9 matches
-
În teza de doctorat el analizează caracterul inițiatic al trilogiei romanești a lui Ionel Teodoreanu și modernitatea ei prin aspectul autoreferențial, prin „dimensiunea speculară și compunerea digresivă”, scrierea oferind, în contextul literaturii europene, un exemplu de „dezagregare a epicului în panlirism”. În lucrarea lui W., masivă, pentru întâia dată „structurile romanului sunt privite cu lupa” și „imaginarul teodorenian este decupat cu atâta minuție” (Eugen Simion). Alte contribuții în domeniul istoriei literare sau al comparatismului privesc personalitatea lui Frédéric Damé și opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290674_a_292003]
-
literar. Verosimilul, credibilitatea imaginii asupra lumii înfățișate sînt corelate cu impersonalitatea viziunii, cu o omnisciență rece, fără alunecări emoționale. "Romanescul" se studiază încă, pentru că în opoziție cu acest registru, care a căpătat și alte etichete, printre care cele de lirism, panlirism, poezie a afectelor etc., în opoziție cu el se definește, voit tautologic, "romanul-roman". Cînd E. Lovinescu susținea necesitatea renunțării la modalitatea lirică a expresiei în roman, criticul o făcea denunțînd această natură improprie genului (ceea ce s-ar traduce prin "romanțios
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
modern și modernismul românesc. În opoziție cu E. Lovinescu, va considera că sensul evoluției romanești nu era de la subiect la obiect, ci invers, și va atribui romanului modern, ajuns la suprema realizare de sine prin Marcel Proust, ca particularitate predominantă „panlirismul”. Explicitându-și aserțiunea, precizează că e vorba nu de înlocuirea creației obiective prin confesiune, ci de considerarea existenței din unghiul subiectivității, de înfățișarea nu a realității „în sine”, ci a imaginii ei create de conștiință. Asupra modernismului românesc eseistul formulează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
pare irefutabilă) că, în pofida modernismului său, „tânărul critic va pune accentul pe continuitate și nu pe ruptură”, căutând „noua ordine”, o „altă ordine”, în aparenta dezordine, cum spune Sebastian într-un articol din 1927, ca și T.S.Eliot, vorbind despre „panlirism”. Iar titlul capitolului și desigur tema sa puteau fi, mult mai cuprinzător, „Sebastian, critic și teoretician...” etc. Mi s-ar fi părut mai logic sau măcar mai profitabil ca acest capitol important să beneficieze de o serie de lecturi și
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
litere), ci mai ales o sistematizare conștiincioasa a principalelor probleme teoretice și a domeniilor abordate de jurnalist, în ordine cronologică. De la concepția - prea rar alăturată celor devenite deja clasice - asupra românului modern românesc și francez, în raport cu care susține falimentul epicului, "panlirismul" și scrisul că act gratuit, până la opiniile politice sau preferințele sportive, Sebastian a abordat tematici diverse pe care le-a tratat cu aplicație și cu un nerv critic pe care cercetătoarea, preocupată de controlul "administrativ" al întregii materii, le aprofundează
Ceea ce era de demonstrat, dar si de editat by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/17933_a_19258]
-
eseuri și în cronici literare, teatrale ori muzicale (în Jurnal numele lui Beethoven și Bach apar de peste 30 de ori, iar al lui Mozart de peste 50, dovedind pînă și statistic pasiunea lui de meloman avizat), pe atît de diluate în "panlirism" apar romanele și piesele de teatru care l-au făcut, totuși, apreciat în epocă și prins în posteritate. Există o linie de demarcație extrem de răspicată între "rațiunea minții" și "rațiunea inimii" la acest scriitor care decretează în stil Voronca propriile
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
l-au făcut, totuși, apreciat în epocă și prins în posteritate. Există o linie de demarcație extrem de răspicată între "rațiunea minții" și "rațiunea inimii" la acest scriitor care decretează în stil Voronca propriile-i comandamente : "Vremea pateticului deplin se cheamă PANLIRISM", "Din litere și cuvînt se clădește o clipă lăuntrică", " Tragicul ține de luciditate" (formulă camilpetresciană). Tragicul mai este și o durere gîndită în serie și sublimată în spirit, "așa cum o idee, la presiunea puternică a unei conștiințe, poate sublima în
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
proiectează dincolo de bine și de rău, în lumea formelor pure, fie că se manifestă sub forma dorinței senzuale a Biancăi, a uraganului pasiunii fatale a Alisiei sau a fluxului dragostei contrariate a Manuelei. Dacă s-ar fi mărginit numai la panlirism literatura scriitoarei n-ar fi câștigat decât în intensitate, fără a se diferenția de celelalte opere lirice. Originalitatea ei constă în fuziunea lirismului cu spiritul analitic. Contemplarea se finalizează cu interpretarea fenomenului contemplat, eroina devenind un catalizator între fenomen și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
frânturi de gândire mitică și magică, exprimate în credințe bizare, eresuri de sursă precreștină, datini pitorești, practici extravagante. Totul învederează persistența irepresibilă a unei tradiții atemporale, conținătoare de o tot atât de nedatabilă poezie. Se poate vorbi aici și de un adevărat panlirism, chiar epicul îndeplinește, în acest orizont, funcții poetizante și adesea nu e decât pretext sau suport al câtorva repere indispensabile. În timpul secetei din ’46 un călăreț necunoscut strigă unui țăran, uscat de foame ca toți consătenii, că „vine gârla”. Ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]