62 matches
-
forma perfectă a unui articol de dicționar. Citez însă din altul: "treceai peste stîlpii de înaltă tensiune pe deasupra orașului, dar n-am îndrăznit să te strig, să-ți fac semn, să-ți spun că mi-e frică de umerașele cu paltonașe, de portmantourile cu blănuri groase, de bărcuțele de hîrtie din congelatorul zanussi printre care zăbovesc foci cu priviri întrebătoare" (30 noiembrie). Extraordinarei îngrămădiri de obiecte i se adaugă peisaje urbane halucinante, topite în fizionomia unui personaj de neidentificat - cu care
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
Ovidiu Grecea pentru a-ți da seama cum s-au acumulat averile sfidătoare ale "întreprinzătorilor" care, pe vremea lui Ceaușescu, nici nu visau că ar putea deveni altceva decât iluștri pensionari ai statului, prevăzuți cu scăunelul, plasă de rafie și paltonașul de rigoare pentru a lua cu asalt, din zori, cozile socialismului biruitor. Sursă îmbogățirii acestei categorii e foarte simplă. Câțiva dintre ei, măi iuți de mână și de plaivaz, au "privatizat" rapid întreprinderile care mai produceau câte ceva. Alții, punându-si
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
de ciuf! Abia atunci realizase că frații ei doreau să se descotorosească de ea, ca să joace mai departe fotbal, iar ea să plece acasă și să se descurce singură cu descuiatul ușii de la apartament. Atunci se descurcase. Dar acum? Cu paltonașul pe ea abia ridică mâna. Și dacă se duce... până vine mami, se face întuneric. Nu ajunge să apese ca să aprindă lumina. Îi este așa de frică de întuneric...Poți să știi ce monștri ies din camerele întunecate? Nu, nu
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
nou. Cu pielea alb - trandafirie. O amintire din copilărie migrează În creierul meu, cu fâlfăit străveziu. Mă vad Într-o lumină clară, Înalt și slăbuț, În casa bunicilor. E iarnă. Zăpada-i tolănită pretutindeni, În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi, din piele maro, mă Întind pe spate, În neaua strălucitoare, și-mi rotesc brațele În zăpadă, ca să scot de-acolo Îngerii. Îngeri albi, strălucitori, care Împrumutau ceva din murmurul sclipitor al luminii revărsate din soare peste
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
orice semnal venit din partea mea or să percuteze imediat. Madam Săvulescu tocmai pătrunsese în încăpere. După ce-și lăsă bagajele, o geantă uriașă și o pungă de plastic inscripționată cu numele unei firme de elită din domeniul modei, își puse paltonașul în cuier și se opri în fața oglinzii. Își admiră mutra bine tencuită cu fond de ten, după care își umezi arătătorul în gură și cu el începu să facă mici retușuri la capătul sprâncenelor. Acestea erau subțiri și atât de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
târâie pe jos. Avea pe cap un chipiu de o formă neidentificată iar în picioare purta o pereche de cizme supraelastice, ultimul răcnet în modă, care, se vedea de la o poștă, îi erau mari. "Iubita" lui se încătușase într-un paltonaș de bogdaproste, cu mâneci trei sferturi, îngrozitor de roșu. Totuși, era încălțată cu ghete noi, moderne și pe-o ureche îi ședea o pălăriuță șmecheră, din cele mai cochete. Avea o privire atât de pierdută, încât băiatului aproape că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
el primul sé se așeze În bancé și sé nu-l vadé nimeni, ci sé-i vadé el pe toți cum intré. Dar mai Întîrzia și Stela, dar la ea parcé nu se uitau așa. Ea intra repede și-și lésa paltonașul În cui, dupé ce-și lésa ghiozdanul În bancé, si nu era nimic. În fața clasei era portretul lui Lenin și Lenin avea o fațé buné. Șasa se uită la el și-i pérea réu cé a Întîrziat la școalé. „Învéțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sun pe Moșu, că poate vine și pe la noi cu toate că-i criză. Nu uita să le spui bunicilor să te aducă acasă odată cu seara. Bunicule, da ce-i o nălucă? S-a interesat nepoțica în timp ce se descheia la nasturii de la paltonaș, după ce a refuzat ajutorul bunicii. Este ceva ce se deplasează foarte repede, ca vântul și ca gândul. Aproape că nu îl vezi pe acel ceva și de aceea se mai zice că năluca este o arătare, o vedenie sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a trimis un domn Pambuccian - nu, nu cel de la UNPR -, Victor Pambuccian, profesor de matematică la Arizona State University, si, după ce tăi cu foarfeci și cuțite cartonul gros al coletului, împrăștiind pe covor o vatelina cenușie, exact ca aceea a paltonașului meu din copilărie, dau de cîteva exemplare din Internațional Poetry Review. Special Issue: Contemporary Voices from România. Înțeleg că e vorba de o revistă care propune periodic un numar dedicat literaturii contemporane reprezentative pentru o anumită țară. Selecția e, firește
Coletul din Arizona. Contemporary Voices from Romania by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/4772_a_6097]
-
Simona Tache Adorabilî, vă rog sî vî uitați pânî la capăt, ieu am râs di m-a durut burtica. De găsit, am găsit-o aici. Replicile cele mai tari? “Prin interniet, mi-am găsit aciest paltonaș supierb” și “Iar ieu am aflat de ce-mi criești burtica”. RECLAMA MOLDTELECOM ÎncÄ�rcat de pixelulalbastru. - Click for more funny videos.
