27 matches
-
ce va constitui una din trăsăturile stilistice specifice secolelor XV-XVI moldovenești”, precum și în „optimismul și rafinamentul coloristic”, în reprezentarea imaginii omului și construcția compozițională a miniaturilor. Șaptesprezece ani mai târziu, în 1981, după o aprofundată documentare, publică Gavril Uric. Studiu paleografic, dovedindu-l nu numai un mare artist ci și un om de aleasă cultură, un bibliofil ce studiase la Constantinopol scrierile bizantine, scrieri din care a ieșit și alfabetul chirilic. Rafinamentul estetic al frontispiciilor sale precum și ornamentația primei litere cu
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496253549.html [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
ce va constitui una din trăsăturile stilistice specifice secolelor XV-XVI moldovenești”, precum și în „optimismul și rafinamentul coloristic”, în reprezentarea imaginii omului și construcția compozițională a miniaturilor. Șaptesprezece ani mai târziu, în 1981, după o aprofundată documentare, publică Gavril Uric. Studiu paleografic, dovedindu-l nu numai un mare artist ci și un om de aleasă cultură, un bibliofil ce studiase la Constantinopol scrierile bizantine, scrieri din care a ieșit și alfabetul chirilic. Rafinamentul estetic al frontispiciilor sale precum și ornamentația primei litere cu
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (2) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496735895.html [Corola-blog/BlogPost/366392_a_367721]
-
de sul, fie codice, care au fost scrise cu stilul, condeiul și pana pe table de lemn cerat, pe papirus, pe pergament sau pe hârtie. Ca rezultat, paleografia furnizează informații privind materialele pe care s-au scris în timp izvoarele paleografice, instrumentele de scris, precum și evoluția grafemelor (a literelor), oferind și date pe baza cărora se pot identifica originalele și copiile și, în unele cazuri, se pot sesiza falsurile. Paleografia, ca disciplină prealabilă a filologiei, se confruntă cu două categorii de
Paleografie () [Corola-website/Science/309003_a_310332]
-
vestica și una estica care se deprind din creasta principală a munțiilor Rodnei, iar cea de-a treia limită este cea nordică. Aceasta se desfășoară pe creasta interfluviului. Evoluția paleogeografică a bazinului hidrografic Anieș este foarte strâns legată de evoluția paleografică a masivului Rodnei și evoluția cursului superior al Someșului Mare. Acești munți ai Rodnei sunt considerați unii din cei mai reprezentativi munți din Carpații Orientali, datorită caracteristicilor lor din punct de vedere litologic, evolutiv, altimetric etc. Rocile cele mai răspândite
Anieș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300861_a_302190]
-
în "Codex Regius" au fost numite "Edda în versuri" sau "Cântecele eddice ale zeilor" respectiv "Cântecele eddice ale eroilor". În mod hazardat, episcopul islandez Brynjólfur Sveinsson (1605-1675) a atribuit textele din "Codex Regius" preotului și poetului Sæmundr Sigfússon (1056-1133). Cercetările paleografice au dovedit că manuscrisul a fost realizat abia în secolul al XIII-lea, deci nu putea fi opera lui Sæmundr. Cu toate acestea, cântecele din Codex Regius sunt cunoscute și sub numele de "Edda Sæmundar", "Edda lui Sæmundr", în opoziție
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
ale Bibliei dinaintea secolului al XIV-lea., în schimb versiunea New King James bazată pe traducerea recentă a lui Textus Receptus, păstrează Comma. Minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Aland) conține Comma în greacă, manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost datat paleografic ca fiind scris în secolul al XIV-lea. Există manuscrise anterioare care cuprind Comma (88, 221, 429 și 636), dar nu în text, ci ca notă laterală, notele fiind adăugate în secolele XV-XVI. Noua Traducere în Limba Română (Biblica, Inc
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
în timp ce alții afirmă că Erasmus nu și-ar fi dat seama că a fost păcălit. Mai concret, prima apariție care conține Comma în greacă în text este minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Alland), manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost datat paleografic ca fiind scris în secolul al XIV-lea. Există manuscrise anterioare care cuprind Comma (88, 221, 429 și 636), dar nu în text, ci ca nota laterală, notele fiind adăugate în secolele XV-XVI. Noua Traducere în Limba Română (Biblica, Inc
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
voievodatele, ca formațiuni prestatale românești. Existența reală a celor mai timpurii "ducate" menționate în lucrarea "Gesta Hungarorum", anume cele ale "ducilor" Gelu, Glad și Menumorut, nu a putut fi confirmată de nici-o altă sursă și nici de studiile arheologice sau paleografice, astfel că menționarea lor pe hărți istorice este incertă.Totuși, istoricul și academicianul I. A. Pop si savantul E. Sayous admit că voievodatului românesc al lui Gelu a existat și a continuat să existe sub Tuhutum, Horca și Iula (Geula
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
