98 matches
-
răpanian. Este o carte de maturitate, „scrisă cu acel colț al inimii muiat într-o lacrimă vorbitoare.” „Cele 55 de poeme, cu legănare și structură de psalmi și cu accente pasionale de Cântarea Cântărilor , constituie, în ansamblu, vastul și emoționalul panopticum al unei existențe cosmice, sociale și intime, marcată în secvențe învăluite în cele mai transparente văluri de imagini și cuvinte. Lumea din afară cade în interiorul eului, se presară ca o zăpadă de stele peste toate viroagele simțirii și muncelele gândurilor
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
de multe ori - canoanele ei fiind impuse de condițiile memorizării” (pp. 237-238). Toate relele se întâlnesc în temniță ca într-un bâlci; dacă ar fi fost vorba doar despre un exercițiu de imaginație, modul de exprimare dintr-un poem ca „Panopticum” (Aurel Dragodan, p. 253) ar stârni cel puțin zâmbetul, prin capacitatea de a descrie cu umor scene din lumea întoarsă pe dos. Dincolo de valoarea documentară, multe texte au și valoare literară. Mă refer în special la textele lui Radu Gyr
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/O_epopee_a_suferin_ei_i_a_salv_rii_rom_ne_ti.html [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
doar să știi de la cine vine. weekend plăcut! Eu cred că tu nu dai doi bani pe povestea cu discriminarea țiganilor. E doar “european” și “politically correct” să te implici în așa ceva. Am și acum în mintea imaginea aia de panopticum cu Bucurenci îmbrăcat în tricou după faa cu Băsescu. Un oportunism de te apucă sila. Pe ăștia că ține i-aș pune la turnat asfalt vreo 6 luni să le mai iasă fitzele din cap. andrei,totuși trebuie să recunoști
Doi pe un balansoar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82910_a_84235]
-
nu atât mulțimea de oameni mă impresionase, nici înfățișarea lor deplorabilă, cât starea lor, cum să mă exprim?... Erau ca și morți, nu vedeau nimic, asta a fost senzația mea, că nu vedeau nimic! Orbi cu desăvârșire! Ca într-un panopticum manechinele acelea, se uită la tine, dar nu iau act de prezența ta. Atunci am bâiguit câteva cuvinte, nu mai știu ce, iar Martin, care își mai revenise puțin, mi-a răspuns ceva în legătură cu dușmanii regimului. Da, că ar fi
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1491751360.html [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
Ion C. Pena. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București și lucrează la ziarele "Timpul" (1942-1943) și "Ecoul" (1943-1944). Debutează în 1939 în "Universul literar" și în 1940 în "Curentul literar" cu versuri și recenzii. Volumul de versuri "Panopticum" (Editura "Prometeu") este confiscat de cenzură. Din 1945 este secretar general de redacție la revista "Lumea" (director G. Călinescu), în 1947 este numit șef de presă la Editura Fundațiilor Regale (directorul editurii Al. Rosetti). Editează, împreună cu Virgil Ierunca, revista de
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
tăvălugul realismului socialist, alții au reapărut după două decenii de tăcere, și reafirmarea lor a contribuit la resurecția poetică din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Ion Caraion a trăit mai mult decât oricare destinul generației lui. Primul volum, "Panopticum" (1943), afirma cu mare gravitate teme ca negația poeticului, contestarea valorilor constituite, terifiantul vieții comune, concretizate în violența limbajului. Luna, lacul, floarea etc. întâmpină ironiile cele mai crude. Cosmosul revine la o materialitate confuză, prebiblică. E ceea ce sugerează poezia lui
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
mare gravitate teme ca negația poeticului, contestarea valorilor constituite, terifiantul vieții comune, concretizate în violența limbajului. Luna, lacul, floarea etc. întâmpină ironiile cele mai crude. Cosmosul revine la o materialitate confuză, prebiblică. E ceea ce sugerează poezia lui Ion Caraion din "Panopticum" și din volumele ulterioare, " Omul profilat pe cer" (1945), "Cântece negre" (1947), sufocată de lucruri, acoperită de un cer din care au dispărut toate constelațiile luminoase. Poezia "Omul profilat pe cer", din volumul cu același titlu, este un protest al
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
data asta scenarist și regizor, a întârziat asupra romanului cu o înțelegere complexă și subtilă a universului de neliniștită sensibilitate în care se desfășoară întâmplările de pe „ecranul” literar al Hortensiei Papadat Bengescu. O lume „de ieri”, dezarticulată, o lume de panopticum, peste care muzica lui Bach, gravă, plutește ca o amenințare”. Romanul a fost dramatizat de Alexandru Babeș pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în 1981 un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 159 de minute în regia artistică
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
