131 matches
-
șapte ani în închisori israeliene și palestiniene. Mai radical decât șeicul Yassin, Rantissi avusese numeroase conflicte și cu președintele Autorității Palestiniene, Yasser Arafat. Premierul palestinian Ahmad Qorei a afirmat că asasinarea șefului Hamas este o consecință directă a încurajării și parțialității americane față de politica Israelului. Spre deosebire de restul liderilor mondiali, care au condamnat în unanimitate acțiunea israeliană, apreciind că ea nu poate duce decât la escaladarea violențelor, președintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush, a subliniat că Hamas este o organizație teroristă, iar Tel
Agenda2004-17-04-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/282348_a_283677]
-
ore la Timișoara va fi eclipsă de Lună. La fel ca și pe 9 noiembrie. Totalitatea acestei eclipse de Lună, a doua și ultima pe 2003 în România, va dura 24 de minute, între orele 4,06-4,30. Faza de parțialitate va fi în jurul a trei ore și jumătate.
Agenda2003-7-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280703_a_282032]
-
descoperă simultan sau consecutiv nevoia de a decripta și tainele sofismelor din afara limbajului: accidentul, confuzia între sensul relativ și cel absolut, ignorarea respingerii (ignoratio elenchi) în toate cele șapte varietățile ale ei, sofismul de raționare, cercul vicios, substituirea cauzei și parțialitatea soluției contra complexității problemei. Epilogul lucrării Martei Petreu, intitulat De la Hermes la Satan, vine să puncteze explicit ceea ce de altfel se desprinde dintr-o primă lectură atentă a cărții; știm încă de la Heraclit că viața însăși presupune o tensiune internă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
coada unui șarpe mitologic zvâcnea pe-asfaltul marelui oraș, mi l-a adus în minte pe un altul, când dis-de-dimineață treceam prin ger pe stradă și-un câine slab, peleg, încovrigat pe-o gură de canal călâie, vorbea tăcut despre parțialitatea oamenilor în materie de Crăciun. Structuri electrice sofisticate străluceau la geamurile unor odăi unde încă dormeau cei plini de visuri. Iisus, ivit în față, alb, pacifica rostirile pe cale să se scrie. Astăzi, la noul Crăciun, era cald. Flama șarpelui ondula
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
năzuința de a ieși din convenție cu inaptitudinea de a se împotrivi la presiunea mediului. Diagnoza lui T.M. e exactă, necruțătoare, dar și după decenii se observă că el e năpădit și de durere. Pendularea între observația albă, care reprimă parțialitatea și zvâcnirea de seismograf suprasensibil caracterizează arta lui T.M. Dreptul la ambivalență psihologică și estetică îl apără neobosit. Nu lipsesc notele stridente. Carlei îi reproșează că a lovit poate fără să vrea în legământul pe care se sprijină familia lor
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
realitatea. Lumea la care accedem este foarte departe de cea reală”... afirma tânărul Blecher și avem, poate, aici, prima explicație a titlului cărții de mai târziu. Întâmplările cotidianului nostru se petrec În „irealitatea imediată”... termenul ar putea numi himera acestei parțialități, nu doar evaziunile fastuoase, disperatele Încercări de a depăși limitarea și fragmentul. „Avem puține simțuri față de marele număr de Însușiri ale corpului. Suntem foarte departe de a cunoaște toate aceste Însușiri. Nu putem, de exemplu, Înregistra și crea (să reținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
poate neciodată să (esiste) aibă trai într-un mod așa de conex la unul ce nu lucră decât cu o oarecare necesitate naturală. Artistul vrea așadar să aibă în criticul adevărat corectivul său naturale, este canonul viu care judecă fără parțialitate opera specială a unei trepte de arte, după cele ce pretinde ideea concretă și trebuința timpului. Daca nu găsește nimica din acele ce presupusese el în naivitatea sa, atunci teama ce esista înaintea acestei esperiențe se schimbă într-[o] bătaie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
analiză. I.1. Conceptul de discurs Conceptul de discurs este revendicat ca obiect de studiu de mai multe discipline cu frontiere problematice ca: retorica, pragmatica, analiza conversațională, analiza discursului. Delimitarea unui sens clar se lovește, astfel, de diversitatea abordărilor, de parțialitatea acestora și de instrumentele metodologice imprecise. Înțeles ca eveniment comunicativ unic, determinat spațio-temporal, discursul a fost studiat încă din antichitate. El avea sensul de cuvântare, iar știința care îl analiza purta numele de retorică, prin care se înțelegea arta de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
