36 matches
-
exclusiv de valorificarea talentului literar. Aș trata talentul literar ca pe una din resursele naturale ale țării. Ceea ce înseamnă că l-aș demitologiza și l-aș exploata rece și nemilos. Aș avea, în această ipostază, nu un suflet candriu de papugiu, ci unul de capitalist. Aș proceda asemenea celor care exploatează zăcămintele de uraniu (nu spun aur, ca să nu remitologizez subiectul). Întâi aș prospecta terenul. Am experiență în direcția asta, pentru că decenii la rând am susținut rubrici de “poșta redacției” în
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
ale lui Mircea Horia Simionescu, personaje reale ale lumii literare capătă statut fictiv: "aldulesei, radu - voyeurist/ arun, george - travestit/ baudrillard, jean - polițist/ ș...ț/ boerescu, dan-silviu - culturist/ călinescu, matei - hagiograf/ călinescu, george - grădinar/ cărtărescu, mircea - ceasornicar", șamd, inclusiv "șoitu, grigore - papugiu". Doina Jela e aici autoarea unui roman "rezumat după rețeta autoarei, fiind respectate canoanele impuse de aceasta", Faites ce que vous voulez madame (rezumatul, prezentat sub semnătura Doinei Jela e mai curînd un post-scriptum, un epilog la "cartea de debut
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
sindicaliști, nu putea trece peste sentimentul singurătății lor în lume. Pangratty se vîrîse în politică, ca un nătărău și de aceea nu-l putea înghiți; prinții nu fac politică, ei sînt chemați să o îndrume, să o arbitreze, politică fac papugiii, avocații și comersanții, Brătienii, Tătărăscu, Mihalache, Maniu, Vaida, inși care se înghesuie la plăcintă. Un Cantacuzino îngăduie plăcinta, îngăduie să fie înghesuială sau nu. De aceea luase asupra lui o imensă povară de a face curățenie, de a face ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unele luate din scris - Ťm-am transportat în localitateť -, excesiv literare. Jupân Dumitrache și Ipingescu greșesc, la rândul lor, reproducându-l pe Rică din gazetă, altminteri limbajul lor e popular, colorat și pitoresc. Ce de sinonime în gura lui jupân Dumitrache: papugiu, bagabont, mațe-fripte, coate-goale !) Își face apariția Rică, după ce a confundat casele. Restul se știe." (pag. 422) Nici un reflex călinescian în limpezimea pasajului acestuia! Analiza dintre paranteze nu e decât, într-un registru secular, profetică. Fără insistența ei suspectă asupra detaliilor
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
Mircea Tomuș Cuvintele cu care Jupân Dumitrache deschide comedia O noapte furtunoasă ar avea dreptul să fie considerate memorabile, dacă nu chiar profetice, pentru o istorie atât a dramaturgiei românești, cât și a construcției de realități fictive: Iaca, niște papugii... niște scârțascârț a pe hârtie! ‘I știm noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlâcuri... și seara... se gătesc frumos și umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul. Comedie de tip clasic, născută
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
mai important, stâlpul central al jocului combinatoriu, că această premiză va fi demontată și apoi răsturnată, prin mersul concret faptic al planului dramaturgic, dar va trebui să uităm, deocamdată, asta și să ne întoarcem la litera textului citat: Iaca, niște papugii... În fond, de ce i-o fi numit Jupân Dumitrache tocmai așa: papugii? N-am găsit, pentru acest apelativ, care trebuie să fi fost curent, în epocă, de vreme ce un autor atât de îndrăzneț nu a ezitat să-l pună în prima
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
demontată și apoi răsturnată, prin mersul concret faptic al planului dramaturgic, dar va trebui să uităm, deocamdată, asta și să ne întoarcem la litera textului citat: Iaca, niște papugii... În fond, de ce i-o fi numit Jupân Dumitrache tocmai așa: papugii? N-am găsit, pentru acest apelativ, care trebuie să fi fost curent, în epocă, de vreme ce un autor atât de îndrăzneț nu a ezitat să-l pună în prima frază a primei sale comedii, vreun semn de atenție măcar, darmite o
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
unei piese care miza enorm, chiar total, pe comunicarea cu publicul, ca să-i lămurim cât mai deplin adevărata semnificație, ar trebui să apelăm la serviciile arheologiei lexicale. Dar, până una-alta, putem încerca un exercițiu de amatorism perifrastic: sigur că papugiu nu poate fi decât un personaj care poartă papuci, pentru care acest detaliu vestimentar reprezintă un semn caracteristic, cel mai probabil în comparație cu un alt sau alte semne caracteristice, din același domeniu. El nu poate fi decât un semn, un semèn
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
