352 matches
-
pămîntul sălbatic,/ Fire de praf și frunze mi se lipesc de față ca liniștea,/ Mîinile-mi află mîngîieri fără să știe/ Pe tei și caiși, la întîmplare pe vișini" (Mîngîieri). Decorporalizarea tranzitează spre o reverie confuz luminiscentă, recurgînd la palpare: "Mă palpezi îndoială vecină./ Pe corpul meu, fugi, tu fără corp!/ Reveria peste ea însăși/ De la potop singură-și dă lumină" (Ciocănitoarea șvariantăț). Ori se exprimă într-o radicalitate simbologică: "trupul îmi coboară sau urcă în ceruri ascunse" (Ascultare). Dar întîlnim sub
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
contrapune ironia unei construcții sociale astenice, romancierul îi atribuie medicinistului Gregory Dudden (ce întrerupe replicile celorlalți ca să le poată nota drept factologie pentru următoarele sale lucrări și proiecte) rolul de om-schemă. Chiar și în clipele de amor, Dudden face experiențe, palpând, sub pleoapele închise, globii ochilor iubitei: "Hai la spionat/ cu ochiul fermecat". Râsul și plânsul se învecinează, se străvăd marginile normalului și ale anormalului. Cu toate că personajele au țeluri precise și luptă pentru împlinirea lor, Casa somnului e o carte a
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
simpla aritmetică. Pentru că aici nu este un singur Brâncuși, cel posedat de puritatea formei și cel care ucide totul pentru a obține, finalmente, un fulger auriu în văzduh, acel Brâncuși care știe ce caută și ce vrea, ci unul care palpează în direcții multiple, unele chiar divergente, adică mai mulți Brâncuși care știu sigur doar un singur lucru: că ,,biftecul” s-a alterat și că orizontul clasico-renascentist trebuie, dacă nu înlocuit, măcar completat, cu un altul. Că Teoria gravitației universale trebuie
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
prin interiorul căruia copilul pătrunde iar joaca luminii perlate îi scoate în cale frunze incendiate de raze și cuiburi cu resturi de pene și întunecimi legănându-se dinspre marginea lumii acum e un zbor înfrunzit în spațiu iar crengile sale palpează zumzetul omenirii vibrațiile acelei spaime imperceptibile care este orice imensitate în interiorul copacului drumurile șerpuiesc spre margini luminoase unde văzduhul abia ghicit este licărirea atâtor mistere sus în desime e ascunzișul ultim și leagănul matern din trei ramuri îngemănate se poate
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
sus în desime e ascunzișul ultim și leagănul matern din trei ramuri îngemănate se poate întrezări - da - și dulcea taină a celui mai îndepărtat fruct tocmai la capătul celei mai lungi și firave crengi pe care piciorul desculț prudent o palpează neîncrezător în promisiunile elasticității dar mai insistentă decât primejdia e chemarea primejdiei ea pe copil îl atrage mai intens decât rodul semn că există și fructele inaparente ale voinței de a-ți încerca șansa precum și împrietenirea ta cu neprevăzutul chiar dacă
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
macină viața/ îmi pipăie consoanele/ aripa descusută/ îmi întreabă moartea în timp ce mor" (Ritual ștermităț). La rîndul său, timpul se descoperă corupt, înnoptat, putrefact: "pomeți răzbind prin glorii și prin vicii/ timp inundat de temeri timpfăcut/ mi se destupă degetele fricii/ palpînd cuvîntu-n care am zăcut// adună-mi-se fruntea într-o șoaptă/ în grețurile gîndului scîrbit/ e luni / e azi; e marți - e noapte/ e joi / și timpu-ntreg a putrezit" (Ritual șdegetele friciiț). "Himera" poeziei se confundă cu "himera" vieții cosmice
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
pricini, cu siguranță că am adopta principiul minților mărginite, ceea ce ar fi ca și cum pentru propriile erori, ne-ar plăcea să găsim alți vinovați. Căci mulți dintre noi preferă mai degrabă să nu recunoască anume deznodăminte decât să măsoare și să palpeze puterea legăturilor, a nodurilor și verigilor ce alipesc discret, enigmatic un fapt de altul în ordinea unor temeiuri ale dezinteresului față de arta sunetelor. O artă care în copilăria ei nu zeflemisea și nu se sulimenea niciodată; în schimb, se emoționa
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
a intenționat asta sau nu, fie că a spus-o și deci a conștientizat-o, fie că doar a intuit-o”. Reputatul sociolog, critic și scriitor Adrian Dinu Rachieru îl conturează pe Micul Călinescu astfel: „Cu gust semi-profetic, Artur Silveștri palpa originismul cultural, umplea goluri, evidenția și răspunsul autohton”. Dincolo de jertfă și iubire, într-un Peisaj lăuntric al unor Galaxii paralele, poeta și prozatoarea Melania Cuc, brodează chipul Maestrului: „Artur Silveștri avea caracter, avea cuvânt de onoare și se bucură cu
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
