9 matches
-
istoria sa. Ultima dată a fost în timpul dictaturii lui Francisco Franco. În unele țări islamice, cum ar fi Egiptul și Irakul, se folosește și acvila lui Saladin, folosită în timpul sultanului Saladin, emblemă utilizată în timpul cruciadelor. Simbolul poate fi asociat curentelor panarabiste deoarece Saladin a readus Ierusalimul în mâna musulmanilor și a unificat Orientul Apropiat. Imagini Video
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]
-
cu 1954 în Siria s-au produs mai multe revolte militare, context care a generat instabilitate politică. În 1955 Hafez a fost trimis în Egipt pentru un curs de șase luni, timp în care a intrat în contact cu curentul panarabist al nasserismului (promovat de liderul egiptean, Gamal Abdel Nasser). În 1957 Hafez a fost trimis pentru specializare în Uniunea Sovietică pentru a se antrena să zboare pe avioanele de tipul MIG-17. După ce a fost avansat la gradul de căpitan a
Hafez al-Assad () [Corola-website/Science/311526_a_312855]
-
roșie a lui Iștar reprezenta trecutul antic al țării și minoritatea „asiriana”, formată din creștini caldeeni, asirieni sau sirieni. Acest drapel irakian este permis în prezent în zona autonomă kurdă, care, în schimb, nu admite steagurile irakiene cu numai culorile panarabiste folosite în 1963-2008. După răsturnarea în 1963 a lui Al Kassem de către Partidul Baas, nour regim a adoptat la 31 iulie 1963 o versiune modificată a steagului irakian pan-arabist (legea 28 din 1963). Culorile panarabiste apăreau iaraș pe orizontală
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]
-
irakiene cu numai culorile panarabiste folosite în 1963-2008. După răsturnarea în 1963 a lui Al Kassem de către Partidul Baas, nour regim a adoptat la 31 iulie 1963 o versiune modificată a steagului irakian pan-arabist (legea 28 din 1963). Culorile panarabiste apăreau iaraș pe orizontală, dar de această dată, sub influența drapelului republican egiptean, în de sus în jos: roșu - alb - negru. Deși în 1961 Siria a abandonat Republică Arabă Unită, speranțele pentru un viitor stat pan-arab au persistat, lucru
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]
-
de emancipare națională arabe contra mișcării sioniste și de a-i elimina pe evreii din Palestina (vezi masacrele antievreiești din Jaffa, Hebron, etc.). În anii '20 ai secolului trecut, din inspirația și cu sprijinul britanic, prin amplificarea și canalizarea ideologiei panarabiste și a unor tensiuni etnice preexistente s-a declanșat Conflictul arabo-israelian. Crearea unui „cămin național evreiesc în Palestina" devenea „o opțiune de luat în considerație”, dar nu mai constituia misiunea centrală a mandatului britanic.. După ce Regatul Unit a fost nevoit
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
militare și „revoluționare” din Egipt și Siria. În ultimii doi ani ai mandatului său ca președinte s-au ascuțit în Liban tensiunile dintre comunitățile religioase, pe fondul unor factori interni si al unor transformări politice pe arena Orientului Mijlociu. Politica panarabistă și antioccidentală a președintelui egiptean Gamal Abdel Nasser a contribuit la ațâțarea confruntărilor inter- confesionale din Liban. Chamoun însuși a contribuit la creșterea animozităților prin încercările sale de a modifica Constituția pentru a fi ales încă o dată ca președinte. În
Camille Chamoun () [Corola-website/Science/331486_a_332815]
-
de emancipare națională arabe contra mișcării sioniste și de a-i elimina pe evreii din Palestina (vezi masacrele antievreiești din Jaffa, Hebron, etc.). În anii '20 ai secolului trecut, din inspirația și cu sprijinul britanic, prin amplificarea și canalizarea ideologiei panarabiste și a unor frecușuri etnice preexistente s-a declanșat Conflictul arabo-israelian. În 1920, Churchill a publicat un articol programatic explicativ (care a succedat declarației Balfour), că evreii "s-au divizat în comuniști și sioniști". „Declarația Balfour” devenise un impediment politic
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
geopolitic internațional. Primele două au constat în loviturile de stat militare din 1958, condusă de generalul Abd el-Karim Kassem, care a abolit monarhia și cea din 1963, care a adus la putere partidul Baas, adept al unei linii politice radicale panarabiste. A treia schimbare majoră a reprezentat-o căderea regimului Saddam Hussein în 2003, ca urmare a intervenției militare a coaliției coordonate de S.U.A. și instalarea unei administrații provizorii conduse de americanul Paul Bremer. A patra schimbare de regim a avut
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
st)pani. Aceast) nou) generație, combinând marxismul cu terorismul, i-a ales pe Mao Zedong, Fanon și Che Guevara drept teoreticienii ei favoriți și preferințele ei ideologice au câștigat simpatia și sprijinul grup)rilor de stânga din Europa. Palestinienii sunt panarabiști, Ins) contactul lor cu statele arabe „nu i-a f)cut totdeauna pe palestinieni s) le Îndr)geasc), pentru c), Într-adev)r, au avut destule necazuri din partea lor”, scrie Harkabi. Palestinienii au primit ceva sprijin, Ins) au și fost exploatați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]