118 matches
-
care ar putea să fie lămurit astfel: eul liric este în același timp și surprins, și sceptic că experiența morții ar putea fi "învățată", și că ea ar fi, pentru el, suportabilă. Dar totodată același eu liric refuză, prin întreg palpitul său interior, să admită că iubirea ar consta într-o "aventură thanatică". (Aici s-ar impune, în paranteză o remarcă. S-ar putea ca asocierea Eros/ Thanatos să fie o penibilă reminiscență a uneia dintre cele mai banale experiențe fiziologice
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
o părere proprie în legătură cu anumite subiecte, lumea se simte imediat ofensată, amenințată. Am remarcat în multe texte foarte multă ură, care nu e nici un "afect" științific, nici un instrument eficace, nici o metodă cinstită, ci pur și simplu un frison umoral, un palpit năbădăios, pentru mine inexplicabil. Credeți că există o doză de snobism la unii dintre cei care cumpără Omul recent sau e vorba de un interes real ? Probabil că există și snobism. Cartea a fost pentru mulți români, și înainte de 1989
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
explicitată de scenografia mirobolantă. Simbolurile curg într-un șuvoi aproape de nestăpânit. În chip evident, tehnica actoricească nu se ridică la înălțimea celei pe care am admirat-o la componenții trupei ucrainiene. În spectacol se insinuează pe alocuri bâlbe. Dar parcă palpitul de umanitate e mai pronunțată, trăirea mai autentică. Iar creativitatea regizorală izbucnește magistral în două secvențe ce nu mă sfiesc să le calific drept antologice - cea în care Iago o calomniază pe Desdemona, când scena și sala sunt realmente inundate
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
cadru, diferențierea de locuri și profile rasiale, fragmentarea societății pe ocupații și reflexe morale, panoramarea satelor, orașelor și mănăstirilor, distingerea între viața religioasă, viața politică, viața comercială, viața culturală etc. Dar ceea ce e esențial pentru prozatorul Nicolae Iorga este surprinderea palpitului de viață. Dacă pentru istoric perspectiva se constituie în bibliotecă și în arhive, din cărți și documente, pentru călător viziunea ia naștere din reconstituirea peisajului, mișcarea personajelor și organizarea tuturor elementelor de viață sesizată în direct într-un tablou pitoresc
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
de eseuri (cum este Explorări în comunismul românesc, realizat de aceiași patru autori) decât unuia memorialistic. Lista de obiecte din cotidianul comunist, meticulos întocmită de Ion Manolescu, apare de aceea ca un inventar sec, o procedură de laborator din care palpitul copilăriei trecute a dispărut. Pentru a regăsi vibrația pură a unei vârste trăite într-o epocă mizeră, trebuie să revenim la narațiunea lui Angelo Mitchievici, intens și benefic personalizată, înscrisă în cadrele unei elastice subiectivități. Rememorând ,absența reală a faptului
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
adolescentine, unei psihanalize spontane care uneori dobîndește grația unui poem al fiziologiei: Știu că o să am emoții, știu că o să-mi tremure mîna. Emoțiile sînt însoțite de plăcere ca și frica. Parcă ar fi secretate de glandele sexuale. Există un palpit interior care vine din zona pubiană". Ori, din nou, se proiectează într-o ușoară speculație, halou de-o naivitate inteligentă al emoției inextingibile: ,Examenele sînt ca întîlnirile. Trebuie să faci față. Starea de emoție e o promisiune. Totdeauna așteptarea e
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
sub o "lumină de calotă dumnezeiască, albastră"; toate, citite "de sus de-un ochi/ de pretutindeni și de nicăieri". S-a remarcat, pe bună dreptate, că poetul "echinoxist" reușește o uimitoare captare a tremurului primordial al ființelor și lucrurilor, a palpitului de la începuturile nebuloase ale lumii, când făptura crapă coaja de ou a increatului. Dar o esențială adăugire trebuie făcută. Această rumoare din adâncurile ființei n-ar exista fără căldura vie a Celui în care Ion Mircea crede cu toată fibra
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
se cuvine a se îndepărta de materialitățile familiare: “Trosnesc pereții, cade faianța, plesnește gresia, duritatea gîndului, intensitatea ideii străpunge ca un sfredel, ca un tunel pătrunde peste tot,/ nu mai este lumina, nu mai este întunericul, nu mai este nici un palpit/ nici un sentiment, nu mai este nimic, ci doar acest vacuum, acest deșert,/ această singurătate, care-și rodește și își înmulțește celule gelatinoase/ fibroase - magma unui vulcan care stă să erupă, de sub covor, de sub cărți,/ printre tablouri, gălbenele, frunze uscate” (Povestiri
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
