10 matches
-
depășesc uneori 10cm lungime și sunt grupate în așa fel încât au aspectul unor crizanteme de piatră. Interesantă este și apariția unor depozite aluvionare stratificate, groase (peste 10m), care colmatează unele diaclaze ale peșterii. Studiul acestora este deosebit de important pentru paleoclimatologie. Este situată aproape de izvoarele Pârâului Orbului, afluent de stânga al Văii Seci. Accesul se face de pe Valea Telcișorului iar în subteran se pătrunde pe o galerie descendentă care debușează într-un aven îngust ce nu depășește 3m, dar are o
Tăușoare-Zalion (complex carstic) () [Corola-website/Science/313968_a_315297]
-
rachete. În 1990 a fost descoperită o fază metalică a oxigenului solid, când acesta a fost supus unei presiuni mai mari de 96 GPa și în 1998 s-a demonstrat că în condiții de temperatură foarte scăzută, devine un superconductor. Paleoclimatologii măsoară relația dintre oxigenul-18 și oxigenul-16 în cadrul scheletelor și exoscheletelor organismelor marine, pentru a determina cum era clima acum câteva milioane de ani. Moleculele de apă de mare care conțin izotopul mai ușor, oxigen-16, se evaporă într-un ritm puțin
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
mai bogate în oxigen-16, iar apa marină rămasă tinde să fie mai bogată în oxigen-18. Organismele marine, prin urmare, incorporează mai mult oxigen-18 în scheletele și exoscheletele lor decât ar trebi să fie într-un climat mai cald. De asemenea, paleoclimatologii măsoară direct această relație în moleculele de apă din mostrele de nuclee de gheață conservate în timpul mai multor sute de mii de ani. Geologii planetari au măsurat diferenețele dintre abundanța izotopilor de oxigen din mostre provenite de pe Pământ, Lună, Marte
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
că o perioadă caldă din Antarctica a coincis cu ultima eră glaciară în emisfera nordică, si ca hartă lui Piri Reis și alte hărți s-au bazat pe hărțile "vechi" derivate din hărți originale din eră glaciară. Cercetările ulterioare cu privire la paleoclimatologie și straturile de gheață din Antarctica au discreditat complet interpretările lui Hapgood că o perioadă caldă în Antarctica a coincis cu ultima perioadă glaciară din emisfera nordică și că orice parte a ei a fost lipsită de gheață înainte de anul
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
a contribuit la elaborarea clasificării climatice Köppen în jurul anului 1900, pe care a continuat s-o îmbunătățească până la sfârșitul vieții. Versiunea completă a clasificării a apărut în 1918, iar versiunea finală a fost publicată în 1936. Fiind interesat și de paleoclimatologie, Wladimir a publicat în 1924, în colaborare cu ginerele său Alfred Wegener, o lucrare intitulată "Die Klimate der Geologischen Vorzeit" (din ), care a contribuit la dezvoltarea teoriei lui Milutin Milancovici privind epocile glaciare. A mai scris "Termodinamica atmosferei" în 1911
Wladimir Köppen () [Corola-website/Science/334477_a_335806]
-
si colaboratorii săi de la Universitatea din Chicago în 1949. Pentru această contribuție, Libby a luat Premiul Nobel pentru Chimie pe anul 1960. În prezent există peste 130 de laboratoare pentru datarea cu radiocarbon, pentru diferite aplicații : hidrologie, meteorologie, oceanografie, geologie, paleoclimatologie, arheologie și biomedicină. Elementul Carbon are doi izotopi naturali stabili: C, (98,89%), C (1,11%) și un izotop radioactiv C (0.00000000010%). Carbonul - 14 se dezintegrează radioactiv, având un timp de înjumătățire de 5730 ani. Metoda radiocarbonului se bazează
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]
-
Paleoclimatologia este studiul schimbării climei de-a lungul întregii istorii a pământului. Se folosește de datele extrase din ghețari, inele de creștere ale copacilor, sedimente și roci pentru a determina stările anterioare ale climei terestre. Paleoclimatologii folosesc o varietate de strategii
Paleoclimatologie () [Corola-website/Science/314004_a_315333]
-
Paleoclimatologia este studiul schimbării climei de-a lungul întregii istorii a pământului. Se folosește de datele extrase din ghețari, inele de creștere ale copacilor, sedimente și roci pentru a determina stările anterioare ale climei terestre. Paleoclimatologii folosesc o varietate de strategii pentru a ajunge la teorii și concluzii finale. Dendroclimatologia - știință extragerii informației climatice din inelele de creștere ale copacilor. Inele copacilor existenți foarte bătrâni oferă informații privind secolele recente, mergând înapoi în cazul unor specii
Paleoclimatologie () [Corola-website/Science/314004_a_315333]
-
informații privind secolele recente, mergând înapoi în cazul unor specii chiar câteva milenii. Lemnul vechi care a scăpat degradării extinde timpul acoperit prin identificarea variațiilor care se potrivesc cu inelele având vârstă cunoscută a unor copaci actuali. Copacii pietrificați oferă paleoclimatologiei date care conturează detalii privind porțiuni relativ scurte ale unor perioade îndepărtate. Fosilele sunt datate prin datare radioactivă, margina de eroare fiind destul de mare. Inele pot oferi anumite informații privind precipitațiile și temperatura din acea epoca. Pentru o analiză a
Paleoclimatologie () [Corola-website/Science/314004_a_315333]
-
nucleară 8. Fizica matematică, fizica informației și corelații cuantice, fenomene neliniare și haos ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1.5 Geologie și 1. Sisteme și modele minerale, petrogenetice, fizica atmosferei metalogenetice și paleontologice 2. Structura, dinamica și evoluția litosferei; �� continente, mări și oceane 3. Climatologie, paleoclimatologie și geocronologie 1.6 Domenii de graniță 1. Modelarea proceselor fizice, chimice, biologice și geologice 2. Nanocompozite 3. Fizica interiorului Pământului, a mediului ambiant și a spațiului cosmic 4. Economia bazată pe cunoaștere NOTĂ: Informațiile din tabelul 1 au un
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188126_a_189455]