se prezintă în patru volume după legarea din 1953. Locul - sau locurile - în care a fost realizată cartea nu se cunosc. Conform legendei, se crede că a fost începută în timpul Sfântului Columba în secolul al VI-lea. Pe baza dovezilor paleografice care privesc textul folosit în scrierea cărții, se pare că manuscrisul a fost realizat după moartea Sfântului Columba, ceea ce contrazice tradiția. Printre teoriile legate de realizarea acesteia este și aceea conform căreia cartea a fost începută în Scoția, probabil la
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
cel cu caractere latine. Întrucât acest alfabet era folosit în trecut preponderent la inscripțiile gravate, sistemul se mai numește popular "scriere pe răboj" (sau "încrustată"), în maghiară "róvásírás". Unele ipoteze susțin, că alfabetul secuiesc este de origine turcă, iar analiza paleografică a vechilor rune turcești a relevat că acestea au apărut în Siberia de sud și în regiunea Jeti-Su din China. În limbajul de specialitate, se folosește frecvent expresia "scriere secuiască pe răboj" ("székely róvásírás"), întrucât secuii au utilizat cel mai
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
în timp ce alții afirmă că Erasmus nu și-ar fi dat seama că a fost păcălit. Mai concret, prima apariție care conține Comma în greacă în text este minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Alland), manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost datat paleografic ca fiind scris în secolul al XIV-lea. Există manuscrise anterioare care cuprind Comma (88, 221, 429 și 636), dar nu în text, ci ca nota laterală, notele fiind adăugate în secolele XV-XVI. Termenul de "Duhul Sfânt" apare doar de
Duhul Sfânt () [Corola-website/Science/299637_a_300966]
-
acum îmi spun în fiecare zi că ziua următoare va arăta altfel. Poate cu un exces de comprimare a regimului de lucru și cu mai multe minute alocate studiului. Istoria, cel puțin în domeniul meu de referință, pretinde și exercițiu paleografic, deci ore continue de concentrare pe text, pe textul vechi, dar și foarte multă lectură, chiar dacă noutățile nu survin atât de repede și nu sunt întotdeauna surprinzătoare. Răzvan Ilie: Spuneați de o serie de întrebări cărora le-ați răspuns pozitiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
toate manuscrisele medievale disponibile dau mărturie despre tradiția masoretică: unele despre lucrarea masoreților tiberieni, altele despre cea a masoreților babilonieni 1. Valoarea deosebită a manuscriselor descoperite la Qumran constă în faptul că oferă material care precedă perioada masoretică. Un studiu paleografic preliminar și analizele cu Carbon 142 au stabilit imediat că toate manuscrisele au fost copiate între secolul al III-lea î.Hr. și prima jumătate a secolului I d.Hr. Săpăturile arheologice din diferitele grote de la Qumran au scos în evidență faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
toate manuscrisele textului masoretic cunoscute atunci prezentau scrierea asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise cu scriere ebraică nu constituie o dovadă că Pentateuhul samaritean ar fi fost mai vechi decât echivalentul său „iudaic”3; o analiză paleografică a tipului de scriere ebraică folosită de către samariteni demonstrează clar că textele păstrate reflectă o formă de scriere ce datează din timpul hasmoneilor 4. Descoperirile arheologice recente efectuate pe Muntele Garizim de către Itzhak Magen au adus la lumină sute de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
încetat. În același timp, textul Pentateuhului samaritean se caracterizează prin întrebuințarea frecventă de matres lectionis (litere-vocală), specifică perioadei hasmoneice; în aceeași perioadă, tipul de scriere samariteană a început să difere de scrierea paleoebraică, cu care se înrudea. Prin urmare, informațiile paleografice și ortografice disponibile arată că redactarea Pentateuhului samaritean nu poate data mai devreme de perioada hasmoneică, adică a doua jumătate a secolului al II-lea î.Hr.1. Această concluzie referitoare la originea Pentateuhului samaritean conduce la un nou aspect legat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
limba română l-au inclus în categoria textelor rotacizante (care prezintă fenomenul trecerii lui n intervocalic la r în unele cuvinte de origine latină), considerate a fi cele mai vechi scrieri românești păstrate. În urma comparării și sintetizării diferitelor argumente (lingvistice, paleografice, filigranologice, culturale, istorice), s-a ajuns la concluzia că primele traduceri datează din întâia jumătate a secolului al XVI-lea și provin din zona Banat-Hunedoara, iar copiile (între care și Codicele Voronețean, Lucrul sfinților apostoli, tipărit de Coresi în 1566
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286313_a_287642]
-
Manuscrisul este împodobit cu 18 miniaturi, lucrate în aur, roșu, verde, albastru și roz, care încadrează titlurile pericopelor. Datarea manuscrisului este controversată. Inițial s-a considerat că a fost scris la Constantinopol, în sec. VIII-IX, apoi studii bazate pe analize paleografice și stilistice îl încadrează în limitele sec. X. Coperțile din lemn, îmbrăcate în piele verde, au imprimate în partea centrală viniete aurite, reprezentând Învierea și Răstignirea, iar în colțuri cei patru evangheliști cu simbolurile lor. Legătura este ulterioară realizării manuscrisului
