20 matches
-
el însuși o capodoperă. • Un mare autor antic, Sofocle, zicea, în acea capodoperă care a înfruntat vremea și vremurile „Oedip”: „În lume-s multe mari minuni,/ Minuni mai mari ca omul nu-s”. Sofocle era un autor precreștin; era un panteist. N-avea de unde să știe că există o minune mai mare decât omul: Dumnezeu. Cu alte cuvinte: „ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde” - spune Evanghelia. • Orice popor (iar nu populație
GLORII, MODELE ŞI CAPODOPERE de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/doina_dragut_1408409926.html [Corola-blog/BlogPost/352287_a_353616]
-
pe Dumnezeu din apariția vieții și a omului, considerând că viața a apărut în urma accidentului, cel deist consideră că Dumnezeu a creat Universul și mecanismele necesare apariției vieții, însă s-a retras, lăsând că aceste mecanisme să funcționeze independent, cel panteist, specific religiilor din Orient, consideră că natura și Dumnezeu sunt tot una, întrepătrându-se, iar cel teist, asemănător cu cel deist, consideră că Dumnezeu este în spatele Big Bangului și al evoluției, insă totodată dându-i vieții un scop. Design inteligent susține
METAFIZICA (3) – „NAŞTEREA LUMII MATERIALE” 80X60 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_3_constantin_popa_1341899862.html [Corola-blog/BlogPost/341937_a_343266]
-
de mână și joacă, au viață în ei! „Și acum domnilor de peste Rin - că el îi combătea pe germani -, vă rog să despărțiți forța de materie și viața de zidire”. „Dacă nu m-aș teme de panteism, zice Camil Flamarion - panteiștii ziceau că toată buruiana este Dumnezeu -, aș zice că Dumnezeu este în toată iarba și în tot corpul. Dar voi zice altfel, că Dumnezeu este în toată zidirea Sa”. Sub cel mai mic germene de materie de sub cer este mâna
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri by http://balabanesti.net/2015/11/17/dialog-in-tren-dintre-parintele-ilie-cleopa-si-un-grup-de-ofiteri/ [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
și-a schimbat cetățenia în mai multe rânduri: Concepțiile religioase ale marelui savant sunt bazate pe cercetarea naturii: Mai precis, Spinoza considera că Dumnezeu este un alt nume pentru natură. Deci, adorația lui Einstein se referea la natură, pe care panteiștii o numesc Dumnezeu. Către sfârșitul vieții, într-o scrisoare adresată filozofului Eric Gutkind și datată pe 3 ianuarie 1954, marele fizician afirmă: „Cuvântul « dumnezeu » nu este nimic altceva pentru mine decât expresia și produsul slăbiciunii umane, Biblia este o colecție
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
încât a declarat că, dacă scrierile lui Clarke nu ar fi conținut atât de multe puncte de vedere teologice contradictorii, ar fi devenit o amenințare. Când a intrat în Royal Air Force, Clarke a insistat ca în fișa lui să scrie "panteist", nu anglican, iar într-un eseu din 1991, intitulat "Credo", s-a descris ca fiind un neopozitivist încă de la vârsta de zece ani. În 2000, Clarke a declarat unui ziar srilankez, "The Island", că "nu cred în Dumnezeu sau în
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
despre autorul sufletelor noastre, Dumnezeu și-a marcat existența prin ideea despre sine, pe care a pus-o În ele. Referindu-se la acest argument ontologic cartezian, Henri Hude, În lucrarea Prolégomènes (p. 190), după ce-l categorisește ca fiind unul panteist, afirmă totuși că dacă panteismul ar fi adevărat, În mod evident argumentul ontologic a priori cartezian trebuie să fie posibil, căci altfel o ființă gânditoare nu ar putea să-l exprime pe Dumnezeu și În același timp să fie constituită
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
amatori de chefuri și de partide de sex colectiv - altfel Marguerite Porète, despre care nu cred că poate fi scoasă din misticismul isteric pentru a fi pusă alături de Surorile Spiritului Liber versiunea libertină... -, dar ceea ce se poate ști despre acești panteiști care, prin multe aspecte, te fac să te gândești la niște precursori ai nietzscheismului - sau ai lui Sade -, se află în această lucrare. Cu o biografie completă. Adversarii Spiritului Liber: Luther, Către creștinii din Anvers, și Calvin, Contra sectei fantastice