unui obiect pe care îl contempli și apoi îl descrii, la care poți să revii de câte ori apare o confuzie. Evenimentul jurnalistic este irepetabil, iar, la momentul prezentării, de multe ori el este în desfășurare, astfel încât descrierea suportă inerente constrângeri și parțialități. Dacă în discursul științific regula desemna acordul intersubiectiv testabil al membrilor comunității științifice și eventual, al tuturor celor interesați și capabili, în discursul jurnalistic norma acceptată pentru o prezentare obiectivă este aceea a existenței unui minim de trei surse de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
se prefăcu dezinteresată atunci când luă contact din nou cu același violoncel care leșina în direct, fără sfârșit, la radio, cu clonții timpului mestecat de pendulă, cu scena acelor personaje cvasinecunoscute, un hibrid între ea și nedeslușirile din interiorul ei, o parțialitate pe care voia să o așeze ca în jocul de puzzle, lângă alte lingușitoare curiozități, descâlcite, descifrate, definitiv așezate în matricea existenței. Și se miră cum aleargă sprințară printre ele, cu o dispoziție cum nu mai avusese din epoca exotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu se mai zbăteau paginile de tablă ale miilor de cărți din care și-au hrănit cunoașterea profesorii, ci foi de mătase foșnind viața grâului, informațiile cuprinzând evoluția acestei ființe de la germene până la maturitate, sensul existenței sale, viziunile întregului din parțialitate și individualitate, forța ca undă a aceluiași scop mesianic, în aceeași octavă, pe partitura simfoniei universale, orga de vânt, tuba furtunii, timpanele tunetului, harfa ploilor, violoncelul Pământului, pe coarda cea mai groasă, viola da gamba a greierilor, pe coarda cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu mai considera noutatea ca pe o ciuhă de speriat ciorile”). La Perpessicius, spiritul critic nu se exercită ca exclusivism, dogmatism sau partizanat ideologic, ci la modul „benedictin”, împotriva oricăror exclusivisme și dogmatisme partizane, „viciul contemporaneității” fiind, în opinia sa, „parțialitatea”. Pledînd împotriva „sectarismului de generație și școală” importat din Occidentul tuturor modelor, Perpessicius își apără - în fața obiecțiilor și propunerile lui Șerban Cioculescu din Adevărul, 1 decembrie 1928 - „eclectismul” comprehensiv ce a stat la baza alcătuirii Antologiei poeților de azi, invocînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
opus orientărilor dumneavoastră (de stânga, dacă dumneavoastră sunteți de dreapta; de dreapta, dacă sunteți de stânga), îl considerați imediat ca fiind puțin credibil, chiar agasant. Discursul lui vi se pare imediat nefundat și necinstit, fără măcar să-l ascultați. De ce această parțialitate incorigibilă? Un experiment realizat acum câțiva ani în Belgia a arătat că analizăm prea puțin discursul politic, fondându-ne, în schimb, pe apartenența autorului său pentru a ne crea o impresie rapidă și autonomă în același timp. Psihologul Gert van
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
pentru că au părut să susțină, să definească sau să contrazică ceea ce am vrut să subliniez. Avînd în vedere stadiul în care se află în prezent studiile sociologice asupra minciunii, cred că merită încercarea de a face cîteva remarci generale, în ciuda parțialității datelor pe care se bazează ele. J.L. Austin (1975:1) își începe seria de cursuri despre William James, Cum să folosim cuvintele, prin afirmația: Ceea ce vreau să spun nu este nici dificil, nici contestabil: singurul merit pe care îl pretind
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
speranță, care să ne asigure viitorul. Noi suntem doar o parte a lumii; suntem limitați, suntem parțiali. Avem datoria de a-i învăța pe tineri să nu le fie frică de piedici, să aprecieze limita, să nu se teamă de parțialitate, să nu le fie frică de cusur, ci să știe să-l transforme într-o punte pentru a atinge perfecțiunea lui Dumnezeu, care nu înseamnă absența limitelor, ci este perfecțiunea iubirii. Nu trebuie să ne fie frică de o realitate
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
diversitate într-o unitate abstractă; dimpotrivă, trebuie să o respecte și să-i devină ecou. Forma textului ia ușor aspectul ezitant al cercetării: tindem să ajungem la un adevăr uman prin ceea ce se transmite în domeniul cunoașterii și depășind capcanele parțialităților etnocentrice. Reflexivitatea, adică exercițiul critic al cercetătorului asupra lui însuși, efortul de obiectivare a propriei sale subiectivități a devenit o exigență a cercetării. Monografia, descriere cu pretenție exhaustivă a unei populații, nu a dispărut; dimpotrivă, se publică mai mult ca
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
spiritului contemporan (București, Univers, 1978). Occidental, bineînțeles. Ca și cum spiritul tot contemporan, dar estic din zona comunistă n-ar fi avut și el maladiile sale. Și încă mult mai grave: intoleranța, dogmatismul, ideea de represiune,cenzură, dirijism al culturii etc., etc. Parțialitatea și parti pris-ul sunt vădite. A produs stupoare și, în unele cazuri, chiar indignare (pe deplin legitimă), mai ales în exilul românesc, Prefața la modelul european. Scrisoare către un intelectual din Occident 18. O diatribă gratuită, fantastă, împotriva societății pretins