lucruri fundamentale despre Rimbaud și Baudelaire și este autorul și regizorul scenariului filmului muzical Tararira?! * , în care D’Artagnan și Athos și Porthos și Aramis să-și fluture o dată spadele cu dezinvoltură. Cuvinte dulci și fanfarone, șoptite, pe după evantaiele-n palpit, conteselor căzute-n mici leșinuri de uimire, cu picioarele cărnoase vibrînd ca niște limbi uriașe de clopot în catedralele dezmățate ale rochiilor lor laice. Dueluri pe viață și pe moarte fin crestată-n dreptul inimii, pentru a șterge rușinea unui
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
arghezian al comunicării dintre realitățile cele mai terestre, așa-zis minore, și Spirit n-ar fi tocmai forțată. Frumosul “înalt” și derizoriul, grotescul unei “mașini de scris pe masa de bucătărie, printre coji de ouă și de cartofi”, se alătură palpitului culorii câte unui morcov care vorbește despre “bucuria materiei”, “frica de bucurie” e, alteori, vecină cu gustul amar al trecerii - “norii trec risipindu-se / să fie rochiile mele / culorile lor tot maia palide // și umbra acestui cuier / ca o spânzurătoare
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
-au anii...), Virgil Ierunca își așază paginile de jurnal, "întâmpinările" și "accentele" ori "scrisorile nepierdute" sub semnul timpului, al distanței implacabile dintre trecut și prezent, explicitând hiatusul ce se cască între clipa "de atunci", cu toate avatarurile trăitului, cu tot palpitul unei experiențe nemediate și clipa de acum, cu o altă conformație și cu alte motivații ontologice și gnoseologice. În cuvântul introductiv intitulat, tranșant-interogativ De ce?, scriitorul caută să-și explice resorturile și motivațiile paginilor sale de jurnal, care se rezumă doar
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
nărăvașă. Însă nici atunci cînd juna va deveni "doamna Mona" sau o "bătrînă doamnă" frazele nu-și vor pierde fluiditatea și naturalețea, căci vocea narativă uzează frecvent și cu abilitate de stilul indirect-liber, ce lasă să răzbată, autentic și savuros, palpitul limbii vorbite. Frapează, apoi, în triptic, numărul copleșitor de replici săltărețe, acide, de observații vădind un acut simț al realului (ce nu exclude însă împăienjenirea sufletului în fantasme, după cum vom vedea), fraze care vorbesc despre un anumit tip de inteligență
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
contribuție istoriografică consistentă. Dar să nu cer autorului mai mult decît și-a propus să înfăptuiască. Excerptele selectate și adunate lună de lună sînt, negreșit, interesante și revelatoare. Dar nu prea izbutesc, întotdeauna, să-i transmită avizatului esențialul dintr-un palpit care conținea mult dramatism și luptă nu numai de idei. Sigur, soarta României postbelice era decisă încă din 1 decembrie 1943, la Conferința de la Teheran. Dar, decisiv, la 9 octombrie 1944, cînd, la Moscova, s-a perfectat înțelegerea secretă dintre
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
sincere sau nostalgii fără leac, fascinație și dezaprobare sau reținere. Și la constatarea "fantasticei puteri de autoreglare" (Carmen Firan) de care națiunea americană a dat și dă în continuare dovadă. în periplul acesta social, economic, cultural, în general, plin de palpitul cald al amintirilor, ne ajută și fragmentele literare, în final creionîndu-se o Americă de la firul ierbii, dulce-amară, extraordinară, grozavă, teribilă, splendidă exagerare. Bineînțeles că revista mai conține și prezentări critice (chiar o privire rapidă asupra literaturii germane contemporane, realizată de
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
mai agonisit ceva premii și cu Mihai și Cristina - life stories producție tot UNATC, traductibilă și prin sintagma "lungul grum al dorinței către împlinire". Prestația protagonistului Aurelian Bărbieru a fost încununată cu premiul de interpretare masculină susținută fiind și de palpitul manevrelor digitale. Uzînd doar de un nesfîrșit travling, echipa londoneză a filmului Standing still - scenariul și regia Lija Ingolfsdottir, imaginea John Ward - și-a adjudecat premiul de regie recompensînd măiestria în prezentarea unei cozi la bilete, o adevărată galerie de
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
3) un "fromage" neofolcloric bine fermentat (de Radu Paladi în Cvintet de suflători). În plus, un desert spectral, care a adunat și arome neoexpresioniste, arhetipale ori neofolclorice (Călin Ioachimescu: Oratio 2). Chiar și atunci când este simplu cafe-concert muzica poate avea palpitul unui braț de caracatiță a cărui tentacul se lipește când de sonorități latino, când de improvizații (scrise ?) sflate în siajul swing-ului. Și, cum imaginația, fie ea produs etno ori de jazz ostenește repede, fluxul muzical se repetă și se
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
decît un pod, Basarabia. Nu un film documentar în sensul recuperării unei istorii zbuciumate realizează Ciulei, iar spectatorul ar putea fi surprins că regizorul a ales un decupaj aparent benign din viața unei familii la țară în locul unor evenimente de palpit mediatic care-i stăteau la îndemînă. Înainte de 1989 foarte puține lucruri aminteau de Basarabia, doar în mediul festivist-cenaclier al Cenaclului Flacăra condus de superactivistul cultural Adrian Păunescu putea fi auzit un cîntec despre Basarabia, și aceasta era cam tot, doza
