17 matches
-
direct publicului, Wallace a scris:"Nu e nevoie de prea multă fantezie să ne închipuim arena aceea luminată, strălucitoare, cu nisipul orbitor de alb pe jos, cu zidurile de granit, cu viile culori ale draperiilor, ale îmbrăcămintei spectatorilor, și cu palpitarea fierbinte a sufletelor, care și-au pus aici în joc toată slava gloriei de națiune, averea și viața lor - ca să cumpănim ce însemnau pentru ei alergările acestea." Cea mai mare parte a cărții a fost scrisă de Wallace în timpul său
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
care nu-l mai văzuse de când era copil. Călătorise înghesuit, într-un vagon de clasa a doua cu niște bucureșteni veseli care se întorceau de la o expoziție. La intrarea în oraș constată că nu mai simte nicio emoție deosebită, "acele palpitări" care se simt în astfel de situații. I se părea că pomii și natura rămâneau indiferente la revenirea lui. Sentimentul că a intrat într-un spațiu în care domnesc ulițe triste, paragină, mizerie începe să-l cuprindă și acest lucru
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
limes printr-un adevărat extaz oximoronic, la nivelul sintaxei poetice, uneori gata să se înece în "sofisme", dar biruindu-le prin forța trăirii: "M-am reflectat adânc. Oglinda proptită / în perete, mă palpită ca pe un vas sanguin / buiestru / din palpitarea unui vis într-o / pornire dezmembrată / din vremea nouă și ciudată de sfincși și măscărici;" (Ca un extaz). Împotriva "pornirii dezmembrate" biruie poezia lui Victor Teleucă. În poemul dramatic Decebal, disciplinat de paradigma clasică, deja poetul a încercat să depășească
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
esență, sau substantia, a se vedea notele lui Giuseppe Zigaina) și inginer la firma ENI, suferă de taedium vitae, de pierderea oricărui sens al lumii. Sub teroarea solitudinii și a pierzaniei "reacționează prin sfidarea oricărei pudori și realități", "dând inimii palpitarea unei bucurii oarbe, o bucurie ce trebuie atinsă fie și cu prețul de a muri". Transgresor al oricărui tip de morală, el parcurge tot repertoriul de insanități sexuale, de la incest matern, sororal, exhibiționism și masturbări prin gară sau parcuri, până la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se potrei astenermene perché leggendoli provo un diletto da non esprimere con parole, e spesso mi succede di starmene tranquillo e pensando a tutt'altro, sentire qualche verso di autor classico che qualcuno della mia famiglia mi recita a caso, palpitare immantinente e vedermi forzato di tener dietro a quella poesia Giacomo Leopardi, Epistolario: con le iscrizioni greche triopee e le lettere di Pietro Giordani e Pietro Colletta all'autore, raccolto e ordinato da Prospero Viani, Le Monnier, Florența, 1849, p.
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
descoperirea înnoitoare în sinele observatorului a ceea ce este dăruit observării. Dar, așa cum a fost evocat anterior, aici nu survine un demers de reflecție analitică asupra propriei interiorități a credinciosului, un act glacial de consemnare exactă a unor evidențe surprinse în palpitarea lor lăuntrică. A vedea înseamnă, în acest context, a-ți fi revelat și orice revelație implică magnitudinea unui seism al conștiinței ce determină uimirea și exatzul trăirilor primordiale, experiențelor capabile să înalțe egoul peste propriu registru de repere și priorități
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Shushufindi peisajul se mai înveselește, copacii se înverzesc și copiii încep să alerge după camion, împreună cu o mulțime de căței zgomotoși. Reapare zumzăitul pădurii și intrăm pe un drumeag protejat de liane și copaci impunători, în timp ce pe margini se simte palpitarea vieții în desișurile tufișurilor. În mai puțin de o oră teritoriul este complet diferit, mult mai apropiat de ideea de junglă decât peisajul dezolant din Shushufindi. Continuăm din ce în ce mai adânc spre inima junglei și ajungem în Puerto Gregorio, unde coborâm într-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
glasului, gesturilor, care sunt și ale celeilalte, îi simt prezența, victorioasa ei prezență, care anihilează tot ce nu-i ea și al ei (așadar, și ideile ei nepersonale). Dar ea respiră numai viață, candoarea vieții, căldura vieții, spontaneitatea vieții; și palpitarea asta intensă și necontenită a existenței ei o împiedică de a stărui în ipostasul de ființă pur gânditoare... ...Adorația egoistă, amestec de dorință și idealizare extremă, nu cedează decât în rarele momente când văd în ea ființa umană, fragilă, vremelnică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nisip.” Pasajul conține o metaforă a morții literaturii, tot mediul înconjurător inducând o stare de exacerbare a simțurilor: „Scot din toate aceste atâtea emoții, atât orgoliu de a trăi intens, de a fi în mine un foc cu arșițele și palpitările lui! De a descoperi atâtea lucruri noi, în mine, în vecini și în natură, atâtea taine, nebănuite. De a avea intuiții, în orișice moment. Simt fiecare nerv întins ca să viseze la cea mai mică atingere.” Naratorul își falsifică stările de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