slăbesc nodul cravatei. Bărbatul n-a răspuns. Am îngenunchiat lîngă el, întrebîndu-mă ce să fac mai departe. Nu-i puteam auzi respirația. I-am luat mîna intr-a mea. Atîrnă moale și rece, ca un lucru fără viață. I-am palpat pulsul. Încă se mai simțea slab. "Trebuie să-l feresc de frig, mi-am spus, scotindu-mi jachetă de lină și acoperindu-l cu ea. Pe cînd îl acopeream, s-a auzit o bolboroseala iesindu-i din gîtlej. Crezînd că se
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
lui, pentru a-i auzi cuvintele. Aproape inaudibil, bărbatul a bolborosit: - Spune-i soției mele... spune-i... Vocea s-a pierdut într-o bolboroseala. Apoi, tăcere. - Cum o cheamă? am întrebat, tulburata. Unde locuiește? Nici un răspuns. Degetele mele i-au palpat din nou pulsul. Se oprise. Îngenunchind pe pămîntul înghețat, i-am ținut mîna vreme îndelungată, în timp ce lacrimile îmi scăldau față. Undeva, într-o cameră goală, soția lui îl aștepta să se întoarcă acasă. Zi după zi, noapte după noapte, aceasta
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Bună Gabi, În mod teoretic există. Are vreo 20 de ani și este închis într-o cameră, nu mai funcționează. Ca să fie consultat cu ecograful, un copil trebuie transportat la secțiile de adulți - hazard din toate punctele de vedere. Medicii palpează copiii ca să îi consulte și să vadă ce modificări au survenit în urmă chimioterapiei. Cătălina, membră MAME
Anunţ umanitar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82657_a_83982]
-
privire mai atentă nu se poate descoperi nimic care să trădeze vreo încercare de a ieși din propriul său univers. Seria de capete, ușor asimilabilă unei galerii de portrete, nu are de fapt nici o legătură cu portretul. în timp ce sculptorul individualizează, palpează psihologii și sondează viața interioară a personajului, Daniela Făiniș construiește chipuri generice, regizează expresii goale și, finalmente, pune în mișcare o lume halucinantă de măști. Chipul uman nu fascinează prin scînteia lui de eternitate, prin ideea incorporării divinului în tranzitoriu
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
de renegări ale feminității consacrate, Ștefania Plopeanu vădește și o seamă de recăderi în condiția sa primordială. Decorporalizarea, în beneficiul estetizării, e un fenomen relativ. Regretînd, în unele clipe, corporalitatea pierdută, poeta încearcă a o repune în drepturi, privind și palpînd realul, care, în concretețea-i halucinantă, ține în cumpănă extincția. Viața și moartea își amalgamează "direcția": "Filmul real/ palpez și văd totul/ nenorocirea, moartea/ sînge curat, îl gust/ nici un grăunte/ de certitudine/ ah, totul, totul/ este real;/ de-aș putea
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
beneficiul estetizării, e un fenomen relativ. Regretînd, în unele clipe, corporalitatea pierdută, poeta încearcă a o repune în drepturi, privind și palpînd realul, care, în concretețea-i halucinantă, ține în cumpănă extincția. Viața și moartea își amalgamează "direcția": "Filmul real/ palpez și văd totul/ nenorocirea, moartea/ sînge curat, îl gust/ nici un grăunte/ de certitudine/ ah, totul, totul/ este real;/ de-aș putea scoate/ un deget, o unghie/ din astă-ntîmplare// un fir de păr/ ar flutura, ar spune/ morții mele direcția/ sau
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
nălucește o carte scrisă doar în parte, "o carte de dragoste, o semantică trăită a vecinătății". Puțini din criticii noștri - un Perpessicius, un Vladimir Streinu, un I. Negoițescu - au manifestat aceeași propensiune precum Virgil Ierunca spre înțelegerea lirismului dinăuntrul său, palpat cu finețea vibratilă a unor asocieri verbale ce-i aparțin: "Ultimul volum al lui Dan Laurențiu, Privirea lui Orfeu, conturează, fără să retușeze, imaginea unui poet care, spre deosebire de mulți dintre confrații săi de generație, ispitiți în primul rînd de aventura
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
beneficiul unei mărturii mai ample, mai echilibrate, ușor tradiționale care depunctează turbulența maximă, farsa absolută. Prin relaxare, lumea discursului contractat în specificitatea sa inedită, în acutizarea sa performantă, face loc lumii ca atare. Voluptatea de-a trăi, bucuria de-a palpa materiile și de-a contacta ființele, hedonismul transpar în textele lui Nicolae Țone ducînd la un ethos liric a cărui figură nu e decît răsfrîngerea în oglindă a eului empiric. Rebeliunea împotriva cadrelor rigide ale limbajului e subsumată, evident, unei
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
și frumoasa simbolică a cifrei trei să-l fi inspirat pe șeful de cabinet, pentru că alte motive (constituționale ori tradiționale) de a se da în stambă n-a prea avut. Am impresia că dl. Năstase a dorit mai degrabă să palpeze mușchiul mereu imprevizibil al oamenilor din propriul partid, decât să înfățișeze populațiunii ocupate cu ochirea șteviei și ocrotirea urzicii marile sale isprăvi. Isprăvi pe care nu le dorim nici dușmanilor cei mai înfocați ai țării! Indiferent de ce-a vrut
