23 matches
-
va duce în final la explozia unei entropii astfel construite, iar ultima scânteie a conștiinței muncitorești va fi capabilă în acel moment să facă să renască din propria-i cenușă lumea explodată (din propria-i vină) printr-un fel de palingeneză (vechi vis burghezo-creștin al comuniștilor ne-muncitori). Așadar, toți se prefac a nu vedea (sau poate chiar nu văd) care este adevărata, noua reacțiune; și, astfel, toți luptă împotriva vechii reacțiuni, ce reprezintă numai o mască. Subiectele de italiană concepute
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sale de a asimila reguli și tehnici ale unei culturi diferite (asimilare la care ajunge doar după ani de studiu, adică prin transformarea propriei ființe). Artistul „naiv” nu apucă să realizeze și nu a avut mijloacele de a realiza o palingeneză mic-burgheză. El rămâne acel om din popor. Dar, din momentul în care ia penelul sau stiloul în mână, renunță la inocența sa și fură de la clasa dominantă - cu care este în contact încă de la naștere - un fel diferit de a
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ion, "Slavici și Confucius", în Studii literare, vol. IV, Tipografia Cartea românească, Cluj, 1946. Breazu Ion, "Prefață" la Ioan Slavici, Nuvele, vol. I-II, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1958. Cheie-Pantea I., "Slavici și vocația tragicului", în Palingeneza valorilor, Editura Facla, Timișoara, 1982. Constantinescu Pompiliu, "Mara", în Scrieri, vol. IV, Editura Minerva, București, 1970. Constantinescu Pompiliu, "Nuvele", (vol. IV) și "Nuvele" (vol. VI), în Scrieri, vol. IV, Editura Minerva, București, 1970. Constantinescu Pompiliu, "Realism și construcție epică în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Gasset, Studii despre iubire, Editura Humanitas, București, 1995, p. 62. 93 Constantin Crișan, "Schiță pentru o poetică sociologică a personajelor", în vol. Evaluări critice, Editura Facla, Timișoara, 1977, p. 71. 94 I. Cheie Pantea, "Slavici și vocația tragicului", în vol. Palingeneza valorilor, Editura Facla, Timișoara,1982, p. 40. 95 Elisabeta Lăsconi, "Moara cu Noroc sau biruirea balaurului", în Adevărul literar și artistic, Anul XI, nr. 605, 19 februarie 2002, p. 9. 96 Sara Iercoșan, "Moara cu noroc", în Dicționar de opere
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Constantinescu, "Ioan Slavici-Mara" (ediția a II-a)-1925 în Scrieri, vol.IV, Editura Minerva, București, 1970; Nicolae Manolescu, "Săraca văduvă cu doi copii", în Arca lui Noe, vol. I, Editura Minerva, București, 1980; Iosif Cheie-Pantea, "Slavici și vocația tragicului", în Palingeneza valorilor, Editura Facla, Timișoara, 1982 . 129 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1986, p. 513. 130 George Munteanu, "Slavici necunoscutul", în Sub semnul lui Aristarc, Editura Eminescu, București, 1975, p. 253. 131 Gelu Voican
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
I, 184-196; Ist. lit., III, 449-523; Alexandru Macedonski interpretat de..., îngr. și pref. Fănuș Băileșteanu, București, 1975; Mircea Anghelescu, Literatura română și Orientul, București, 1975, 165-173; Cioculescu, Itinerar, II, 219-225, V, 236-252; Dicț. lit. 1900, 527-534; Petrescu, Configurații, 151-155; Cheie-Pantea, Palingeneza, 54-84; Piru, Ist. lit., 248-254; Dima, Viziunea, 68-72; Modola, Dramaturgia, 115-133; Scarlat, Ist. poeziei, II, 146-155, 211-221, 249-261; Marin Beșteliu, Alexandru Macedonski și complexul modernității, Craiova, 1984; Craia, Orizontul, passim; Flămând, Intimitatea, 54-63; Daniel Dimitriu, Grădinile suspendate. Poezia lui Alexandru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Lecturi, 