9 matches
-
azbuka") după denumirea tradițională a primelor două litere ("az" și "buche"), este un alfabet creat de frații Chiril și Metodiu pe baza unei variante a alfabetului grecesc de odinioară. a fost folosit la scrierea textelor redactate în limba slavă veche (paleoslavă), începând din secolul al IX-lea, apoi în medioslavă, precum și în limba română, începând din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. Are 43 de semne slave, din care 27 au și valoare numerică ("slavo-cifre"). Începuturile literaturii slavilor
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
sacră doar greaca veche. Același lucru se întâmpla și în spațiul slav, acolo unde rugăciunea era făcută în slava Sfinților Chiril și Metodiu. Țările Române, aflate la granița celor două mari tradiții, au oscilat în folosirea limbii liturgice. Odată cu introducerea paleoslavei în Cancelaria Domnească și în actele oficiale, această limbă a ajuns și limbă liturgică. Primele cărți caligrafiate, apoi tipărite, au fost în slavonă. Având în vedere această realitate, mitropolitul Antim Ivireanul scria următoarele în prefața unei cărți: După încreștinarea românilor
Româna liturgică () [Corola-website/Science/298740_a_300069]
-
cu indivizi aparținând populațiilor denominate prin termenul de „frânc”, ceea ce nu exclude crearea În paralel, prin intermediul limbajului de cancelarie, a unui corespondent pentru termenii similari din limbile de cultură: francus din latina medievală, φράγκoς din greaca bizantină sau frang din paleoslavă. Etimologiile diverse propuse pentru „frânc” ilustrează ele Însele procesul de creare a acestui termen, În urma contactului românilor cu populații desemnate astfel, În arii și epoci extrem de diferite. N.A. Constantinescu crede că el Îi desemnează, la origini, pe „franco-italienii din coloniile
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de grija zilei de mâine, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru atât de măreț în fapte și oameni". Aici era încântat de perspectiva rafturilor doldora de cărți, aici avea sa facă exerciții de paleoslavă, de gramatică latină, copieri de documente slavo-latino-bizantine. Într-o deplină liniște a spiritului, detașându-se total de lumea exterioară cu toate banalitățile și nimicniciile ei, aici poetul și-a înzecit puterea de muncă intelectuală. Ne întoarcem în timp, însă, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Luceafărul, facsimilat după variantele din manuscrise, însoțit de ilustrații după desenele lui Bordenache; mai erau expuse poezii trimise la Familia, scrisori și mărturii din perioada ultimilor ani de viață. Câteva vitrine prezentau însemnări de gramatică sanscrită, preocupări de greacă, de paleoslavă etc., precum și amintirile contemporanilor despre Eminescu. În sfârșit, câteva ediții rare ale poeziilor. Așa arătau casa și muzeul, pe fațada căruia, în 1950, la centenarul nașterii poetului, Uniunea Scriitorilor a pus o placă de marmură cu următorul text: în cinstea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
doua, executată la Iași de Nestor Heck și ultima făcută la Botoșani de Jean Bielig), scrisori din 1881 ale Veronicăi către Eminescu, o scrisoare a poetului către Burlă (1885), facsimile după poezii, traduceri, pagini cu însemnări de gramatică, astrologie, matematică, paleoslavă etc. Aici era organizată la vremea respectivă și faimoasa bibliotecă. Două scoarțe, icoana și candela, un tablou al mamei și un garderob de epocă întregesc atmosfera. Câteva scrisori ale Harietei și Aglaiei demonstrează scrisul frumos, caligrafic, moștenit de la Gh. Eminovici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
foc înfierbântatu-m-ai și nu află-să întru mine nedereptate (CM.1567: 238r) b. Se sfiască-seși se întoarcă-seînderret toți ce gilăluiescu Sionulu. (PH.1500−10: 112v) c. cela ce va spunre-seție (PH.1500−10: 64v) Postpunerea pronumelui reflexiv este specifică paleoslavei și slavonei, după cum arată Olteanu (1974: 110): "[a]cuzativul reflexiv s-a dezvoltat în cadrul formelor verbale reflexive. Aceste forme au fost de la început analitice. Pronumele reflexiv sę sta de obicei după verb, cum a rămas până astăzi, îndeosebi în limbile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Syntax Conference), ediția a XVI-a, Budapesta, 3-5 iulie. Niculescu, D. 2015. "Pronominal Clitics and Verb Movement in Romanian. Evidence from the Imperative",lucrare prezentată la Romanian Linguistics Afternoon, Universitatea din Leiden, 28 mai. Olteanu, P. 1974. Sintaxa și stilul paleoslavei și slavonei. București: Editura Științifică. Oniga, R. 2014. Latin. A Linguistic Introduction, editor și traducător: N. Schifano. Oxford: Oxford University Press. Onu, L. 1965. "Bătu-te-ar norocul", în: Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani. București: Editura Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cari s-au superpus deosebite pături linguistice, dar aceste din urmă, cu toată superpunerea, sunt în chiar esența lor modificate prin acel substrat. Avem așadar la romîni: substrat: traco-iliric; pătura imediat superpusă: latina, la bulgari:. substrat: traco-iliric; I pătura superpusă: paleoslavă, a doua pătură: finotartară, la greci[i] din Morea: substrat: traco-iliric; pătură superpusă: elina, paleoslava, albaneza, româna, la serbi, muntenegreni, dalmațieni, bosniaci, croați: substrat: traco-iliric: pătura superpusă: limba lehitică a hrovaților (aduși în Imp. Bizantin în timpul avarilor), la albanezi: substrat
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]