9 matches
-
fost taxat frecvent drept un nietzschean). Dar nu e oare posibil să-l aprobăm pe autorul lui Gog cînd acesta vorbește despre o anume "slăbiciune" a lui Nietzsche ca factor declanșator, prin compensație, al viziunii pan-vitaliste ce-l caracterizează? Paradarea forței, a "voinței de putere" exacerbate, în cazul ființei sale, a prefațat prăbușirea acesteia în inconștiență, după cum, în cazul regimului nazist, care i-a preluat doctrina, în pofida împrejurării că a fost un adversar al naționalismului și că i-a prețuit
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
capătul îndepărtat al lumii/ cu zîmbetul tolănit în mintea mea/ ca un paradox/ rătăceam unul în pielea celuilalt”. De unde rezultă o foarte posibilă rădăcină a acestei cruzimi permanent ațîțate, a acestei rebeliuni fără frîu, neocolind tangențele cu patologicul și anume paradarea erotică. N-au existat oare bărbați care, spre a-și impresiona iubita, au săvîrșit crime? Următoarea confesiune e relevantă: „pentru că eu așa văd omul/ care nu își mai poate stăpîni mătăniile/ care nu mai poate convinge prin tandrețe”. Astfel că
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
gaz pe pătura transparentă/ pe cer genunchii donei juana escaladează luna/ jumătate albi jumătate negri/ de ce noaptea e infinită de ce zahărul e amar" (tristețe infinită boababi șerpi roșii). În zona Erosului întîlnim aceeași ingenuitate dezarmantă, aptă a dezamorsa grandilocventa înscenare, paradarea pompoasă, a restabili, pînă la un punct, statutul convenției în raport cu un mister pus grațios în paranteză. Aparent evacuată cu înverșunare, convenția revine cu fața ei galantă, ludică, cuceritoare prin curtoazie: ,,dona juana e atît de frumoasă și fragedă încît dacă
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
superficialității și a imposturii, amestecul straniu de tragic și comic, genial surprinse de contemporanul său Caragiale, i-au provocat lui Eminescu o imensă suferință. Poetul a căutat să descifreze semnele timpului dincolo de "luxul existenței istorice", lux ce se traducea în paradarea principiilor, demagogia fără frontiere, alinierea pripită și parodică la mode. România traversa în epoca lui Eminescu procesul tragic de asimilare capitalistă a comunităților țărănești. Capitalismul antrena inexorabil statele din Europa rurală prin intermediul vehiculului său ideologic liberal. România se angajase într-
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Heinrich von Buhl, Însoțit mereu de 200 de servitori. Mit? Arhetip?tc "Mit? Arhetip?" Exemple - până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când toate datele poveștii despre dandysm se schimbă - s-ar mai putea găsi. Important este că toată această paradare de nume, de la Alcibiade la von Kaunitz, le sugerează câtorva specialiști În ale dandysmului persistența În spațiul european a unui mit ce renaște precum Phoenix-ul: „Dandysmul ar fi nu atât producția istorică a unei anumite societăți, cât formularea efemeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pantaloni cu bretele și cu o scurtă vestă: la carmagnole. Oficial, ținuta e recunoscută ca Însemn al Revoluției În 1794. După această mică incursiune În lumea modei, care, cum deja se poate bănui, e mult mai mult decât o simplă paradare vestimentară, să revenim la Muscadini. „Soldați tumultuoși ai noii ordini, ei purtau mereu ochelari, ca și cum vederea le-ar fi fost slăbită.” Ce vor de fapt să spună cuvintele Încărcate de reproș ale lui Louis Blanc, neobositul apărător al idealurilor socialiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
câtă mitocănie, vulgaritate, banal Încenușat, pragmatism veros și, În cele din urmă, câtă lipsă de grație ne Împresoară. Dar azi? Și azi. Hit Paradetc "Hit Parade" Într-o carte (Încă neîncheiată) despre arme și litere am trecut sub forma unei paradări două șiruri de nume, Încercând o parafrază modernă a „catalogului armatelor ahee” din Iliada. În chip de exhortație, spre a ne Îmbărbăta În fața unui subiect atât de viforos, le-am scos la vedere pe amazoane, femeile războinice din povești. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Villehardouin, Vigny, Voiculescu, Voinescu (I și II), Xenofon, Zweig (Arnold), Zwingli 1. Ce legături să fie Între mult prea milităroasele pagini Închinate „adevăraților bărbați” și efeminații dandy? Două ar fi motivele pentru care i-am pomenit aici, Într-o nouă paradare. Întâi: În armata scriitorilor-oșteni au intrat, spre marea noastră surprindere, și câțiva dandy. Byron, Cravan, Custine, D’Annunzio, Drieu La Rochelle, Maiakovski, d’Orsay, Vaché, semn mai mult decât limpede că apele nu sunt clar despărțite atunci când e să cântărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aleșii inimii lor, bărbații. Pederast, uranist, elenic, invertit, achrian, bardache, bougre, puserant, giton, gai sau gay - iată doar câteva substantive care Îi numesc pe homosexuali. Ele pot deveni ușor, adjectivate, atribute ale multor dandy 1. Un nou catalog, o nouă paradare a dandy-lor invertiți ar da la iveală puzderie de figuri deja cunoscute dintr-o tumultuoasă istorie: Leopold von Andrian, Louis Aragon, Roland Barthes, Antoine Bibesco, Beardsley, David Bowie, Brummell, Byron, Truman Capote, Mateiu Caragiale, Montgomery Clift, Jean Cocteau, Cravan, marchizul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]