publice în alte metropole ale Europei. * București, 4 mai 1967 Domnule Cârneci, Am primit rândurile amabilei scrisori, ca din partea dumitale, ale dșomnuțlui Mihail Sabin 3. Spre surpriza mea, aflu că v-ați decis a spune micromagazinului d[umnea] v[oastră] Panopticum. Dacă ai ști de câtă vreme visez o revistă cu titlul acesta! Aproape nu mai credeam că visul o să capete vreodată și trup, fie chiar și un trup de numai două pagini. Fețele lui Ianus erau tot atâtea: între poli
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
t, îți voi mai trimite zilele următoare încă două sau trei bucăți, ademenit și de făgăduiala că le vei pagina ca lumea și că ai să stărui să nu apară cu greșeli de tipar. Iar pentru numărul pe noiembrie, la Panopticum vei avea, însoțit de niște vorbe, un portret inedit al lui Brâncuși, scris de criticul Heinz Ohff8 de la Neues Forum din Viena. Pregătesc o mică Antologie Brâncuși 9 cu texte inedite solicitate unor personalități (poeți, prozatori, critici) din lumea întreagă
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
2]. C-D. București, Editura Univers Enciclopedic, 2004, p. 82-86. 3. Mihail Sabin (1935-1974), poet dramaturg, critic de teatru, traducător. Redactor la prestigioasa revistă „Ateneu”. 4. Lui Ion Caraion titlul acestui supliment îi amintea de întâia sa carte de poezii, Panopticum, care a fost topită în întregime. 5. Max Jacob - Lui Modigliani, spre a-i dovedi că sunt poet. Crăciun. Pierrot n-are dreptul la statui. În românește de Ion Caraion în „Ateneu”, 4, nr. 12, decembrie 1967, p. 7. 6
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
Emil Stan • Europa absentă, George Uscătesco • Evadări în lumea liberă, Adrian Marino • Experiența externă, Ștefan Borbély • Globalizarea, Tiberiu Brăilean • Liberalismul, Gabriel Mursa • Memorandum către președintele ales, Madeleine Albright • Noua economie, Tiberiu Brăilean • O poliție politică: fenomenul Stasi (1989-1995), Delphine Serre • Panopticum. Tortura politică în secolul XX, Ruxandra Cesereanu • Postcomunismul, Leslie Holmes • Revrăjirea lumii, Michel Maffesoli • România în secolul al XX-lea, Stephen Fischer-Galați • România și lumea contemporană, Dumitru M. Vintilă • Sate dispărute. Sate amenințate, Stelian Dumistrăcel • Socialismul. Ce a fost și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
Psihologie politică (Psychologie politique), Polirom, Iași. Boldur-Lătescu, G. (2002), „Fenomenul Pitești - un experiment menit să impună dubla gândire” („Le phénomene Pitești - une expérience destinée à imposer le double jugement”), Aldine, supliment al ziarului România liberă, 8 iunie. Cesereanu, R. (2001), Panopticum. Tortura politică în secolul XX (Panopticum. La torture politique dans le XXe siècle), Institutul European, Iași. Combessie, Ph. (2001), Sociologie de la prison, La Découverte, Paris. De Visscher, P., Neculau, A. (2001), Dinamica grupurilor. Texte de bază (La dynamique des groupes
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Boldur-Lătescu, G. (2002), „Fenomenul Pitești - un experiment menit să impună dubla gândire” („Le phénomene Pitești - une expérience destinée à imposer le double jugement”), Aldine, supliment al ziarului România liberă, 8 iunie. Cesereanu, R. (2001), Panopticum. Tortura politică în secolul XX (Panopticum. La torture politique dans le XXe siècle), Institutul European, Iași. Combessie, Ph. (2001), Sociologie de la prison, La Découverte, Paris. De Visscher, P., Neculau, A. (2001), Dinamica grupurilor. Texte de bază (La dynamique des groupes. Textes de base), Polirom, Iași. Deletant
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
perpetuat secole bune. Și atunci mă Întreb dacă locurile memoriei pe care le definești nu sunt niște arhetipuri, niște loci ai istoriografiei sau ai reprezentării despre trecut pe care istoriografia o sistematizează Într-o narațiune, o hartă, o taxonomie, un panopticum. Ovidiu Pecican: Nu mă deranjează deloc această viziune mai degrabă à la Curtius decât à la... eu plus ceilalți. Mă deranjează În schimb cuvântul „invariant”. Împotriva lui am protestat, sper, explicit. Totuși, acești invarianți variază ici și acolo, măcar la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
redactor la revista Echinox. Actualmente este conferențiar la Catedra de Literatură Comparată a Facultății de Litere din Cluj și redactor la revista de cultură Steaua. A publicat următoarele eseuri de mentalitate: Călătorie spre centrul infernului. Gulagul În conștiința românească (1998), Panopticum. Tortura politică În secolul XX (2001), Imaginarul violent al românilor (2003), Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții (2004), Gulagul În conștiința românească. Memorialistica și literatura Închisorilor și lagărelor comuniste (ediția a II-a, 2005)și Năravuri românești (2007). A publicat Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la adresa realităților politice ale vremii, simpatizând mișcarea de dreapta, gazeta nu a subscris unei singure formule până în octombrie 1940, când devine organ al mișcării legionare. Rubricile obișnuite sunt „Ultima oră”, „Bloc-notes”, „Informațiuni”, „Economice și financiare”, „Știri politice”, „Sport”, „Cuvântul cinematografic”, „Panopticum”, „Cuvântul în țară”. C. dezbate probleme politice, economice, sociale și culturale, dar publică și literatură și critică, în cadrul unor pagini literare sau al unor rubrici cu caracter nepermanent, intitulate „Cuvântul literar-artistic”, devenit supliment al ziarului, și „Cuvântul artei, literaturii, teatrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