Prin interniet, mi-am găsit aciest paltonaş supierb by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18763_a_20088]
-
Simona Tache P-aia cu paltonașul supierb o mai țineți minte? O găsiți aici.
Doamna Merkel nu cred că ar râde by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19142_a_20467]
-
lume. Excentric. Atemporal”. Sau: „Tu erai un personaj fabulos. Cu o identitate misterioasă, cu o personalitate puternică, în stare de o iubire rarisimă. Te filam”. (Revenirea) Iar Iubita este Femeia de acum, în care e prezentă, până la indisticție, Fetița cu paltonaș gri din vis, cea care a dansat, cuminte, supusă, tăcută, cu Bărbatul ce-o alesese din grup și o prinsese, cu delicatețe, în brațele sale: „ ‘Da, Fetița mea cu paltonaș gri! Și cu cordon, și fără cordon. De fapt, de
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
de acum, în care e prezentă, până la indisticție, Fetița cu paltonaș gri din vis, cea care a dansat, cuminte, supusă, tăcută, cu Bărbatul ce-o alesese din grup și o prinsese, cu delicatețe, în brațele sale: „ ‘Da, Fetița mea cu paltonaș gri! Și cu cordon, și fără cordon. De fapt, de asta am venit. Voiam să știu dacă mai dansezi cu mine’. ‘Invită-mă! N-am mai dansat de mult...’ Îmi potrivesc pașii cu ai lui. Instinctiv. Cu duioșia cu care
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
de pulbere a drumului plutește neted și fără ocolișuri. Dar până acolo, Tudorel știa că trebuia să treacă prin mai multe văi precum valea Adâncă, Valea lui Pribeagu, Valea Cucutei. Dar nu-i păsa, pentru că le cunoștea ca pe buzunarele paltonașului dăruit de doamna Ionescu. De nenumărate ori a trecut el pe-acolo, cu vitele la păscut, sau cu tuțu la raraiță și la secerat, Pentru că aveau loturi și la Cruce și în Comuna Veche, unde se ajungea prin Valea Cucutei
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
a spus sictirit: -Lasă-mă în pace cu bolindeții! Ne-a mâncat în fund pe amândoi. Înțeleg copiii...de...sunt copii! Dar noi? Oameni în toată firea! Turnă pe gât cu sete vreo două pahare. Între timp, mama scotea de pe mine paltonașul, hăinuța, ghetuțele...După fiecare, exclama stupefiată : -Aooleuuu! Aoaaoleuuu! Se trezise și surioara mea, care chicotea când se văita mama. Eu tăceam chitic și scoteam limba la ea, înciudat că râde de mine. Mama a sărit în sus, înfuriată : -Uite, mă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Îți amuțesc gîndurile de cîte blestemății porți În tine. Poți să spui cîte crime perfecte ai imaginat, nu o dată, seriale Întregi, pînă În cele mai mici amănunte și victima era imperturbabil aceeași, foarte blondă, foarte Îngrijită, foarte distinsă. Avea un paltonaș de lutru și o căciuliță de hermină, o aducea ordonanța la școală, lua premiul Întîi - tatăl ei știa să se adapteze - peste cîțiva ani juca tenis, făcea călărie, mai tîrziu conducea mașina, dădea serate, invita critici literari, purta discuții mondene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de pe buze după un concert) — ...Văzuși ce șal frumos mi-a croșetat? E de lînă d-aia melinos garantată de la șefa ei. CÎnd ierea În spital nepoată-mea, șefa i-a trimis opt sculuri d-astea să-i Împletească un paltonaș pentru cățel, așa i-a zis, pîn dă afară piatra de la rinichi. Și nepoată-mea care nu mai știe ce să-mi facă, doar, doar, i-oi lua plodul la mine, mi-a Împletit și mie șalul ăsta din lîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frigul însorit de afară sau în holul de la parter, am dat cu ochii de mama. Imediat ce am zărit-o, m-am întrebat iritat de ce