35 matches
-
se deosebește ca morfologie de Munții Bucegi, în a căror alcătuire predomină calcarele, gresiile și conglomeratele. Subcarpații alcătuiesc cea de-a doua treaptă de relief și ocupă 23% din suprafața județului. Din punct de vedere geologic sunt alcătuiți din depozite paleogene la nord și neogene la sud. Aproape toată gama formațiunilor este cutată într-o succesiune latitudinală de sinclinale și anticlinale puternic faliate. Nota dominantă a reliefului o dau fenomenele de alunecare și de eroziune torențială, care scot din circuitul agricol
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
rupestre din Munții Buzăului". În anii '80 ai secolului XX s-a afirmat arheologul Vasile Drâmboceanu, Vasile Boroneanț și inginerul Paul Lazăr Tonciulescu. Așezările rupestre din arealul Bozioru (Nucu) - Brăești (Ruginoasa) - Colți (Aluniș) se găsesc localizate pe "culmea Ivănețu", pinten paleogen orientat nord-est sud-vest care prelungește zona montană și, care se menține în general la circa 1000 m, doar câteva vârfuri mai importante formate din gresie depașind această cotă . Dintre ele, în apropiere, se află vârfurile Arsenie (1115m) și Zboiul (1115m
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Ivănețului reprezintă unul dintre cele două nuclee principale de aglomerare a așezărilor monahale din Subcarpații Buzăului, cu origine în secolele XV-XIX. Deși condițiile propice monahismului sunt din punct de vedere fizico-geografic cel puțin la fel de favorabile și către nord-estul acestui pinten paleogen, totuși respectivul nucleu monahal este localizat doar într-o anumită zonă a Ivănețului. În cadrul Subcarpaților Buzăului, densitatea toponimelor specifice asociate unor astfel de așezări, este aici cea mai mare. Este demn de remarcat însă că această densitate are valori mari
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Carpații Orientali, Carpații Meridionali, Munții Apuseni și Dobrogea. A efectuat primele studii de petrologie comparată și analiză comparativă - prin reconstiuiri de paleosurse pentru bazinele sedimentare din Masivul Central Dobrogean, zona flișului și a molasei din Carpații Orientali sau pentru depozitele paleogene din vestul Depresiunii Transilvaniei. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc in peste 150 lucrări, studii și comunicări publicate singur sau în colaborare, în țară și în străinătate; dintre cărți: Minerale și roci sedimentare (1977, 1981, 2005); Petrografia rocilor sedimentare (1979, în
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
Bicazul de Gheorgheni. În ansamblu, teritoriul comunei Tașca este așezat pe culmile vechilor munți cristalini și sedimentari, după care relieful coboară treptat până la albia râului Bicaz. Comuna se suprapune peste zona flișului intern cretacic și peste zona flișului extern cretacic paleogen din Carpații Orientali. Înălțimile reliefului se mențin în jurul a 1000-1558 m: vârfurile Sima (1118), Floarea (1039), Bâtca Negrii (1458). Singurele resurse ale substratului geologic sunt: gresia (ca piatră de construcție, criblură pentru șosele și căi ferate) din cariera Chisirig (astăzi
Comuna Tașca, Neamț () [Corola-website/Science/301684_a_303013]
-
Se află la nord de valea Barcăului și, este structurat din două aliniamente de horsturi Aceste spinări muntoase și măguri de vârstă hercinică sunt formate în general din șisturi cristaline și calcare și, sunt înconjurate de dealuri din formațiuni sedimentare paleogene în est și neogene în vest, care închid o serie de depresiuni: Depresiunea Șimleu, Depresiunea Lăpuș, Depresiunea Baia-Mare și Depresiunea Almaș-Agrij. Rețeaua hidrografică este tributară Someșului. Principalele ape curgătoare sunt: , Lăpuș, Crasna, Zalău, Râul Agrij, Someș. "Măgura Șimleu" (597 m
Jugul intracarpatic () [Corola-website/Science/330759_a_332088]
-