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să apară. Apoi, a ieșit pe piață un comentariu ceva mai sofisticat, L'affaire DSK: deux hypothèses pour une énigme / Afacerea DSK ; două ipoteze pentru o enigmă (Editions Golias, 2011) de Pierre-Yves Chereul, o reflecție asupra mass-mediei și a (im)parțialității informațiilor pe care le vehiculează. Pe 15 iunie a apărut însă și primul roman, de politică-ficțiune, cu un titlu cutremurător, Il faut abattre DSK (Doborîți-l pe DSK), de Jean-Pierre Jub, despre ieșirea din închisoare a lui Dominique Strauss-Kahn peste treizeci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ne furniza material ce s-ar putea transforma în ceva asem]n]tor moralei umane? Unii adversari le exclud în totalitate deoarece se manifest] neregulat, iar incidența lor manifest] o predispoziție accentuat] spre rudele apropiate. Ins] aceeași neregularitate și aceeași parțialitate în favoarea familiei predomin] - adesea foarte puternic - în morală uman]. Acestea se manifest] puternic în rândul micilor societ]ți de pr]d]tori-culeg]tori care par mai apropiate de condiția uman] original]. Oamenii care se dezvolt] în asemenea împrejur]ri sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înlocuiasc] pe cele ale moralei? Sau exist] un mod prin care s] se arate c] acest conflict este mai mult aparent decât real? Strategia standard este aceea de a nega c] ar exista un conflict, de a asumă faptul c] parțialitatea aparent] a relațiilor personale este ușor explicabil] prin intermediul principiilor morale imparțiale. Dați-mi voie s] explic acest lucru. Principiul considerației egale a intereselor nu este un principiu moral subiectiv deoarece nu specific] exact modul în care o anumit] persoan] trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este sfera unde se reg]sește identitatea feminin], iar aceast] identitate este alc]tuit] din grijă, educarea și servirea altora. De vreme ce acestea sunt cunoscute și specifice, „morală” acestei sfere nu poate fi universal] și impersonal]; este întotdeauna „infestat]” de exces, parțialitate și particularitate. Primul lucru important de observat despre acest contrast între sfera public] a pieței și sfera privat] a relațiilor familiale este c] ea nu corespunde și nu a corespuns niciodat] în vreun fel realit]ții. Astfel, clasa muncitoare feminin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
elementele intenționalității factice legate de acestea, anume structura ceva-ca-ceva, operatorul "ca și fenomenul "enunț", se află sub semnul neîntregului, având sens de "parte". E drept, poate fi vorba despre o parte purtătoare de întreg, cum ar spune Constantin Noica. Totuși, parțialitatea este constitutivă enunțului fiindcă operează "ca". Datorită acestui fapt, diferența dintre facticitatea originară și preluarea abstractiv-apofantică a sa este păstrată la nivelul enunțului; desigur, operatorul "ca" face cu putință această păstrare. Heidegger susține că structura ustensilului, care cuprinde și explicitarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exact opus. în societățile tradiționale, spiritual înglobante care, privite din punctul de vedere al modernității tîrzii, pot trece drept monopoliste , divinul cuprinde, ordonează și îndreaptă spre unitate toate entitățile lumii. în contrast cu acele societăți, noi trăim cu o acută conștiință a parțialității noastre. Globalizarea ne pune în fața celuilalt, diferit nu doar prin datele și opțiunile lui individuale, ci și prin civilizație, cultură, religie. Dincolo de gardul mediului nostru familiar stă o alteritate pe care o acceptăm în principiu ca legitimă, dar pe care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în raport cu care se măsoară libertatea noastră. Cu cît varietatea lor este mai largă, cu atît pare că avem mai multă posibilitate de opțiune. Dar, exercitîndu-ne această libertate, nu resimțim oare la tot pasul cît de particulară ne e opțiunea, cîtă parțialitate, cîtă mărginire și excluziune, cîtă netotalitate e în ea? Modelul pieței face o critică implicită a libertății de alegere reduse la ea însăși. Avertizează împotriva întîrzierii indefinite în multiplicitate. Nu stîrnește el oare astfel, fie și prin contrast, pofta de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai puțin colectivitățile compacte. Pe de o parte, atenția față de individ e perfect racordabilă la logica transcendentă a religiilor. Asumînd importanța pe care categoria individualului a căpătat-o în modernitate, religiile îi pot sublinia acesteia valoarea spirituală, dar și limitele, parțialitatea în raport cu statura completă a persoanei, cu destinul ei total. Ce alt rost au credința, religia, spiritualitatea decît să lucreze pe axul metafizic, să dea omului suport pentru a-și desfășura propriul ax interior, pentru a tinde spre modelul lui divin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]