9 matches
-
a substanței albe și cenușii, a cordoanelor și fasciculelor nervoase și se ușurează mult înțelegerea realizării arcului și actului reflex. Alt exemplu este cel al machetei cu secțiunea transversală prin frunză, unde se evidențiază stomatele, epiderma superioară și inferioară, țesutul palisadic și lacunos, dispoziția țesuturilor conducătoare; toate aceste structuri ușurează mult înțelegerea circulației sevei, fotosinteza, respirația. Prin urmare, machetele îndeplinesc pentru învățare nu numai funcția intuitiv-informativă, ci și cea formativă. Profesorul de specialitate poate face colecții de ilustrare color, grupate pe
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
două categorii: tectori (uniseriați, cu celula terminală în formă de ac de busolă, stelați, peltați etc.) și glandulari (cu soclu unisau pluricelular, unisau multiseriat). Frunza este de regulă bifacială, dorsi-ventrală, mezofilul fiind variabil, fie omogen, format în întregime din țesut palisadic, fie izobilateral, cu țesut palisadic sub ambele epiderme. Totodată sunt publicate atlase cu detalii privind structura unor țesuturi sau organe de plante medicinale. În acest sens menționăm pe cele elaborate de Moeler (1892), Herail (1901), Karsten și Oltmans (1909), Gilg
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
celula terminală în formă de ac de busolă, stelați, peltați etc.) și glandulari (cu soclu unisau pluricelular, unisau multiseriat). Frunza este de regulă bifacială, dorsi-ventrală, mezofilul fiind variabil, fie omogen, format în întregime din țesut palisadic, fie izobilateral, cu țesut palisadic sub ambele epiderme. Totodată sunt publicate atlase cu detalii privind structura unor țesuturi sau organe de plante medicinale. În acest sens menționăm pe cele elaborate de Moeler (1892), Herail (1901), Karsten și Oltmans (1909), Gilg și Brandt (1922), Berger (1950
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
La baza primordiului se diferențiază mai întâi epiderma, apoi parenchimul devine de tip meatic, în el observându-se diferențierea fasciculelor conducătoare; la vârf mezofilul este reprezentat prin trei straturi de celule izodiametrice încă, care ulterior se vor divide, formând țesut palisadic la fața adaxială și țesut lacunos la fața abaxială; corespunzător nervurii mediane este localizat cordonul de procambiu, care ulterior se va diferenția în floem la fața abaxială și xilem la cea adaxială. Procesul de histogeneză a limbului foliar se traduce
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
a limbului foliar se traduce deci mai întâi prin diferențierea epidermei (în care se edifică peri tectori și peri secretori, iar ulterior stomateă, iar apoi a celulelor stratului hipodermic adaxial; acestea, alungindu se treptat perpendicular față de epidermă, formează 1-2 straturi palisadice. Limbul de la frunza matură este puternic vălurat, toate nervurile, dar îndeosebi cea mediană, proeminând puternic la fața inferioară (mai ales în regiunea bazală a frunzei) (foto 65) și conținând cate un fascicul conducător de tip colateral deschis, având structură asemănătoare
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
categorii: unii relativ scurți, cu glanda unicelulară, iar alții cu un pedicel unicelular foarte scurt, aproape sesili, cu glanda foarte mare, formată din 8 celule secretoare, acoperite de o cuticulă comună. Mezofilul este în cea mai mare parte de tip palisadic, format din 2-3 straturi de celule înalte; doar 2-3 straturi de la fața abaxială au celule izodiametrice, alcătuind un țesut lacunos (fig. 11 B). Pe alocuri și celulele din stratul hipodermic abaxial sunt ușor înalte sau au formă de pâlnie, fiind
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
șanțurile (la graminee) sau În criptele (la Nerium) frunzelor, uneori afundate În mezofil (la Agave, Aloe, Pinus); - țesuturi mecanice bine dezvoltate, mai ales sclerenchimul (ca la graminee); - țesuturi conducătoare bine dezvoltate, mai ales xilemul; - mezofil compact, fie diferențiat În țesut palisadic (pluristratificat sau unistratificat, dar cu celule Înalte) și țesut lacunos, fie În totalitate de tip palisadic; - aerenchim slab dezvoltat (spații aerifere foarte mici Între celule); - presiune osmotică mare a sucului vacuolar. Xerofitele se clasifică În malacofite și sclerofite. Malacofitele (plante
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
Pinus); - țesuturi mecanice bine dezvoltate, mai ales sclerenchimul (ca la graminee); - țesuturi conducătoare bine dezvoltate, mai ales xilemul; - mezofil compact, fie diferențiat În țesut palisadic (pluristratificat sau unistratificat, dar cu celule Înalte) și țesut lacunos, fie În totalitate de tip palisadic; - aerenchim slab dezvoltat (spații aerifere foarte mici Între celule); - presiune osmotică mare a sucului vacuolar. Xerofitele se clasifică În malacofite și sclerofite. Malacofitele (plante grase, crase) au rădăcini superficiale, frunze cărnoase, uneori cilindrice sau transformate În spini (la Cactaceae), mezofil
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
arbuști. Ca exemplu, menționăm specii de Vaccinium, Rhododendron, Andromeda, Empetrum, Dryas, Juniperus ș.a. 2. Plantele alpine și subalpine au tulpină aeriană scurtă, târâtoare și partea subterană foarte bine dezvoltată; frunzele sunt mici, cu Înveliș păros, epidermă groasă, cutinizată și țesut palisadic gros, cu celule Înalte; florile sunt mari, viu colorate; predomină Înmulțirea vegetativă. Lumina. În funcție de acest factor se deosebesc două categorii de plante: heliofite (cu trăsături de xerofitism) și sciafite (cu trăsături de higrofitism). După fotoperiodism se cunosc: plante de zi
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]