curând în India. 8 În momentul respectiv, domnul Chawla avu o revelație - dintr-odată, într-o descărcare copleșitoare de inteligență - o revelație atât de rapidă și de incredibilă în sine, că inima îi fu aruncată într-o stare permanentă de palpitare. Sampath ar putea fi norocul familiei sale. Ar putea să se îmbogățească. Câți dintre asceți nu erau, în secret, bogați? Câți dintre sfinți nu erau, de fapt, cerșetori, așa cum păreau? Câți dintre oamenii cu o înțelepciune de nepătruns nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
variată ascendență.” Eugeniu Speranția 741. „O carte se naște și se dezvoltă parcurgând, prescurtat, drama gândirii și a conștiinței universale.” Eugeniu Speranția 742. „Drama înfăptuirii unei cărți ține de întreg tragicul vieții. În carte, autorul își depune inima și creierul, palpitarea și cugetarea, cartea e ecoul răspicat, dedublarea magică a vieții cotidiene, cu toate șerpuirile, avânturile și zbuciumele ei; e însăși <<viața>> lui desprinsă din cuibul ei autentic, transplantată și păstrată ca într-o glastră, ca într-un acvarium, spre a
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
doresc să mă separ de tot de el, să ne scindăm și, pe urmă, să las să-mi aparțină numai sufletul, în substanța căruia mă voi afunda și mă voi contopi pe deplin, căci doar el este, de fapt, acea palpitare de energie pură, ce te introduce în matricea primordială, redezvăluindu-ți absolutul, care pentru tine a fost creat, care dintotdeauna ți-a aparținut și care s-a ascuns vederii omului simplu doar din porunca unui tată atotputernic și egoist. Da! Însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fericire aceste extaze și torturi ce se succed mereu și aceste potoliri, pentru un scurt timp, în fața mării?! Scot din toate aceste atâtea emoții, atât orgoliu de a trăi intens, de a fi în mine un foc cu arșițele și palpitările lui! De a descoperi atâtea lucruri noi, în mine, în vecini și în natură, atâtea taine, nebănuite. De a avea intuiții în orișice moment. Simt fiecare nerv întins ca să vibreze la cea mai mică atingere. Dar de o mie de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cele mai intime. A fost o impietate că le-am folosit mai târziu, numai ca să o bucur pe Ioana (deci vecinica mea veleitate de pedagog), cu toate că Ioana, pe vremea când ele mă consolau, mă înșela. Având în ele căldura, inteligența, palpitarea ființelor veritabile... să le las ar fi o ingratitudine, un semn de neseriozitate a afecției ce pretindeam că o am pentru ele. Dar ce dezastru pentru Ioana când va observa că le-am luat! Și ce mângâiere când va vedea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
păcatul în mintea mea bolnavă de gelozie... și atunci mi-ar fi absolut indiferente și argumentele, și suferințele Ioanei. Orice s-ar întîmpla, eu nu i-aș vedea decât corpul - de care m-am bucurat atât în toate umbrele și palpitările lui - în apropierea altuia... Am simțit deodată, fără să fi auzit nimic înainte, două brațe calde ce se încolăcesc împrejurul gâtului. S-a întors Ioana! Cu mult înainte de a mă fi așteptat! A făcut ce-a putut ca să scape mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nesănătoase fericirii 51 separ de tot de el, să ne scindăm și, pe urmă, să las să-mi aparțină numai sufletul, în substanța căruia mă voi afunda și mă voi contopi pe deplin, căci doar el este, de fapt, acea palpitare de energie pură, ce te introduce în matricea primordială, redezvăluindu-ți absolutul, care pentru tine a fost creat, care dintotdeauna ți-a aparținut și care s-a ascuns vederii omului simplu doar din porunca unui tată atotputernic și egoist. Da! Însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trece în revistă caracterele unei mutații de proporții, pe care o suportă convențiile picturii academice, având ca rezultat o artă simbolistă. "În locul anecdotei, care servește ca subiect picturei academice, Gustave Moreau pune simbolul, înveșmântează în luxul culorilor o idee; dă palpitarea vieței unei abstracțiuni filozofice, învie cu un sens nou o legendă, desfășoară o evoluție luminoasă alături de o inspirație cugetătoare. [...] E o pictură intelectuală, idealistă: ea nu a putut fi pricepută nici de arta academică, predominate de imitația spiritului greco-latin, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]