54-57; Brădățeanu, Istoria, II, 15-18; Ciobanu, Însemne, II, 43-47; Cubleșan, Teatrul, 57-63; Dicț. lit. 1900, 788-793; Manolescu, Arca, I, 141-157; Piru, Ist. lit., 154-160; Valentin Tașcu, Fundamentarea ideologică a tiparului sociologic din romanele lui I. Slavici, DFC, 39-61; Cheie-Pantea, Palingeneza, 40-53; Marcea, Varietăți, 87-94; Țeposu, Viața, 24-34; Zaciu, Viaticum, 167-180; Cioculescu, Itinerar, IV, 144-156; Cosma, Geneza, 200-281; Ion Dodu Bălan, Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare, București, 1985; Indrieș, Polifonia, 126-143; Vintilescu, Secvențe, 81-83; Craia, Fețele, 20-23; Popovici, Eu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
originare, București, 1981; Ion Vlad, Cărțile lui Mihail Sadoveanu, Cluj-Napoca, 1981; Păcurariu, Scriitori, I, 173-186; Piru, Ist. lit., 201-215; Ion Istrate, Dimensiunile epice ale amintirii în romanele târgurilor de provincie la Mihail Sadoveanu, DFC, 62-88; Braga, Ist. lit., 92-112; Cheie-Pantea, Palingeneza, 85-105; Fănuș Băileșteanu, Eseuri, București, 1982, 96-143; Andrei Brezianu, Translații, Cluj-Napoca, 1982, 108-120; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Itinerarii prin cultură, București, 1982, 64-89; Marcea, Varietăți, 117-131; Popa, Competență, 137-141; Raicu, Calea de acces, 47-134; Săndulescu, Portrete, 213-218; Alex. Ștefănescu, Între da și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Dumnezeu a vrut să recreeze lumea pervertită de păcat și care nu se mai putea restaura ființial prin propriile puteri, a trimis din nou Cuvântul Său. De aceea, cu intrarea Logosului în istorie la „plinirea vremii”, s-a produs acea Palingeneză, adică reînnoirea lumii prin cuvânt. De la Hristos încoace cuvântul este iarăși ziditor, paideic, și definește pe om în lumină. Atâta vreme cât omul nu se definește prin sine, ci prin Logosul creator, el zidește prin cuvântul său, sau cuvântul său creează. Deși
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
veritabilul alchimist avea și puteri cosmogonice. Astfel, cu ajutorul Pietrei Filosofale putea obține „din materia minerală o ființă umanoidă dotată cu conștiință”. Este vorba de acei homunculuși, ființe dotate cu rațiune și grai. Paracelsus le-a consacrat o întreagă carte. Această „palingeneză alchimică” este combinată cu ideea că metalele și mineralele au viață, scrie Constantin Bălăceanu Stolnici. Prin urmare, prin homunculuși, nu este vorba despre „o creație a VIului din neviu, ci o transmutație a vieții din minerale într-o formă cvasiumană
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
jafului”, a „depravării” și a altor păcate de acest fel. Secțiunea teologică, precum și cea consacrată celor două veniri, beneficiază de o anexă scripturistică, formată din Is. 34,4 și Is. 57,1; Mt. 24,29.35; fragmente din Psalmul 101. Palingeneza cosmosului va însoți învierea oamenilor. Pentru a‑și „consola” auditoriul, îngrozit de perspectiva dezastrului, Chiril vorbește despre caracterul universal al transformării eshatologice: „Să nu ne întristăm că numai noi ne sfârșim; și stelele se sfârșesc” (15, 3). Potrivit imaginii extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
situează pe același plan cu tandemul Marduk‑Tiamat, de pildă, din poemul Enuma Eliș al tradiției akkadiene. Este vorba, de fapt, de două principii absolute a căror confruntare va avea consecințe capitale asupra vieții universului și a speciei umane, provocând palingeneza acestora, adică distrugerea totală, urmată de renașterea într‑o formă „complet nouă”. Părinții adoptă în schimb o viziune mai curând istorică, fără a reuși totuși, prin demersurile lor, să realizeze o demitologizare completă. Anticristul apare, la unii dintre ei sub