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Song of Myself (Cântec despre mine însumi), el este stăpânit de dorința de a prezenta detaliile, indivizii, fragmentele drept părți ale unui întreg, în ciuda slăbiciunii sale pentru înșiruiri, Whitman nu este de fapt nici pluralist, nici personalist, ci un monist panteist, iar efectul final al catalogărilor lui nu este complexitatea, ci simplicitatea. Mai întâi el își expune categoriile și apoi și le ilustrează copios. Metafora, care e-a bucurat de atenția teoreticienilor poeziei și a retorilor încă de pe vremea lui Aristotel
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
generale: realismul, cu predominanța intelectului, idealismul obiectiv, cu predominanța sentimentului, idealismul dualist, ou predominanța voinței. Herman Nohl a încercat să arate că aceste tipuri pot fi aplicate și în pictură și muzică. *25 Rembrandt și Rubens aparțin cercului idealiștilor obiectivi, panteiștilor ; pictori ca Velazquez și Frans Hals se numără în rândul realiștilor ; Michelangelo, în acela al idealiștilor subiectivi. Berlioz aparține primului tip, Schubert, tipului al doilea, Beethoven, tipului al treilea. Argumentele privind pictura și muzica sunt importante, deoarece duc la concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de pe Pământ. Cartea se recomandă ca un îndreptar pentru descoperirea substanței subiectivității, (a celei psihologice) pe un drum care vine din depărtare, anevoios, bătătorit de mii de ani. Dacă s-a materializat inițial în forma primară a totemismului și animismului panteist, leagăn de manifestare a celor mai vechi tradiții culturale ale societăților omenești, astăzi putem spune că acționează cu un aparat conceptual propriu, cu metode și tehnici perfecționate. Este vorba de o substanță subiectivă care a putut fi identificată în conștiința
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
doctrină filozofică; prima cunoaștere a minții umane este cunoașterea imediată sau cel puțin indistinctă a lui Dumnezeu, toate celelalte lucruri fiind cunoscute dependent de acesta 33. panteism = teoria conform căreia Dumnezeu și universul sunt identice (sec. 18, irlandezul J. Toland); panteiștii susțin imanența și resping caracterul transcendent și personal al divinității; teismul creștin a repudiat întotdeauna p., socotindu-l apropiat de ateism 34. pozitivism = curent filozofic de sec. 19; în interpretarea vieții și a moralei, înlătură ideea de Dumnezeu și de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
un comportament mistic față de natură. Experiența naturii nu poate înlocui experiența lui Dumnezeu. Observ, contemplu, respect și admir natura, dar nu cred în ea, îi cunosc și latura ascunsă. Nu o transform în Dumnezeu, nu divinizez lucrurile, nu sunt un panteist. Convins de științele naturale moderne, sunt conștient că întreaga natură este supusă legilor evoluției: "supraviețuirea celui mai puternic"se dovedește valabilă de la molecule până la prădători. Teoriile fundamentale ale lui Darwin au fost confirmate de microbiologie, nu darwinismul social, care nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Karl Barth, constituie expresia exemplară a unui astfel de refuz. O autentică credință în Dumnezeu reprezintă renunțarea la toate celelalte puteri care astăzi vin ridicate la rang de divinitate. În sensul acesta, devine indiferent faptul că idolatrul modern "monoteist" sau "panteist" cântă "Dumnezeule Preamărit, noi te lăudăm" lui dumnezeu Mammona sau Sexului, dumnezeului Putere, Știință, Națiune sau Fotbal, căruia este pregătit să-i sacrifice totul. Rămâne de amintit că credința în Dumnezeul unic este în contrast cu orice pseudoreligie ce supune oamenii unei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tentativă a compromis sistemul hegelian. Nu există o încercare mai mare de a uni pe Dumnezeul filozofilor cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacob. Rezultatul este că cei doi se distanțează definitiv și irevocabil"109. Împotriva considerării lui Hegel drept panteist se ridică Wolfhart Pannenberg, care face trimitere la Filozofia dreptului: Fiecare poate defini credința în Dumnezeu cum vrea, dar dacă persoana nu este acolo, definiția este inadecvată"110. Păcatul lui Hegel este de a fi absolutizat nu doar Spiritul, reducând