3.000 m. Straturile de roci sînt așezate aproape orizontal cu o mică înclinare în direcție sud-vestică. În secțiunea geologică se deosebesc următoarele complexe stratigrafice: Mai puțin răspîndite și mai slab dezvoltate sunt rocile de vîrstă cambriană, ordoviceană, jurasică și paleogenă, iar depunerile carbonifere, permiene și cele triasice lipsesc. În cadrul raionului Nisporeni se evidențiază și depresiunea precarpatică care intersectează placa Moldovenească în partea de vest. Ea cuprinde partea centrală inclusiv și raionul Nisporeni și partea de sud a bazinului rîului Prut
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
regim continental, în ale cărei condiții depunerile cretacice au fost supuse timp îndelungat unor procese de spălare, alterare și dezagregare. Cele mai răspîndite depuneri de pe teritoriul raionului Nisporeni sînt depunerile cainozoice. Pe parcursul celui mai mare interval de timp al perioadei paleogene teritoriul pe care îl ocupa astăzi raionul se dezvoltă în condiții continentale. Numai în epoca paleogenului mediu marea a ocupat acest teritoriu precum și partea centrală a țării. Marea paleogenă a atins o dezvoltare maximă în epoca cocenă superioară. La sfîrșitul
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
depunerile cainozoice. Pe parcursul celui mai mare interval de timp al perioadei paleogene teritoriul pe care îl ocupa astăzi raionul se dezvoltă în condiții continentale. Numai în epoca paleogenului mediu marea a ocupat acest teritoriu precum și partea centrală a țării. Marea paleogenă a atins o dezvoltare maximă în epoca cocenă superioară. La sfîrșitul perioadei paleogene Marea s-a retras treptat și aproape întreg teritoriul s-a transformat intr-o cîmpie slab fragmentată. Ca rezultat al transgresiunii marine în epoca cocenă medie s-
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
pe care îl ocupa astăzi raionul se dezvoltă în condiții continentale. Numai în epoca paleogenului mediu marea a ocupat acest teritoriu precum și partea centrală a țării. Marea paleogenă a atins o dezvoltare maximă în epoca cocenă superioară. La sfîrșitul perioadei paleogene Marea s-a retras treptat și aproape întreg teritoriul s-a transformat intr-o cîmpie slab fragmentată. Ca rezultat al transgresiunii marine în epoca cocenă medie s-au acumulat sedimente marine în special argilo-carbonatice de adîncime mare cu un conținut
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
proprii Munților Vrancei - se înscriu unității de fliș: Cum însă aceasta s-a realizat în două perioade deosebite din punct de vedere cronologic, s-au individualizat subunitatea flișului cretacic (mai vechi și dispus către baza cuverturii sedimentare) și subunitatea flișului paleogen (mai tînăr și dispus în partea superioară a cuverturii sedimentare). Diferențierile privesc atît caracteristicile petrografice ale sedimentelor acumulate, cît și trăsăturile de ordin tectono-structural. În acest din urmă caz, se apreciază că flișul cretacic a fost împins (deversat) către răsărit
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
dispus în partea superioară a cuverturii sedimentare). Diferențierile privesc atît caracteristicile petrografice ale sedimentelor acumulate, cît și trăsăturile de ordin tectono-structural. În acest din urmă caz, se apreciază că flișul cretacic a fost împins (deversat) către răsărit, acoperind (șariind) flișul paleogen. Mișcările ulterioare de ridicare (epirogenice pozitive) au permis agenților denudaționali sa îndepărteze, parțial, formațiunile mai tinere (paleogene) și, astfel, să se constituie ceea ce, în geologia teritoriului, poartă denumirea de semifereastra tectonică Putna - Vrancea. În cadrul acesteia, poziția depozitelor cretacice este anormală
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
trăsăturile de ordin tectono-structural. În acest din urmă caz, se apreciază că flișul cretacic a fost împins (deversat) către răsărit, acoperind (șariind) flișul paleogen. Mișcările ulterioare de ridicare (epirogenice pozitive) au permis agenților denudaționali sa îndepărteze, parțial, formațiunile mai tinere (paleogene) și, astfel, să se constituie ceea ce, în geologia teritoriului, poartă denumirea de semifereastra tectonică Putna - Vrancea. În cadrul acesteia, poziția depozitelor cretacice este anormală, ele situîndu-se peste formațiunile paleogene. Considerate laolaltă, formațiunile cretacice și paleogene din alcătuirea Munților Vrancei se remarcă
