova, nucleul fiind compus din specii palearctice de vest și transpalearctice. Ion Ganea a elaborat bazele teoretice ale dirijării comportamentului păsărilor cu ajutorul repelenților bioacustici. A elucidat legitățile migrației păsărilor călătoare cu ajutorul mijloacelor de radiolocație (prin intermediul radarului), în scopul preîntâmpinării ciocnirii păsărilor cu aparatele de zbor. A întocmit
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
Pentru a ține prădătorii departe de cuib, ciufii de câmp obișnuiesc să o momească prefăcându-se rănite la o distanță sigură. Ciufii de câmp și puii lor se hrănesc în principal din mamifere mici, în special arvicoline. Dintre acestea, în Palearctica de vest șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), este de departe cea mai importantă pradă. Alte specii ca șoarecele de pământ ("Microtus agrestis") și diferite tipuri de lemingi, sunt, de asemenea, capturate frecvent. În Palearctica de est și în America de Nord domina
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
în special arvicoline. Dintre acestea, în Palearctica de vest șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), este de departe cea mai importantă pradă. Alte specii ca șoarecele de pământ ("Microtus agrestis") și diferite tipuri de lemingi, sunt, de asemenea, capturate frecvent. În Palearctica de est și în America de Nord domina, de asemenea, specii de "Microtus", în Nearctic șoarecele de câmp ("Microtus pennsylvanicus"). Vânătoarea are loc mai mult noaptea, dar uneori și ziua sau la răsărit, atunci când prada este mai activă. Zboară la altitudini foarte
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
fi găsite în casă, fiind atrase de materiile fecale proaspăt depuse sau substraturile organice în descompunere. Cele mai comune specii sunt " haemorrhoidalis", care este răspândită pe scară largă în America, Europa, Africa și Asia, și "Sarcophaga carnaria" comună în regiune palearctică. Sarcofagele sunt muște mari și păroase fără colorit metalic, cu o lungime de circa 10-25 mm. Ele sunt, de obicei, cenușii. Toracele adulților are trei dungi longitudinale largi și negre sau brun închise. Abdomenul este marcat bogat cu pete pătrate
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]