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
1918 (1969) sunt reprezentative pentru opera sa înscrisă pe linia istorico-filologică. Linia istorică și teoretică în evoluția bibliologiei românești a fost reprezentată de Dan Simonescu (1902 1993), care a situat la baza formației sale de bibliolog, filologia clasică, greco-latină, cercetările paleografice, arhivistice în activitatea desfășurată din 1932, la Serviciul de manuscrise și carte rară al Bibliotecii Academiei. A continuat publicarea materialului privind Bibliografia românească veche, a abordat pluridisciplinar istoria cărții românești, s a preocupat de activitatea tipografică din Muntenia și Moldova
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
1982. Este deci o reautentificare a textelor, după cele mai bune ediții - gest de care clasicii noștri au periodic nevoie într-o gestionare responsabilă a patrimoniului nostru istoriografic și literar. Nu este o ediție critică propriu-zisă, pentru că lipsesc comentariile textologice, paleografice, sursologice, dar girul științific al lui Gabriel Ștrempel este suficient. Este interesantă valorizarea lui Nicolae Costin, pus în mod firesc în rând cu cei trei mari cronicari consacrați de tradiția didactică. Nu e noutate afirmația că valoare literară deosebită au
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
vol. I, p. CXLII), pentru a putea îndeplini exigența autoimpusă de fidelitate lingvistică față de aspectul grafic al textului. De aici au apărut cele mai multe deosebiri față de ediția jubiliară din 1988. Editorii ieșeni explică în detaliu principiile transcrierii și dificultățile de ordin paleografic. Se cuvine să evidențiem echipa redutabilă de specialiști ieșeni. La volumul I, dificilele munci filologice sunt împărțite și realizate astfel: text stabilit și îngrijire editorială de Vasile Arvinte și Ioan Caproșu, transcrierea textului de Alexandru Gafton și Laura Manea, studiu
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
al cuvântului” (Mircea Eliade), pe savantul și poliglotul, pe împătimitul cercetător de vechi manuscrise, pe acela despre care Nicolae Cartojan a scris că este deschizător de drumuri noi în literatura veche românească. De la descrierea exemplară a manuscriselor, a caracteristicilor lor paleografice, a modului cum au fost scrise și paginate, a numărului de pagini, a celor deteriorate de umezeală, a calității hârtiei, a modului cum sunt scrise inițialele, cu ce culoare, de la considerații despre copiști, savantul trece la interesul filologic și psihologic
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
Dar personalitatea cea mai pregnantă în formația științifică a lui Cartojan a fost Ion Bianu, al cărui "elev favorit" fusese în liceu și cu care, împreună - aproape simultan - student și profesor, intră în Universitate. Colaborarea lor a fost exemplară: Albumul paleografic este rezultatul ei. N. Cartojan continuă pe Ion Bianu, preluînd de la acesta Textele de limbă din sec. al XVI-lea și editînd, în facsimil Textele de literatură veche, dorind chiar a întregi Bibliografia românească veche cu o Bibliografie românească modernă
Un savant, o epocă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/15558_a_16883]
-
1918 (1969) - sunt reprezentative pentru opera sa înscrisă pe linia istorico-filologică. Linia istorică și teoretică în evoluția bibliologiei românești a fost reprezentată de Dan Simonescu (1902-1993), care a situat la baza formației sale de bibliolog, filologia clasică, greco latină, cercetările paleografice, arhivistice în activitatea desfășurată din 1932, la Serviciul de manuscrise și carte rară al Bibliotecii Academiei. A continuat publicarea materialului privind Bibliografia românească veche, a abordat pluridisciplinar istoria cărții românești, s-a preocupat de activitatea tipografică din Muntenia și Moldova
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
concomitant urmează și Facultatea de Litere din Iași secția Istoria Românilor. În anul 1930 susține teza de licență. Încă În această etapă colaborează la Revista Societății Culturale “Petru Movilă” și publică articole la revista “Luminătorul”, “Arhivele Basarabiei”, “Cuvântul Moldovenesc”. Cunoștințele paleografice i-au favorizat ocuparea in 1926 a postului de asistent al prof. C. Tomescu și este remarcat de prof. Ilie Minea de la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Preocupările din domeniul istoriei și etnografiei s-au ilustrat prin materialele
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
lucru și foarte calde, În contrast cu ceața glacială și cu soarele ei roșu, care, stătea suspendat, ca o lună Îmbujorată, la ferestrele dinspre răsărit. Acolo, căutam sălile dosnice și liniștite, surogatele mitologice la care nimeni nu se uita, gravurile, medaliile, exponate paleografice, „Povestea Tiparului“ - sărmane exponate ca acestea. Cea mai grozavă descoperire a noastră a fost - cred - o mică Încăpere unde se țineau măturile și scările; dar o stivă de rame goale care a Început brusc să alunece și să se prăvălească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]