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
epirogenice pozitive) au permis agenților denudaționali sa îndepărteze, parțial, formațiunile mai tinere (paleogene) și, astfel, să se constituie ceea ce, în geologia teritoriului, poartă denumirea de semifereastra tectonică Putna - Vrancea. În cadrul acesteia, poziția depozitelor cretacice este anormală, ele situîndu-se peste formațiunile paleogene. Considerate laolaltă, formațiunile cretacice și paleogene din alcătuirea Munților Vrancei se remarcă prin eterogenitate petrografică, o mare diversitate de structuri și o tectonică “vie”, actuală - elemente reflectate din plin în aspectele generale sau de detaliu ale reliefului. Substratul abundă în
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
sa îndepărteze, parțial, formațiunile mai tinere (paleogene) și, astfel, să se constituie ceea ce, în geologia teritoriului, poartă denumirea de semifereastra tectonică Putna - Vrancea. În cadrul acesteia, poziția depozitelor cretacice este anormală, ele situîndu-se peste formațiunile paleogene. Considerate laolaltă, formațiunile cretacice și paleogene din alcătuirea Munților Vrancei se remarcă prin eterogenitate petrografică, o mare diversitate de structuri și o tectonică “vie”, actuală - elemente reflectate din plin în aspectele generale sau de detaliu ale reliefului. Substratul abundă în așa-zise faciesuri litologice, purtînd amprenta
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
ciuboțica ursului (Cortusa matthioli). Rezervația geologică și de peisaj cascada Putnei este cu mult mai restrînsă față de celelalte (aproximativ 10 ha) și cuprinde o porțiune a defileului rîului, dăltuit în aval de satul Lepșa, în formațiuni predominant gresoase de vîrstă paleogenă. Este accesibilă pe DN 2D, la aproximativ 71 km depărtare de Focșani, sau 3 km aval de centrul satului Lepșa. De la motelul situat în imediata sa vecinătate pornește și traseul turistic 7 (pe valea Tișiței). Spectaculozitatea cascadei se datorează detaliilor
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
Cândești, Berca, Ojasca, Unguriu, Măgura, Pârscov, Bădila, Rușavăț, Viperești, Cislău, Gura Bascei, Mărunțișu, Pătârlagele, Valea Sibiciului, Șețu, Păltineni, Nehoiu, Nehoiașu). Relieful, cu altitudini cuprinse între 300 și 1400 m, este constituit pe roci sedimentare de varsta Paleogen - Cuaternar. Pintenii montani paleogeni provin din Carpații Orientali. Zona subcarpatica este constituită din formațiuni geologice neogene cutate. Dealurile înalte sunt modelate în depozite de fliș paleogen,predominant siliciclastic și uneori în depozite de molasa miocena, formate din gresii cu intercalații de argile, tufuri, gipsuri
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
altitudini cuprinse între 300 și 1400 m, este constituit pe roci sedimentare de varsta Paleogen - Cuaternar. Pintenii montani paleogeni provin din Carpații Orientali. Zona subcarpatica este constituită din formațiuni geologice neogene cutate. Dealurile înalte sunt modelate în depozite de fliș paleogen,predominant siliciclastic și uneori în depozite de molasa miocena, formate din gresii cu intercalații de argile, tufuri, gipsuri și sare. Dealurile mijlocii și scunde cuprind numeroase intercalații de roci argiloase. În unele părți apar calcare sarmatice și conglomerate. Culmea Ivănețu
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
1660 m), Rabla (1902 m), Ineul (2280 m). Caracterele geologice se pot rezuma la următoarele: în regiunile muntoase roci cristaline, după care topografia locului ne indică sedimente terțiare (care abundă pe teritoriul comunei Rebra), mai vechi și mai noi (gresii paleogene și neogene, conglomerate, calcare). Se pare că Vf. Pietriș de pe raza comunei ar fi format după toate probabilitățile din roci calcaro-cristaline pe care timpul le-a fărâmițat și le-a făcut să curgă dinspre bază. Faptul acesta a făcut ca
