11 matches
-
să voteze în primele patru colegii. În 1907 s-a introdus votul universal. Apar nucleele primelor partide democrat-creștine în mișcarea catolică ca cel al lui Karl Lueger, un partid populist, demagog, antisemit, care susținea reforme sociale. Naționalismul era de tip Pangermanist, care milita pentru unirea tuturor germanilor într-un stat, curent fondat de Georg von Schooner. Curând, se creează și un partid social-democrat influențat de social-democrația germană, condus de Viktor Adler cu ideologul Otto Bauer care a scris o lucrare în
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
ariosofie, adică o filosofie a superiorității ariene. În 1918, un anume baron von Sebottendorff Îi fondează o filiație, așa-zisa Thule Gesellschaft, o societate secretă, o a nu știu câta variantă a Strictei Observanțe Templiere, dar cu puternice nuanțe rasiste, pangermaniste, neoariene. Iar În ’33 acest Sebottendorff va scrie că a semănat ceea ce Hitler avea să facă mai apoi să crească. Și pe de altă parte, În mediile acestei Thule Gesellschaft apare crucea Încârligată. Și cine va aparține imediat de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rapid cu un eșec, datorită represiunii guvernamentale la care contribuie și socialiștii majoritari. Totuși, direcția în care aceștia evoluează este foarte limitată: dornici de a face dovada patriotismului lor, ei țin să se demarce de o politică prea naționalistă și pangermanistă, de unde ezitările lor în legătură cu poziția care trebuie luată față de tratatul de la Brest-Litovsk, semnat la 3 martie 1918 cu bolșevicii: acesta va permite Rusiei ieșirea din război, dar nu fără un preț ridicat pierderea Ucrainei greu de explicat chiar și pentru
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în Europa, Eminescu regreta rivalitatea dintre Franța și Italia: "Pentru orice spirit nepărtinitor, rivalitatea Franței și Italiei poate produce cele mai triste rezultate pentru viitorul gintei latine"184. Așa se explică de ce poetul n-a putut consimți la veleitățile politice pangermaniste ale lui Titu Maiorescu, cu care va și polemiza în Timpul 185. În 1917, Eminescu ar fi consonat cu Stere în privința Basarabiei, dar ar fi fost la fel de neîncrezător în expansionismul Puterilor Centrale. Stere reproșa, pe bună dreptate, României că un veac
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a conceput viitorul său șef. Mai întîi ea va înlătura toate piedicile pe care Diktatul de la Versailles le-a ridicat în drumul său către putere și va încerca chiar prin forță să obțină revizuirea umilitorului tratat. Urmărind vechiul vis al pangermaniștilor ea se va constitui apoi într-o "Germanie Mare" la care vor fi anexate toate populațiile de limbă germană. În sfîrșit, pentru a-și asigura condițiile de viață demne de el, "poporul ales" va trebui să cucerească în Estul Europei
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
dubiu, Hitler este gata să intervină, dar atitudinea ostilă, categorică a lui Mussolini față de proiectul de uniune germano-austriacă, îl împiedică să o facă. Temîndu-se să-i vadă pe germani instalați pe Brenner, lîngă Tyrolul de Sud pe care îl revendică pangermaniștii și în centrul unei regiuni unde influența italiană a crescut mereu de la război încoace, Ducele trimite la frontiera austriacă cîteva divizii și își afirmă cu tărie dorința ca independența Austriei să fie respectată. Führerul nu îndrăznește să i se opună
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
se pune pe coarda insinuărilor; după el toate bisericele se folosesc de autonomie spre agitațiuni. Protestanții de confesia augustină sunt panslaviști. Românii greco - orientali, nota bene, numai cei gr. -orientali, sunt daco-romaniști, iar serbii gr. -orientali panslaviști, sașii din Transilvania pangermaniști. Și, stând lucrurile astfel, li se mai poate lăsa oare libertatea, li se mai poate lăsa autonomia? Și mai departe: Amvonul, școala elementară, școalele medie, reuniunile școlare și literare, reuniunile preoțești, învățătorești și ale școlarilor, toate au făcut conjurațiuni zi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
peste trei zile. În 1923 Partidul socialist (SPD) a fost înlăturat de la guvernare. Opoziția față de regim s-a grupat în jurul a două partide de dreapta: "Populiștii", legați de marea finanță și de industria grea, și Partidul Național german (monarhist și pangermanist), sprijinit pe marii proprietari funciari, pe Biserica luterană și armată, cu lideri ca Stresemann (cancelar din 13 august 1923) și Thysen 589. În opoziție extraparlamentară se aflau partide care afișau nostalgia Germaniei imperiale, precum Partidul Național-Socialist al lui Hitler. În
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
54. 321 Kalevi J. Holsti, op. cit., p. 134. J. Streisand, op. cit., p. 160. 322 Ibidem, p. 155. 323 H. Schulze, op. cit., pp. 84-85. 324 Jaques le Rider, Mitteleuropa, Polirom, Iași, 1997, p. 16. Conceptul Mitteleuropa va rămâne marcat de ideologia pangermanistă, asociat teoriei spațiului vital elaborate de Haushofer. 325 Kalevi J. Holsti, op. cit., pp. 166-167. 326 Ibidem, p. 129. 327 Ibidem. 328 Ibidem, p. 131. 329 Kalevi J. Holsti, op. cit., p. 155. 330 Grecia independentă număra 50000 km2 și opt sute de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
va fi nevoit să arate că pe cîmpul de luptă se aflau și cadavre abandonate ale aliaților. Acest maniheism al primilor doi ani de conflict va fi a-gravat în Germania prin expresia așa-numitelor "rațiuni de război" de orientare pangermanistă. La Paris, filosoful Bergson opune "sufletul francez" "mașinismului german".307 La Berlin, industriași ca Hugo Stinnes, Alfred Hugenberg, Emil Kirdorf, în general Asociația patronatului, Federația agricultorilor ca și masa claselor mijlocii, proslăvesc anexarea Țărilor baltice și a Poloniei rusești, prefigurînd
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
urbane ale estului Austriei. Pe timpul Primei Republici Austriece, În perioada interbelică, mai tot restul țării - rural, alpin și profund catolic - votase pentru creștin-sociali, un partid conservator și provincial care nu agrea străinii și schimbările. Spre deosebire de social-democrați, creștin-socialii nu aveau dorințe pangermaniste: ar fi fost absorbiți de o Germanie urbană și majoritar protestantă. Dar nici nu simpatizau politica mișcării muncitorești vieneze; În 1934, lovitura de stat pusă la cale de dreapta a distrus bastionul social-democrat din „Viena roșie” și, odată cu el, democrația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]