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de istorie și critica literară. Ca istoric literar, C. se raportează, în general, la valorile stabile ale literaturii naționale - epoca marilor clasici și studiul operei lui Eminescu. Concepând istoricitatea operei ca mod de receptare dinamică a valorilor, va pleda pentru palingeneza valorilor într-o dialectica a identității structurale cu alteritatea interpretativa. Studiul operei este adâncit permanent prin investigații comparatiste și prin înserarea dimensiunii filosofice. Eficientă metodei se vădește de la prima carte: similitudinile dintre Eminescu și Leopardi sunt urmărite prin raportare la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286186_a_287515]
-
solidei sale armaturi teoretice (extrasa acum și din lectură gânditorilor moderni, și din scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii), sfera investigației se extinde, înglobând, pe lângă mari reprezentanți ai liricii universale, poeți români contemporani. SCRIERI: Eminescu și Leopardi. Afinități elective, București, 1980; Palingeneza valorilor, Timișoara, 1982; Literatura și existența, Timișoara, 1998; Repere eminesciene, Timișoara, 1999; De la Eminescu la Nichita Stănescu, Timișoara, 2002. Repere bibliografice: Luminița Beiu-Paladi, Iosif Cheie-Pantea, „Eminescu și Leopardi. Afinități elective”, RITL, 1980, 4; Eugen Todoran, Eminescu și Leopardi, O, 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286186_a_287515]
-
1980, 4; Eugen Todoran, Eminescu și Leopardi, O, 1980, 28; Ioana Em. Petrescu, Studii eminesciene, ST, 1981, 1; Mihai Dragan, Eminescu și Leopardi, CL, 1981, 2; Nicolae Mecu, O nouă carte despre Eminescu, VR, 1981, 4, 5; Dan C. Mihăilescu, Palingeneza valorilor, Ț, 1983, 4; Dicț. scriit. rom., I, 542-544; Doina Curticăpeanu, Mirajul plaurilor plutitori (losif Cheie-Pantea), F, 1999, 2; Dan Mănucă, Oglinzi paralele, CL, 2000, 6; Constantin Cubleșan, Eminescu în orizontul criticii, Pitești-Brașov-Cluj-Napoca, 2000, 134-138; Theodor Codreanu, Controverse eminesciene, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286186_a_287515]
-
Lectura, 140-153; Paleologu, Ipoteze, 325-328; Ștefănescu, Jurnal, 37, 155-156, 184-188; Grigurcu, Critici, 525-529; Zaciu, Cu cărțile, 17-22; George Arion, Alexandru Philippide sau Drama unicității, București, 1982; Bucur, Poezie, 222-236; Cândroveanu, Printre poeți, 7-13; Horia Avrămuț, Alexandru Philippide, București, 1984; Cheie-Pantea, Palingeneza, 170-178; Flămând, Intimitatea, 69-75; George Gibescu, Alexandru Philippide, București, 1985; Ovidiu Ghidirmic, Poeți neoromantici, Craiova, 1985, 105-128; Scarlat, Ist. poeziei, III, 94-108; Alexandru I. Philippide în dialog cu contemporanii, I-II, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 1986; Grigurcu, Eminescu-Labiș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
și se apropie din ce în ce mai mult de Tommaseo, care publică, în "Antologie", o amplă analiză asupra lucrării rosminiene Nuovo Saggio. Religiozității ușor confuze și tulburi tommasiene, profund marcată de experiența lamennaisiană 31 în care se împletesc sincere aspirații reformatoare, dorințe de palingeneză socială și națională și o substanțială nevoie de autoritarism, Rosmini îi contrapune o chemare la religia evanghelică, la regula abandonului în mîinile lui Dumnezeu, la minunatele planuri de reînnoire totală, chemare la umilință și blîndețe creștină: "Dumnezeu este totul; și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dezechilibre și rupturi... V. N. : ... care au dus la aceste regresiuni din anii '30'40. S. A.: Exact. Atunci apare acest pandant sumbru al lui 1848 de care vorbeam, această mișcare palingenetică nocturnă, neagră, infernală, care este Legiunea (momentul 1848 fusese palingeneza noastră diurnă, solară, paradisiacă. O mișcare antimodernă deși, sau poate fiindcă era o formă de modernism, de "revrăjire" a lumii "dezvrăjite" de modernizare -, o revoluție național(ist)ă antiluministă, antieuropeană. Dar produsă tocmai de europenizare, profitând de existența unei "internaționale