de icoane pe sticlă și lemn, realizată de elevi (9-16); Café Baroque (Piața Unirii): Expoziție de pictură (9-24); Banca Ion Țiriac (vitrină): Expoziție de pictură. în librării Virgil Ierunca - Românește (Ed. Humanitas, 26 lei); Radu Anton Roman - Suflet candriu de papugiu (Ed. Noi Media Print, 39,95 lei); Henry de Montherlant - Micuța infantă de Castilia (Ed. Polirom, 15,90 lei); Paul Guimard - Bunurile vieții (Ed. Humanitas, 9,50 lei); xxx Biserici și mănăstiri din România: Transilvania (Ed. Noi Media Print, 34
Agenda2005-33-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284086_a_285415]
-
Fiindu-i milă de Bulă Face rost de o pilulă, Pansamente și-o canulă, Antiseptic și-o spatulă Și cu bisturiul - sculă Îl... „lucrează” la pustulă! Și-astfel Bulă-caraulă A scăpat de-acea pustulă Fără să-mprumute-o sculă De la papugiul Drulă... Mare sculă de basculă! ACILEA E VOE Miki(motto) „Ilustrei noastre clase politice portdrapel al limbii române vorbite... azi!” (recitați poezia cu voce cantată) Când vorbea o jună De-ale ei succesuri Se hlizeau și turcii De sub a lor
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
din Bucureștiul romanticilor occidentalizați, violonistul Yehudi Menuhin, elev al lui George Enescu a fost invitat la „Arizona”, Gică Petrescu a cântat șansonete, șlagăre americane, entuziasmându-l și emoționându-l pe muzician cu melodiile „La margine de București”, „Suflet candriu de papugiu” și „Costică, Costică”. A fost bisat îndelung, chiar de violonistul prețuit și admirat de Familia Regală a României în prezența căreia susținuse recitaluri la Castelul Peleș. Pentru el, Gică Petrescu a cântat de trei ori „Costică, Costică”. În fața snobismului cu
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
și a categoriei sociale a funcționarilor în care este încadrat acesta de către jupân Dumitrache se face într-un număr mare de cuvinte jignitoare, dovadă a disponibilității extraordinare de care dispune limba română pentru a exprima disprețul față de o persoană: „niște papugii ... niște scârța-scârța pe hârtie!”, „un ăla ... un prăpădit de amploiat”, „bagabont”, „un bagabont de amploiat”, „un coate-goale”, „mațe-fripte”, „moftangiu”, „pungaș”. Sunt cuvinte de origini diferite și cu o vechime diferită în limba română. Cele mai multe sunt formate în limba română prin
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
verbul a frige provenit din lat. frigere. Din punct de vedere semantic cuvintele amintite denumesc: ocupația de funcționar în care este încadrat tânărul de către jupân Dumitrache: scârța-scârța pe hârtie, amploiat, sărăcia: coate-goale, mațe-fripte, un prăpădit, josnicia, înșelătoria, neseriozitatea: moftangiu, pungaș, papugiu. Din replicile lui jupân Dumitrache se conturează o antiteză clară între lumea negustorilor și cea a funcționarilor către care el privește cu dispreț. Valoarea depreciativă a cuvintelor prin care este caracterizat Rică Venturiano este sporită de folosirea lor repetat în
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
context: „Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe mațe-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungaș! ... Bagabontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul în cap și cu basmaua iac-așa scoasă.”; „Ei! Apucăm pe la Sfântul Ionică ca să ieșim pe Podul-de-pământ, - papugiul cât colea după noi; ieșim în dosul Agiei, -coate-goale după noi; ajungem la Sfântul Ilie în Gorgani, - moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-Vodă ca să apucăm spre Stabilament, - mațe-fripte după noi ... Când i se adresează direct lui Rică Venturiano, Jupân Dumitrache
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
să ne rezolvăm necazurile. - Să-ți putrezească oasele că nu-i așa? - Să-i putrezească lu' nevastă-ta că prea ai blestemat-o ... - Și ție să-ți aprindă lumânări la cap când te uiți cu ochii-nchiși la tavan, boșorog papugiu! Pe acest mic conflict funebru apare pe ușa la care așteptau cei trei, un îngeraș de fată blondă. La propiu. Are aureola sfântă deasupra capului și câteva hârtii în mânuță. - Pace vouă, fiilor! Vi s-au aprobat cererile și vă
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
lui Ștefanelli: -Se-apropie de opt, eu trebuie să plec, Fane! -De ce, domnule? - îl întrebă Ștefanelli printre sorbiturile de pahar. -Ești pur și simplu vită-ncălțată! Nu ți-am spus că pe mine m-așteaptă o damă de la Ieși? -Ești nebun, papugiule, eu credeam că glumești! Și cine este dama? -Păi ăsta e misterul, că nu știu nici eu... Am plecat, trăiască națiaaa! -Sus cu eaaa! - ridică Ștefanelli paharul în semn de salut, rămânând singur, cu ochii după prietenul său care o
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
