10 matches
-
președinte, în cursul ultimului an, politica externă versatilă a Turciei a provocat confuzie atât în cadrul comunității internaționale, cât și în rândul segmentului laic al societății turce. Încotro se îndreaptă Turcia? Se îndreaptă spre o Europă multiculturală sau spre un stat panislamic? Aș putea să reamintesc pe scurt Parlamentului despre atitudinea sa politică față de Iran, despre limbajul diplomatic inacceptabil față de Israel, despre litigiul cu Egiptul în ceea ce privește frontierele cu Fâșia Gaza și despre recenta decizie a guvernului turc de a elimina vizele de intrare pentru
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
Turciei este realistă și nici oportună, din mai multe motive. În primul rând, deoarece Turcia nu este situată geografic în Europa; în al doilea rând, deoarece Turcia devine din ce în ce mai islamică, iar Ankara este de fapt un membru de frunte în cea mai mare organizație panislamică internațională, OIC; în al treilea rând, deoarece minoritățile religioase sunt persecutate, iar inferioritatea acestora este inculcată în societate; în al patrulea rând, deoarece Turcia continuă să nege în mod oficial genocidul unui milion și jumătate de creștini armeni și să ocupe Ciprul atât
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
(1919-1924) a fost o campanie de proteste politice panislamice lansată de musulmanii din India Britanică cu scopul influențării guvernului britanic în sensul protejării Imperiului Otoman după înfrângerea acestuia din urmă în Primul Război Mondial și pentru diminuarea consecințelor acestei înfrângeri. Poziția califului după semnarea armistițiului de la Mudros în octombrie
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
punctele de pe ordinea de zi a Conferinței de la Londra din februarie 1920. Califatul este un sistem de guvernare islamnic în care statul este condus conform principiilor legii islamice. Sultanul otoman Abdul Hamid al II-lea (1876-1909) a lansau un program panislamic încrecând să contracareze încercările puterilor occidentale de dezmembrarea a imperiului și tendințele de democratizare interne. El la trimis pe emisarul personal Jamaluddin Afghani în misiune în India Britanică. Cauza monarhului otoman a fost întâmpinată cu simpatie politică și susținere religioasă
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
dintre Congres și Khilafat a început să se vestejească. Mișcării Khilafat i s-a opus în mod deschis alte partide politice precum Liga Musulmană și Hindu Mahasabha. Pe de altă parte, mulți lideri religioși hinduși au considerat că obiectivul unității panislamice al Khilafat era cauza principală a fundamentalismului islamic indian. În măsură egală, o bună parte a liderilor musulmani au considerat că Congresul Național Indian devine treptat un instrument politic al fundamentaliștilor hinduși. La apariția fricțiunilor dintre hinduși și musulmani, frații
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
Azad și Hakim Ajmal Khan au rămas alături de Gandhi și de Congres. Frații Ali s-au alăturat Ligii Musulmane. Ei aveau să joace un rol important în creșterea sprijinului pentru proclamarea independenței Pakistanului. În 1931, a fost convocată o conferință panislamică la Ierusalim petru determinarea soartei califatului după abolirea acestuia de către Turcia. Lupta Mișcării Khilafat a fost marcată de controverse și de opiniile radicale ale liderilor ei. Criticii consideră mișcarea drept una panislamică, fundamentalistă și în mare parte indiferentă la lupta
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
Pakistanului. În 1931, a fost convocată o conferință panislamică la Ierusalim petru determinarea soartei califatului după abolirea acestuia de către Turcia. Lupta Mișcării Khilafat a fost marcată de controverse și de opiniile radicale ale liderilor ei. Criticii consideră mișcarea drept una panislamică, fundamentalistă și în mare parte indiferentă la lupta pentru independența Indiei. Aceștia consideră că alianța cu Congresul Național Indian nu a fost decât o „căsătorie de conveniență”. Apărătorii Mișcării Khilafat o caracterizează drept scânteia care a generat mișcarea de necooperare
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
de opoziție serioasă împotriva Puterilor Aliate și că el intenționa să se refugieze în curând la Ankara, unde avea loc formarea unei mișcări naționale turcești. În plus, Talaat Pașa a amenințat că avea de gând să incite mișcările panturcice și panislamice împotriva Angliei cu excepția cazului în care aceasta va semna un tratat de pace favorabil pentru Turcia. În timpul acestui interviu, Talaat a menționat în mai multe rânduri că CUP căutase întotdeauna prietenia și sfatul Marii Britanii, dar acest stat nu a dorit
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
prezență otomană și acolo unde populația majoritară este musulmană. Politica externă insistă pe relații speciale cu țări din Africa de Nord, Mongolia, China, Asia Centrală, unde sunt asemănări de limbă. Ankara se profilează drept capitală a unui „commonwealth” postotoman, dacă nu o portavoce panislamică având ambiții globale; promovarea valorilor europene, relații de bună vecinătate („fără probleme cu vecinii”), piață și stat de drept; cerere de aderare la UE (din 1959); medierea conflictelor regionale (pax otomanica). Reacțiile la globalizare sunt marcate profund de potențialul economic
GLOBALIZAREA Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
ai imigranților secolelor anterioare dar care și-au păstrat identitatea etnică, religioasă și culturală). În acest context, rezistența la schimbare și la asimilare sau la coerentizare culturală se acutizează și prezintă noi forme fractale. Spre exemplu, cetățeni nativi francezi, dar panislamici (prin moștenire spirituală și genealogică), se simt marginalizați și revendică drepturi civice fundamentale ale civilizației de sorginte occidentală, inclusiv în sferele drepturilor etnice, ale reprezentării politice și economice sau ale emergențelor culturale. ■ Panslavism, panislamism, pangermanism, paneuropenism și Mitteleuropa Mai puțin
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]