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
în profunzime de coordonatele existențiale cerute de relația de cuplu, adăugând la atmosfera și cadența ceremonialului o mirare tâmpă, de vinovat fără vină. Admirabil cuplu, cuceritor, împins în irealitate, deși și-a păstrat totuși contururile tremurate ale realului, de un palpit lăuntric ce și-a diversificat intensitatea vibrației de la o replică la alta. Nu știu câți actori mari de astăzi ar fi putut realiza împreună performanța de a pătrunde în acele zone de inexprimabil unde personajul își pierde materialitatea. Ceea ce înțeleg abia acum
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
în cazul Hortensiei Papadat-Bengescu recunoaștem aceeași nevoie de a scoate din anonimat simpla meditație diurnă, contemplația temporară, spleenul cotidian, aceeași tendință de a supradimensiona evenimentul, însă finalitatea narativă este tocmai cea opusă: în proza sa de început, dominată de senzualism palpitul vieții) și investigație, ele sunt însăși magma textuală, scopul ultim, motivul pentru care se petrec diversele acțiuni. Așezarea unui amănunt în centrul de semnificații al textului, de la care pornesc ramificările ulterioare, dovedește cum o întreagă lume, un univers narativ se
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
topos-uri poetice sau fragmente-motive etc, studiul acestora are o Însemn?țațe deosebit?, pentru c? ele reprezint? „uria?ul mecanism viu" al universului poetic eminescian, „ce se desface curiozit??îi analitice iscoditoare de taine ale crea?iei, În piese care palpit? semnificând spre unitate" (Zoe D.-Bu?ulenga). Studiul semnifică?iilor pe care acestea le au poate relevă sistemul de corela? îi Între aria de cultur? tradi?ional?? ?i cea universal?, Între expresivitatea gândirii, a viziunii artistice autohtone ?i cea apar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
calea ospiciului, de unde în final, învins definitiv, scrie o lungă scrisoare, "în loc de testament", Procurorului General, arătându-i că a înțeles toate dedesubturile și toate complicațiile acestei întâmplări. Toată țesătura epică e a unei farse tragice. Din păcate, narațiunea nu are palpitul deductibil din acest rezumat nu suficient de detaliat. Al doilea volum e ceva mai alert decât primul. Trama epică este îngropată într-o serie de discursuri contestatare, sub forma unor confesiuni politice interminabile, obositoare. Același discurs critic, aceeași atitudine negativă
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
Într-un alt episod, îl vedem pe Rebreanu, situat "între socialiști și contrabandiști" (p. 39-51), evadând din Bucureștiul ocupat de nemți în Moldova, în 1918, într-o întâmplare povestită de Gheorghe Cristescu, primul secretar general al PCR. Versiunea nuvelistică are palpit epic, ritm și contrapunct ironic subtil. Însă piesa antologică a volumului, prin umorul ei extraordinar, pendulând între comedie și dramă, este cea consacrată funeraliilor lui Arghezi (p. 171-177). Regizorul din umbră se vrea însuși Ceaușescu. Executanții sunt toți crispați, alarmați
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
să rămână deasupra mizeriei, într-un fel de "elită" a negustorilor. Când își face casă de zid, scăpând de adăpostul de scânduri și cartoane, cum avea toată lumea în groapa lui Ouatu, se simte victorios, adică emancipat economic. Romanul dobândește repede palpit narativ. Primele trei capitole au rolul prezentărilor din romanul tradițional. Nuntă îl prezintă pe Stere, ins fără biografie (nu se cunosc originile lui), așezat într-o căsnicie formală, fără dragoste. Al doilea capitol, Iepe de șișic, aduce în prim-plan
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
cap la cap a unor segmente de viață și a unor sintagme încetățenite prin mass-media și lumea pestriță a reclamelor, Ioan Holban alcătuiește un tot organic, aproape o panoramă (ce-i drept, peisajul este halucinant) a societății actuale. Înzestrată cu palpitul vieții, colecția de observații a eseistului nu este o sumă de amănunte, ci revelația unor deviații față de axul ideal, acela al simplei normalități (a civilizației, culturii, credinței). Este aproape un studiu sociologic, întreprins de un literat, care nu-și trădează
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
toată tragedia greacă se rezumă la pulsiunea erotică. La sînge, crimă, incest, nesațiu vulvar și cruzime falică. Nu-i poți convinge că orfismul bate freudismul. Dar de ce simte nevoia un arhitect baroc de fantasme în jubilativă desfoliere să etaleze măruntaiele, palpitul maladiv și convulsiile animalice, într-o morbidă beție de sînge, greață și orgasm epileptic? ș...ț Și totuși, un ce profit tot am avut. Cît m-am perpelit pe scaun în fața zvîrcolirilor de o ridicolă lubricitate a turmentului vaginal revărsat
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]