64 matches
-
Ca și toate jucăriile cu care mă jucam. Cum Victor fusese un copil exemplar, el nu-și tocise niciodată pantofii și nu-și murdărise și nici zdrențuise hăinuțele. tot ceea ce mi se oferea, deci, ca îmbrăcăminte, de la chiloței pînă la paltonaș, de la cămășuță pînă la căciuliță, fusese deja purtat într-o manieră responsabilă de Victor, așa că obiectele păreau nou nouțe. Imposibil să nu-l apreciezi, deci, pe Victor pentru enorma economie adusă în casă, mai ales că tata, ca funcționar la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
exact cu o zi înainte de prima noastră "întîlnire", vine Vlad cu propunerea, pe care o accept, neștiind ce va urma să vină a doua zi, când EA m-a sărutat prima și m-a lăsat să-i deschid nasturii de la paltonașul ăla lung și prea modern pentru vremea aia, și mă refer la anul în care se întîmpla povestea, nu la anotimp, pentru că sper că v-ați prins că-i vorba tot de un sfârșit de martie ca și acum când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sun pe Moșu, că poate vine și pe la noi cu toate că-i criză. Nu uita să le spui bunicilor să te aducă acasă odată cu seara. Bunicule, da ce-i o nălucă? S-a interesat nepoțica în timp ce se descheia la nasturii de la paltonaș, după ce a refuzat ajutorul bunicii. Este ceva ce se deplasează foarte repede, ca vântul și ca gândul. Aproape că nu îl vezi pe acel ceva și de aceea se mai zice că năluca este o arătare, o vedenie sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a lăsat prinsă de Elsa și a rămas în brațele ei tot timpul cât fata de la agenția imobiliară deschidea obloanele camerelor în care plutea mirosul de mucegai al caselor închise pe tot timpul iernii. Mama ta era îmbrăcată cu un paltonaș din stofă de lână, portocaliu ca soarele verii. La întoarcere, ne-am oprit să mâncăm într-un restaurant prea mare pentru noi singuri, cu ferestrele care dădeau direct pe stânci, opacizate de aerul sărat. Era frig, ne-am îmbătat repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu ne displăcea. Dar după câteva zile de despărțire trebuia să ne forțăm intimitățile răsfățate de singurătate. Am luat mâna mamei tale și am mângâiat-o. Avea treizeci și șapte de ani, poate că îi lipsea și ei fata cu paltonașul de lână portocaliu, clătinându-se beată la ieșirea din restaurant și râzând aplecată pe digul pe care vântul împroșca apa mării. Poate o căuta pe vârful degetelor de la picioare, unde o spumă ușoară venea și pleca. Dar nu, eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de aur“). Multă vreme am ținut haine din epoca de aur. Mi se pare neverosimil că le-am purtat. M-am luat și eu după fete și m-am trezit în fustă de sac. Mi-am luat chiar și un paltonaș de sac. Imediat după ’90 a fost mâncat de molii, în debara. Haine de sac? Horor! Cool! Niciodată nu mi-au plăcut cu adevărat hainele pe care le-am purtat în viața mea. Doar un tricou primit de la cumnata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nou. Cu pielea alb - trandafirie. O amintire din copilărie migrează În creierul meu, cu fâlfăit străveziu. Mă vad Într-o lumină clară, Înalt și slăbuț, În casa bunicilor. E iarnă. Zăpada-i tolănită pretutindeni, În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi, din piele maro, mă Întind pe spate, În neaua strălucitoare, și-mi rotesc brațele În zăpadă, ca să scot de-acolo Îngerii. Îngeri albi, strălucitori, care Împrumutau ceva din murmurul sclipitor al luminii revărsate din soare peste
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dacă voiam puteam să vă omor pe toți. Sânt un trăgător foarte bun. ― Am observat. Mă întrebam chiar unde te-ai antrenat. ― La club. Îmi place tirul. Ionescu se uită la sanie. În copilărie avusese una la fel. Purta un paltonaș alb de iepure, cu o căciuliță roșie și peste picioare un pled gros. Îl trăgea maică-sa, o femeie înaltă, zveltă, îmbrăcată mereu în culori închise pentru a-și accentua suplețea. Îl săruta pe obraji și-i ștergea urmele de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îți amuțesc gîndurile de cîte blestemății porți În tine. Poți să spui cîte crime perfecte ai imaginat, nu o dată, seriale Întregi, pînă În cele mai mici amănunte și victima era imperturbabil aceeași, foarte blondă, foarte Îngrijită, foarte distinsă. Avea un paltonaș de lutru și o căciuliță de hermină, o aducea ordonanța la școală, lua premiul Întîi - tatăl ei știa să se adapteze - peste cîțiva ani juca tenis, făcea călărie, mai tîrziu conducea mașina, dădea serate, invita critici literari, purta discuții mondene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de pe buze după un concert) — ...Văzuși ce șal frumos mi-a croșetat? E de lînă d-aia melinos garantată de la șefa ei. CÎnd ierea În spital nepoată-mea, șefa i-a trimis opt sculuri d-astea să-i Împletească un paltonaș pentru cățel, așa i-a zis, pîn dă afară piatra de la rinichi. Și nepoată-mea care nu mai știe ce să-mi facă, doar, doar, i-oi lua plodul la mine, mi-a Împletit și mie șalul ăsta din lîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Apoi am început să le tot dau. O vreme, am ținut pe un perete, pe umeraș, o rochiță ca de păpușă, în loc de tablou. Și o pereche de „converși“, mici, galbeni. Acum câteva zile și-a făcut o vestuță dintr-un paltonaș pe care-l purta pe la 5-6 ani. L-am păstrat, ne leagă de el o amintire de pe vremea când paltonașul a fost leu. Eram noi la Muzeul Antipa și am nimerit la un concurs de costume reprezentând animale. Cei care
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
păpușă, în loc de tablou. Și o pereche de „converși“, mici, galbeni. Acum câteva zile și-a făcut o vestuță dintr-un paltonaș pe care-l purta pe la 5-6 ani. L-am păstrat, ne leagă de el o amintire de pe vremea când paltonașul a fost leu. Eram noi la Muzeul Antipa și am nimerit la un concurs de costume reprezentând animale. Cei care câștigau primeau un dinozaur de plastic sau așa ceva. I-a părut atât de rău că n-are și ea, ca
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
costume reprezentând animale. Cei care câștigau primeau un dinozaur de plastic sau așa ceva. I-a părut atât de rău că n-are și ea, ca alți copii, costum, ca să intre în concurs! „Dar, ai, Dănduș, zicem că ești leu auriu, paltonașul tău seamănă cu blana unui leu.“ „Nu urs ?“ „Nu, leu!“ Zis și făcut. A făcut ca leul, a răspuns la întrebări, s-a încurcat doar la una cu cemănâncăleul. „Flori!“ În camera mea sunt acum unele dintre desenele ei. Și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
găsit? - Între lucrurile mamei mele. Mama murise În ’70. - Practic ați adus acest jurnal cînd v-ați Întors, În pădure și chiar În altă țară, cu căruța, după lucruri.- Da, eu l-am adus. Ei, ce lucruri am adus? Un paltonaș, vreo două-trei schimburi ș.a.- Nu v-ați Întors degeaba. Vreau să vă mai Întreb dacă vă amintiți cum și cînd scria? - Da, după masă. - Ați văzut că scrie. - Da, da. Cu creionul. Cu creionul e scris. De asta e și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]