lumea în care trăim unidimensional, nu ne rămâne decât să constatăm ceea ce tot Matei Călinescu numea în studiul citat ,,inautenticul neevident" și ,,inautenticul evident" al acesteia. Naratorul personaj al primului roman trăiește drama captivității în tr-o lume inautentică. Teatrul, bâlciul, panopticumul, cinematograful sunt lumi ale inautenticului evident, în concordanță, de altfel, cu lumea banală în care trăiește personajul, a inautenticului neevident. Metaforele cele mai reușite prin care naratorul-personaj descrie acest univers inautentic sunt ilustrata poștală și ,,tabloul de pictor pornit de la
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
strada apărea într-o lumină verzuie de vis, cu oameni și trăsuri ce se mișcau somnambulic în apele ei140 sau a panopticului cu figuri de ceară: Impresia generală și elementară de spectacular devenea o adevărată teroare îndată ce intram într-un panopticum cu figuri de ceară. Era o spaimă amestecată cu un fel de vagă plăcere și oarecum, cu senzația aceea bizară pe care o aveam fiecare câteodată de a mai fi trăit cândva într-un anumit decor 141 și nu în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
-i permită să rămână ,,bolnav" mai departe... Și eu am obținut această din urmă promisiune 191. Ipostaza de bolnav în care eu-ului i se permite să râmână, generează de fapt nomadismul el-ului. În Întâmplări în irealitatea imediată, cinematograful, panopticum-ul cu figuri de ceară și bâlciul devin, de asemenea, ,,spații relativ topice". În aceste spații el-ul se manifestă, caracterizat fiind de o libertate nefirească: Mi se întâmpla de multe ori ca filmul să-mi absoarbă într-atâta atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mine instinctul unui scop în viață și dacă această pornire ar trebui să fie legată de ceva ce într-adevăr este profund, esențial și iremediabil în mine, atunci corpul meu ar trebui să devină o stautie de ceară într-un panopticum și viața mea o simplă și nesfârșită contemplație a vitrinelor din panoram 193. De altfel, tot în acest text, naratorul-personaj recunoaște ușurința cu care poate deveni altcineva: Inversarea aceasta de poziții mintale mi se întâmpla adesea în cele mai diferite
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
IPSE, dorindu-și să fie altcineva sau altceva, să-și suprapună sinele pe un alter. Ar accepta cu cea mai mare bucurie să fie un clovn, o paiață mecanică într-o vitrină curată și luminată, o figurină de ceară din panopticum, propria sa fotografie, un pom, o statuie, chiar și o ființă a noroiului, orice altceva decât o ființă mutilată, estropiată identitar 219. Discursul literar blecherian poate fi ,,explicat" până într-un anumit punct prin cel kafkian, similitudinile fiind mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
articificialului, a imitației și-o va satisfice eul narator prin descoperirea de lumi noi în care se va proiecta, începând aventura sa existențială. 4.1.2. "Metaforele obsedante" ale irealității imediate Metaforele prin excelență ale irealității imediate sunt cinematograful și panopticumul. Acestora li se adaugă bâlciul, atelierul de sculptură și teatrul, pentru a satisface nevoia declarată de artificial a eului narator, impresionat ,,de tot ceea ce este imitație"242. Convingerea pe care o are naratorul-personaj: ,,în definitiv nu există nicio diferență bine
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ca sticla"248 nu produc asupra personajului blecherian efectul pe care-l au figurinele de ceară asupra eului liric bacovian: ,, Și atunci am fugit plin de groază/ Din sumbrul muzeu fioros"249, ci dimpotrivă, personajul blecherian este convins că ,,în panopticum, și numai acolo, nu există nicio contradicție între ceea ce făceam și ceea ce se întâmplă"250. Nostalgia panopticului o va simți ca o permanență personajul blecherian, panorama bâlciului îi va satisface la un moment dat al existenței sale această nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
trupului se datorează bolii. Suferința este atât de apăsătoare încât evadările în imaginar sunt adevărate eliberări. Părăsind imaginarul și revenind în real, eul narator va încerca să identifice ipostaze și situații în care boala și suferința pot fi suspendate. Lumea panopticumului reprezintă o alternativă la existența dată: Personagiile de ceară erau singurul lucru autentic din lume: ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte, prin imobilitatatea lor stranie și artificială din aerul adevărat al lumii 344. Teatrul, bâlciul, cinematograful vor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]