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
compusă din oameni de diferite colori politice și straturi sociale, din diferite ramuri ale neamului nostru: români, transilvăneni, bucovineni, basarabeni, macedoneni, în sfârșit, din atâtea elemente disparate și eterogene, din oameni cu doctrine religioase și științifice opuse: atei, teiști, creștini, panteiști, spiritualiști, materialiști etc., ca toți aceștia, zic, să ție casă bună împreună atâta amar de ani, fără ca între dânșii să se fi ivit cel mai mic conflict. Dar tocmai diversitatea aceasta de aptitudini și de îndeletniciri, eliminând concurența, a menținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Grecimea Parcelor mai beata/ Lipise poză morții pe fiecare geam" (Mireasă). Sau: "Supliciul stelelor/ Îmi fumega prin oase/ Sfărîmîndu-le cu grație" (Bătuți de lungul deliciu). Dar, în același timp, își îndreaptă privirea spre un Dumnezeu șui generis, cu trăsături naturist-păgîne, panteist, adică spre un Dumnezeu ce l-ar putea salva asumîndu-și lumea integral, fără o prezență specializată în zone privilegiate, fără criterii discriminatorii. Un "abis de azur", cum ar spune Rimbaud, "o fîntînă de foc unde mari și fabule se întîlnesc
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
celelalte atitudini, despre care știm câte ceva, grecii de până spre Aristotel, India și Taoismul până astăzi, omul se înalță prin lume, prezența puterii divine este impregnată în lume și nu se reduce la experiența omului. Nu în mod idolatru sau panteist, nu cu ideea că dumnezeirea s-ar prezenta fățiș și identică cu realitatea strictă a fiecărui lucru, ci cu gândul, opus, că realitatea strictă și mărginită a lucrurilor poate fi depășită ca atare, întrucât ea este cuprinsă înăuntrul lumii și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și devine dintr-odată interiorul nostru. Nu e vorba doar de un joc care răstoarnă starea normală a lucrurilor, pentru că, în anumite situații, de percepție armonică a lucrurilor, de participare mistică la realitatea lumii, uneori chiar de sentiment prost denumit panteist (și nu de concepția intelectuală a acestuia e vorba), ei bine, în toate aceste cazuri ne găsim în fața unei revărsări de realitate care ne face să simțim că existăm noi înșine în afara noastră, că devenim orice lucru și că intimitatea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
întocmai ca un soare, împrăștie razele sale indiferent de natura obiectelor sau de aspectul formelor. Teologii susțin că forma primordială de iubire este iubirea lui Dumnezeu. Toate celelalte manifestări n-ar fi decât reflexe palide ale acestei iubiri fundamentale. Unii panteiști cu tendințe estetizante susțin că natura, iar unii esteți puri, arta. Pentru alții, bazați pe biologie, sexualitatea pură, fără afectivitate, sau pentru unii metafizicieni, sentimentul identității universale. Decât, nici unii dintre aceștia nu vor putea dovedi că această formă este absolut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceasta duce la metempsihoză. Deoarece ori de câte ori un scriitor român (Bolintineanu, Grandea, Eminescu, Rebreanu), voind a intra în ordinea metafizică, a formulat un sistem bazat pe metempsihoză, trebuie să admitem că instinctual, ca și dacii, noi suntem niște pitagoricieni, adică niște panteiști incapabili de aristotelismul caracteristic lumii congenital catolice. Poetul român nu se va ridica niciodată în empireu, ci își va face călătoria temporal din ipostază în ipostază. Prin urmare ispita de a urmări prototipul individual al lui Decebal în felurite epoci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]