n-a putut să mai aștepte și de ce a adus ea banii. Mama stătea stingheră în paltonașul ei mâncat de molii și cu căciulița ei caraghioasă de sub care ieșeau șuvițe de păr cărunt (avea cincizeci și șapte de ani). Privea neajutorată și cu emoție vizibilă (care-i accentua aspectul jalnic) spre pâlcurile de liceeni care treceau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. Când l-am văzut în capătul străzii am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă mai mare ca el, să ajungă pe o asemenea vreme și așa distanță până acasă? Vremuri, vremuri, parcurse cu clipa, cu ziua, cu viața, de-a lungul existenței noastre. Imaginile vieții rămân ascunse acolo în necunoscut, ca
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
masculinitate și virilitate, o ademeni și mai mult pe fată, care se apropie de Condurache și nelăsându-i acestuia spațiu de manevră, îl sărută, lipindu-se de el, după ce-și lăsă să-i alunece de pe umeri cât ai clipi paltonașul gros, dezvăluind bustul golaș de sub rochiță. - Angela! exclamă bărbatul, imediat ce buzele lor își reveniră din sărutul apăsat al fetei. Ce faci? Erai să verși paharul cu suc de portocală. - Haideți, domn’ profesor, nu-mi spuneți că nu v-a plăcut
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
am pierdut!... Abia atunci mi-am dat seama că mănuțele Corinei sunt reci ca niște țurțuri de gheață. Tot atunci am descoperit că ea nu-și luase flaneluța de lână, cea care i-ar fi ținut atât de cald, pe sub paltonaș. Ce mai puteam să să fac? Mi-am scos puloverul și am înfofolit-o în el. Mi-am scos și fularul și i-am acoperit mâinile amândouă, după ce, mai întâi i-am încălzit bine degetele în palmele mele. - Hai să
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
e mare larmă curătenie-i de toamnă șoricei sunt la tot pasul cu mătura și fărașul. altii rânduiesc pe loc nuci, grăunțe , lemn de foc , strâng de toate de tot felul pentru când o veni gerul. așează pe umerașe din lână-albă paltonașe papucei și ciorăpei căciulițe, botoșei. toți muncesc , nu-i loc de stat mâncare și-au adunat du-te vino e pe scară unii spală, alții cară. la apus e totul lună chiar de-o trece vremea bună o fi iar
POEM DE TOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360788_a_362117]
-
copil. Apa rece îmi albăstrește palmele, e atât de rece apa curgând în ovalul chiuvetei cu sclipiri de mercur. Frumoșii tăi ochi căprui privesc printre pleoapele mele, fâlfâind ușor din genele cafenii. - Dode, îngerii au aripi de ceață? Copilul purta paltonaș în carouri și căciulița albă. Se plimba, cu bunicul de mână până la capătul satului. Acolo, realitatea devenea nesigură, zidurile caselor se prăbușeau în ele însele și totul era învăluit într-o ceata albă, de diamant. Palma lui mare și aspră
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. Când l-am văzut în capătul străzii am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă mai mare ca el, să ajungă pe o asemenea vreme și așa distanță până acasă? Vremuri, vremuri, parcurse cu clipa, cu ziua, cu viața, de-a lungul existenței noastre. Imaginile vieții rămân ascunse acolo în necunoscut, ca
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. Când l-am văzut în capătul străzii am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă mai mare ca el, să ajungă pe o asemenea vreme și așa distanță până acasă? Vremuri, vremuri, parcurse cu clipa, cu ziua, cu viața, de-a lungul existenței noastre. Imaginile vieții rămân ascunse acolo în necunoscut, ca
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]