ce-a fost aici? întîi Ferdinand? nu, întîi Carol! aha! ce vrei, ignoranță, a trecut jumătate de secol, nu? mișună, calcă, dar Mihai? fiul cui? fantomele chicotesc, fantoma 1: cine-s ăștia în papuci, prin încăperile noastre?, fantoma 2: niște papugii, ha-ha-ha-ha-ha, ajutat de cineva, mă strecor în apartamentele regale, departe de papugii, lucid, lucid, cu ochii măriți: aici, în patul ăsta simplu, de un roșu stins, a murit Carol I, masa de scris a reginei, picturile ei, mica orgă, sala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ignoranță, a trecut jumătate de secol, nu? mișună, calcă, dar Mihai? fiul cui? fantomele chicotesc, fantoma 1: cine-s ăștia în papuci, prin încăperile noastre?, fantoma 2: niște papugii, ha-ha-ha-ha-ha, ajutat de cineva, mă strecor în apartamentele regale, departe de papugii, lucid, lucid, cu ochii măriți: aici, în patul ăsta simplu, de un roșu stins, a murit Carol I, masa de scris a reginei, picturile ei, mica orgă, sala de concerte, pianul la care cînta invitatul Enescu, ușile secrete, suava masă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu taxă, continuă să... viziteze nu lăcașul regilor onești ai României, ci castelul în care s-au lăfăit țoapele impostoare și invitații lor, alde Gadafi și compania. O circumstanță atenuantă: oare imperialul Versailles nu-i bîntuit și el, zi-noapte, de papugiii globului? Totuși, un bemol la cheia deriziunii regizate: n-am mai auzit, anul ăsta, ca-n ceilalți, cu atîta ignară obstinație, întrebîndu-se de traiul celor doi dictatori aici, în castelul regal. În schimb, multă lume străină. Venind, probabil, și din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îl anihilează: Ipingescu, Leonida, Cațavencu ...”<footnote Ibidem, p. 265. footnote> George Călinescu găsește similitudini între Jupân Dumitrache Titirică și Kir Zuliaridi din comedia cu același nume a lui Alecsandri. Arnăutul cărunt Zuliardi, ca și Jupân Dumitrache, își teme nevasta de „papugii”, dar e tradat chiar cu o calfă de spițer. Reacționează ca și jupând Dumitrache când descoperă în patul conjugal cravata lui Chiriac. Așa cum observă Lovinescu, Alecsandri e „mai ușor, mai întors spre vodevil, dar mai felurit și mai bogat; Caragiale
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în bancă și a pornit glonț spre banca mea. ― Ia ascultă, bă, zgîrîie-hîrtie, îți bați joc de mine și de dragostea mea? ― Cu mine vorbești?! ― Cu tine, cu cine vrei să vorbesc? Să-mi dai socoteală! Te nenorocesc în bătaie, papugiule! Îmi faci poezii cu abțibilduri, de iese că fata pe care-o iubesc eu e o gâscă, ai? ― Ce, mă, nu ești în toate mințile?! ― Ba eu sânt dar tu n-ai fost când mi-ai făcut poezia... Ce poezie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să fie făcuți ca lumea. - Nu văd raportul cu Lică! - Cum nu-l vezi? Căutăm, ți-am spus, souchă. Când ne sosește proaspăt câte un Kinder, ne uităm cu interes la aducător, ca să știm ce ne așteaptă. Lică e un papugiu, dar îl cred reproductibil. Numai că nu e bun mușteriu. Nu ne aduce pui la cuibar. Fluieră și sare din cracă în cracă, mai mult decât se ocupă de opera noastră socială. 76 Nory râdea atunci zgomotos, dar fără de veselie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sunt smolitori de corăbii"... Nici papii nu sunt lăsați deoparte, dimpotrivă, lor li se consacră cele mai numeroase modificări de statut: "Papa Iuliu vinde plăcinte, dar nu mai poartă barbă bulgărească; Bonifaciu VIII e ciorbagiu; papa Nicolae al III-lea, papugiu; papa Alexandru vânează șoareci; iar papa Sixt face alifii pentru sfrinție". Odinioară sărmani înțelepți îmbrăcați în zdrențe, poeții și filozofii își câștigă aici binemeritata revanșă, în conformitate, de fapt, cu rangul la care tindea să îi ridice umanismul Diogene, Epictet
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pornește "de la pretextul unei farse de mahala" (Florin Manolescu) și înfățișează tipuri reprezentative pentru o societate coruptă. Jupân Dumitrache Titircă, zis Inimă-Rea, este personajul principal. Cherestegiu și căpitan în garda civică, acesta are un nemăsurat orgoliu de proprietar, detestă funcționarii "papugii, niște scârța-scârța pe hârtie". Jupân Dumitrache ține "la onoarea de familist", este atins de gelozie din cauza unei întâmplări cu "bagabontul" pe care o povestește ipistatului Nae Ipingescu. Înainte de a-și face "rondul", protagonistul dezvăluie starea sa de neliniște, provocată de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
putere. Dumitrache nu se dezvăluie în văzul lumii: Eu, de! Negustor, să mă pui în poblic cu un coate goale nu vine bine. Cuvintele cu care Jupân Dumitrache deschide comedia pot fi considerate memorabile pentru istoria dramaturgiei românești: „Iaca, niște papugii... niște scârța-scârța pe hârtie! 'I știm noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pișicherlâcuri... și seara... se gătesc frumos și umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul.“ (Actul I, Scena I) Aceasta este
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]