4 matches
-
tot dă zor cu Eratostenes din Alexandria, elevul lui Zenon din Kition, stoicul stoicilor... Luat masa la rudele Elizei, la umbra cedrilor bătrâni. Cânta o grecoaică trist, figura ei pe fundalul lui Poseidon semăna cu corpul unei femei din cortegiul Panateneelor săpat în Partenon. Nicu are o discuție aprinsă cu o rudă despre Mein Kamf a lui Hitler. Mă cam inervează Eliza Câmpineanu și cu Nicu...A observat și el, că mi-a zis : ,,Mai bine plecam cu una de la Crucea
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
adăpost de Îndoieli; nu decurge Însă din ea că au Început să se răspîndească volume din Homer În număr mare, de vreme ce scopul probabil al lui Pisistrate era să asigure o copie oficială a poemelor, pentru a fi recitate la sărbătoarea Panateneelor. Obiceiul de a citi poezia epică În loc de a o asculta recitată nu a apărut timpuriu, iar cărțile au rămas o raritate pînă prin secolul al V lea. Pe de altă parte, dezvoltarea formelor lite rare care nu erau dependente de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
înnegrite [...]. Nici nu-și dau seama că îndeplinesc vreun lucru deosebit, vreo faptă vitejească. Cum se duceau seara la fântână, cu donițele pe umeri, tot astfel ne aduc și acum hrana gurilor flămînde de oțel [...]. Ca o nouă friză a Panateneelor, șirul lor ridică, deasupra slăbiciunilor trecătoare și a șovăielilor omenești, întruchiparea Patriei veșnice, săpată în trupuri și în suflete, în țărână și în văzduh, mai trainic decît chiar în stânca slăvită a Acropolei”, scria Gh.I. Brătianu. „Într-o zi în
Lansare la București: „Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105717_a_107009]
-
înnegrite . Nici nu-și dau seama că îndeplinesc vreun lucru deosebit, vreo faptă vitejească. Cum se duceau seara la fântână, cu donițele pe umeri, tot astfel ne aduc și acum hrana gurilor flămânde de oțel. Ca o nouă friză a Panateneelor, șirul lor ridica, deasupra slăbiciunilor trecătoare și a șovăielilor omenești, întruchiparea Patriei veșnice, săpată în trupuri și în suflete, în țarină și în văzduh, mai trainic decât chiar în stânca slăvită a Acropolei”, scria Gh.I. Bratianu. Într-o zi în
Universul feminin între fragilitate și forță, între iubire și durere, între realitate și vis by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105733_a_107025]