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
și viitorul ei conducător. Habar n-aveam că românii sînt așa sensibili la acest subiect, așa că, văzînd ce se întîmplă, ne-am gîndit să ne implicăm și noi. Am hotărît să luăm pulsul poporului vizavi de chestiune și să-i palpăm la propriu relația cu cele sfinte. Nu o puteam face în civil, așa că am făcut rost de straie preoțești, de la o casă de producție. Nu o puteam face nici fără un pretext serios, așa că ne-am constituit într-un Birou
Cum era să devină Linda Evanghelista Patriarhul României by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19827_a_21152]
-
Apoi tună spre cortegiul mut ce-l însoțea: Voi ce-ați păzit?! Făcu un semn discret din cap și alaiul se-mprăștie în jurul falsei figuri politice, mânuind stetoscop, tensiometru, glucometru, cercetându-i pe rând fundul ochilor, limba, pulsul, reflexele, îi palpară abdomenul, ficatul (aici icni puțintel din pricina durerii surde)... Un halat alb, mai lat în umeri, se aplecă spre urechea căpeteniei și-i șopti ceva. Pupilele mărite ale Profesorului nu anunțau nimic bun. Lătră scurt niște ordine și apoi se pierdu
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
că numai tu ești cu inima la gât și lihnit de foame!? (apare un individ în cadru și cade jos secerat de gloanțe) Revoluționar 2 : Poftim! Câți vrei să mai cadă? Revoluționar 1 (se apropie aplecat îl târăște și îi palpează vena jugulară) : Brrrr... Revoluționar 2 : Ăsta e tot un speriat ca tine...N-o fi avut cine să-l tempereze! Revoluționar 1 : Da, da’ cine-o fi tras...? Că eu n-am văzut...!? Revoluționar 2 : Dacă vrei să-ncerci, n-
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
ei de cuprindere, e natura profundă a falsului comunist. Atmosfera sumbră, prostul gust generalizat, rezistența tacită, supapele improvizate, destinele scoase de pe traiectorie sunt - să fim sinceri - clișee de reprezentare colectivă a acelor ani. Inoperante, astăzi, și tot mai greu de palpat. Dar cum le putem depăși? O variantă convingătoare oferă, prin romanul său, Petru Maier Bianu. Inventarul iernilor - publicat întâia oară în 1999 și reeditat acum la Cartea Românească - e orice altceva decât se deduce din titlu. Mai degrabă un algoritm
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
reflector al conștiinței este un adept al particularului și concretului și în teorie. N. Balotă remarcă faptul că Anthony Trollope are "oroare de teorii abstracte" (277). Și ideea este o formă a concretului, nu o expresie a contemplării inapte să palpeze viața. Analiză, da, dar cu măsură, regenerând și nu mortificând, trezind și nu adormind interesul cu "analize fastidioase", cum constată la lectura romanului lui G. d'Annunzio, Triumful morții. Absența predominantă a atitudinii conduce la conjectura, deloc conjuncturală, că își
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
lumii paviciene, Mariana Ștefănescu, este o sărbătoare, așteptată îndelung, degustată pe îndelete, reluată iar și iar. Dacă pentru cititor romanul este o piatră de încercare, se pot doar ghici și intui câte dificultăți îi pune celui ce-l descifrează, îi palpează legăturile subterane, îi depistează rețeaua cu noduri formate din cuvinte-cheie ca să-l încifreze în limba română. Însă Milorad Paviș este mai mult decât înnoitorul romanului contemporan. Cine are și dorința și curiozitatea și răgazul să-i exploreze site-ul poate
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
cu miros de pastilă lumea a muțit, a tăcut chiar și ceasul . nu mai bate nimic nu mai bate... nu mai este femeie, nu mai este fecioară, este doar rod * și totuși, În colț se zăresc o pereche de ochi palpând trupul femeii moarte, cuprinzându-i-l Într-o sferă luminoasă...femeia și-a sărutat copilul, apoi a urcat treapta Îngerească. copilul va purta neprihănirea fecioarei până când va rodi În altă sămânță * inimi deconectate, sentimente În suspensie Nu poți să-mi
POEZII. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/99_a_385]
-
că e. Cel mai cunoscut cronicar al momentului, practicant al unei specii de comentariu deopotrivă spectaculos (prin feeria balcanică a adjectivelor) și egotist (prin centrarea discursului asupra propriilor patimi eseistice). Cam asta am încercat să fac și eu aici. Să palpez relația dintre doi importanți și autoritari scriitori de azi care s-au întâlnit prin cărți, iată, într-un moment al începuturilor, în care nici unul nu era sigur nici de sine, nici de celălalt. Închei cu o tușă pasageră legată de
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]