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
mica sa scorbură), unde a rămas ascuns până acum, ca să înceapă să scrie, cerând reînnoirea spirituală și redeșteptarea conștiințelor, mai ales a persoanelor consacrate, preoți și religioși. Intră în legătură epistolară cu cardinali, episcopi, preoți, religioși, laici calificați. Invocă o palingeneză creștină, o restaurare a Împărăției lui Dumnezeu. Deși rămâne în continuare ancorat cu tărie în credința în Providența divină, deslușește pe linia orizontului viitorului umanității nori denși aducători de furtună. În sintonie cu o vastă lume de mistici, preconizează vremuri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de a face din moarte un eveniment memorabil cu virtuți etice străbate întreaga istorie a filozofiei grecești. Dar încă o dată, cauza nu stă într-un imbold histrionic de a epata prin felul de a muri, ci în perspectiva etică a palingenezei. E filozof cel care, murind, își face din moarte un exemplu de urmat. În fine, grecii nu au sentimentul ușurării provocat de părăsirea lumii, nu au presimțirea că, oricît de chinuitor e traiul pămîntesc, el va lua odată sfrșit. În
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
77-109; Petrescu, Configurații, 189-209; Mircea Scarlat, Ion Barbu. Poezie și deziderat, București, 1981; Alexandru Ciorănescu, Ion Barbu, New York, 1981; ed. București, 1996; Piru, Ist. lit., 409-413; Marin Mincu, Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, București, 1981; Bucur, Poezie, 81-95; Cheie-Pantea, Palingeneza, 158-169; Papahagi, Critica, 58-153; Cioculescu, Itinerar, IV, 308-314; Scarlat, Ist. poeziei, II, 190-192, III, 63-66, 94-97, 114-117, 188-243, IV, 131-134; Dobrescu, Foiletoane, III, 216-226; Mandics György, Ion Barbu, „Gest închis”. O analiză a universului semantic al volumului „Joc secund”, tr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Pop, Lucian Blaga. Universul liric, București, 1981; Liviu Rusu, De la Eminescu la Lucian Blaga, București, 1981, 163-228; Eugen Todoran, Lucian Blaga. Mitul poetic, I-II, Timișoara, 1981-1983; Mircea Vaida, Pe urmele lui Lucian Blaga, București, 1982; Bucur, Poezie, 171-201; Cheie-Pantea, Palingeneza, 131-157; Șerban Cioculescu, Poeți români, București, 1982, 312-347; Pop, Lecturi, 22-30; Trandafir, Dinamica, 158-176; Cotruș, Meditații, 170-206, 507-517; Al. Teodorescu, Lucian Blaga și cultura populară românească, Iași, 1983; Dan C. Mihăilescu, Dramaturgia lui Lucian Blaga, Cluj-Napoca, 1984; Nicolescu, Starea, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
surd e ridicat „pentru însuflețirea/ lumii rămasă oarbă în cuvânt”. Dobândind prestigiu inițiatic, alveola secată a lumii și a lucrurilor va deveni emblema poeziei lui O., captată în arhetipul „roții întoarse a lumii”, care tutelează un bogat izomorfism al năzuitei palingeneze: orbita ciclopului, care își visează perechea, „galopul” aștrilor în sferele galactice, hora, cercurile, cupele reversibile ale clepsidrei, melcul, șarpele încolăcit în urme uscate, dar visând „cum înconjoară grădini”. Cu un instrumentar expresiv și formal larg uzitat în deceniul al șaptelea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]