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
Stanii Clițului. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, păduri de șleau, pășuni și terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală a Podișului Someșan (subunitate geomorfologica a Podișului Transilvaniei. Zona deluroasa (dezvoltată pe depozite miocene, paleogene și neogene) este acoperită în cea mai mare parte cu pâlcuri de pădure și pajiști. Situl Lozna adăpostește cinci tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri balcano-panonice de cer
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
alcătuit din șisturi cristaline, delimitat de falii profunde: Dragoș Vodă (la nord) și Rodnei (la sud). În partea sudică a munților apar roci vulcanice neogene, sub forma unor măguri dispuse în lungul Someșului Mare. Rocile sedimentare, de vârstă cretacică și paleogenă (marne, gresii conglomerate și calcare) care înconjoară masivul, au fost afectate de mișcările stirice și imprimă reliefului trăsături caracteristice. Din întregul lanț carpatic oriental, Munții Rodnei păstrează cel mai bine urmele ghețarilor cuaternari. Acești munți prezintă numeroase circuri glaciare (Ineu
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
al XX-lea, astăzi proprietate Telekom Romania) aflată vis-a-vis de primăria din satul Vărbilău. El este clasificat ca monument de arhitectură. Regiunea studiată în lucrarea de față este situată în zona colinelor subcarpatice, pe capetele de afundare ale depozitului Flișului paleogen, care constitue cei doi pinteni, Pintenul de Văleni și Pintenul de Homorâciu-Prăjani. La sud, depozitele paleogene sunt mărginite de o importantă linie tectonică de-a lungul căreia ele încalecă peste depozitele neogene. Peste Paleogen invadează dinspre sud Neogenul care formează
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
clasificat ca monument de arhitectură. Regiunea studiată în lucrarea de față este situată în zona colinelor subcarpatice, pe capetele de afundare ale depozitului Flișului paleogen, care constitue cei doi pinteni, Pintenul de Văleni și Pintenul de Homorâciu-Prăjani. La sud, depozitele paleogene sunt mărginite de o importantă linie tectonică de-a lungul căreia ele încalecă peste depozitele neogene. Peste Paleogen invadează dinspre sud Neogenul care formează cuvete dispuse în două zone principale: o zonă meridională de care țin cuvetele de Vitioara-Predeal, Vărbilău-Trestioara
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
Tazlău". Din punct de vedere hidrografic, regiunea are, pe lângă cele două râuri, numerose pâraie, iar stratul acvifer este sărac și la mare adâncime. Substratul geologic al regiunii este constituit din fliș carpatic, alcătuit în mare parte din formațiuni cretacice și paleogene, dispuse în pânze ce se desfășoară de la vest la est. În cea mai mare parte, valea Tazlăului este recentă: pleistocen-cuaternar, formată din depozite aluvionare. Solurile din zona dealurilor subcarpatice sunt predominate de soluri brun-podzolice și solurile podzolico-argilo-aluvionare. Solurile podzolice s-
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
nord a arealului în triasic, pește fundament s-au depus gresii, argile vișinii, calcare și dolomite, peste care se găsesc formațiuni jurasice cu argile cărămizii cu gresii și calcare organogene, ce au un caracter discontinuu. Peste acestea apar depozite subțiri paleogene medii și sarmațiene alcătuite din calcare, marne, argile și nisipuri. În partea sud, depozitele sarmațiene sunt foarte subțiri și cuprind argile marnoase și nisipuri. Peste acestea apar formațiunile pliocene, peste care sunt dispuse depozite loessoide pleistocene inferioare și medii, ce
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]