14 matches
-
A la recherche du temps perdu; evident, subtitlul de „roman” scuză orice, deși, În mod cu totul ciudat, uneori dăm mai multă crezare ficțiunii - afirmată ca atare! - decât unor mărturisiri sau „amintiri”. În primul volum al prezentei scrieri afirmam o paradoxalitate, pentru unii, și anume că marii creatori sunt mai sinceri În romanele lor decât În jurnalele pe care le țineau la zi, și-l dădeam ca exemplu pe contele rus Tolstoi. Toutes proportions gardées, mi se Întâmplă același lucru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
decriptez ca pe un clar semnal al dezamăgirii vârstei, În generalitatea ei. Sigur, m-am „bucurat de tinerețe”, o bună doză de vitalitate și inconștiență te ajută de obicei să ieși din aproape orice impas. Dacă aș vrea să duc paradoxalitatea până la capăt, aș spune că, de fapt, acum, la senectute am toate motivele să mă bucur. Am În spate nu numai ceea ce se cheamă, cu un cuvânt pretențios, o „operă” (discutabil este dacă ea va rezista sau nu!Ă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
școală de filozofie germană, născută În ducatele În care cenzura ducelui, a bisericii, dar și a opiniei publice era de-o fermă și rară obtuzitate religioasă și politică! Noi nu mergem până acolo Încât să extragem o lege din această paradoxalitate a situației În artă, literatură și gândire, raportul Între libertate și creație; dar oare nu se exprimă mai vârtos geniul unei națiuni - ca să Întrebuințez un concept romantic! - când se simte amenințat de o forță dominantă, indiferent, din afară - dinlăuntru! - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
opri În fața neputinței lor de a ne arăta acea „ieșire” necesară, posibilă, pentru a „revedea stelele speranței umane”, cu atât mai mult cu cât arta acestor mari maeștri, ca și a altor câțiva este una extrem de convingătoare, de „fascinantă” În paradoxalitatea ei și, mai ales, În seducția ei spre negativitate, spre augmentarea unor trăsături frecvente umane, care, În absența autorității religioase sau morale, ne Îndeamnă a minimaliza existența, a-i conferi o turnură mizerabilistă sau absurdă. Existența văzută la nivelul mediocrității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
le trăim; Goethe are o frază care pentru mulți dintre noi, ieșiți dintr-un sistem opresiv care a făcut din muncă, conceptul de muncă, o formă de discreditare și Înjosire socială, o frază ce ne sună azi cu o ciudată paradoxalitate: „ Munca este singura mare satisfacție a acestei existențe!”. Sigur, este o frază de coloratură protestantă, rigidă, extrem de austeră, dar, În același timp, ea valorizează Încă o dată munca - la fel ca meseria În arte, despre care vorbeam mai sus! -, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
publicată În Franța, Începută cu acel Précis de décomposition,apărut la Gallimard În 1948 („...Prima mea carte, aici, la Paris, mi-a spus filozoful, singura cu care am avut un oarecare succes; apoi - treizeci de ani de tăcere!...”Ă, prin paradoxalitatea stilului și prin radicalitatea enormă a scepticismului autorului, creează lectorului și criticului român, obișnuit mai ales cu povestiri domoale sau observații de bun-simț asupra naturii sau istoriei, o anume, explicabilă perplexitate. Și, cum Românul (ca și Franțuzul, de altfel!Ă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
totul sau aproape totul trebuie „dedus”, „interpretat” abia la al doilea sau la al treilea nivel al Înțelegerii (am să explic mai jos ce Înțeleg prin aceasta!Ă, la Nietzsche, tocmai directețea uneori brutală a ideii este forma sa de paradoxalitate. De fapt, paradoxală este gândirea lui În aproape totalitatea sa - și ne cerem scuze de a uzita atât de copios de acest adjectiv; prin „paradox”, noi Înțelegem o judecată care implică o logică ce surprinde prin „falsitatea” ei - o „falsitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
etc., ci se cerea, pe un ton ce amintea de stalinism, revenirea la „atașamentul de partid” ca un principiu ce trebuia să prevaleze asupra tuturor comandamentelor sociale sau profesionale. Este, încă o dată, văzută după trei decenii și „la rece”, „ciudățenia, paradoxalitatea” reacției mele: dintr-un aderent aproape entuziast al noului șef de stat, am devenit „într-o vară” oponentul său categoric, în timp ce „domnii sceptici”, mereu în rezervă față de actele sale pozitive între ’65-’71, au avut o reacție oarecum „pe dos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
uz de teologie în felul în care ne-a învățat Apusul medieval, mai ales odată cu scolastica. Dimensiunea apofatică a teologiei răsăritene face ca exprimarea la modul pozitiv să nu fie considerată ca atingând adevărurile cele mai înalte, și de aici paradoxalitatea dobândirii adevăratului spirit pe care învățătura ortodoxiei creștine o indică. Martin Heidegger, așa cum relata într-o convorbire cu discipolul său Hans Georg Gadamer, vedea autenticitate în tradiția spirituală a Răsăritului tocmai pentru că aici de fapt nu este vorba de o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
lor cu neoplatonicienii și gnosticii. Marea dificultate pentru autorii creștini era că erau nevoiți să utilizeze limbajul cristalizat de speculațiile neoplatoniciene asupra ființei, o terminologie care la acea vreme nu cunoștea o îndeajuns de mare flexibilitate pentru a putea reda paradoxalitatea și necesarele nuanțări care însoțeau o doctrină a unitreimii. Acest lucru se poate resimți în scrierile lui Justin Martirul. Viziunea sa asupra chestiunii, care poate fi numită triunitarism economic (sau mai corect românește, iconomic), indică faptul că deși Logosul nu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
tema pare a ține exclusiv de discursul teologic, nevoia de exprimare în cadrele discursului a antinomiei Triunității, ca înțelegere creștină a divinității a implicat din plin nu doar limbajul filosofiei, ci și conturarea unor maniere noi, originale, de exprimare a paradoxalității exprimării discursive a inefabilului ce au influențat pe ansamblu modalitatea bizantină de filosofare. Dacă capado-cienii au reușit să găsească o formulare ce a depășit insuficiența expresiilor anterioare modalității creștine de rezolvare a felului în care Unul și Trei pot fi
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
unui întuneric, ci trebuia arătat că Dumnezeu este întuneric într-un înțeles transcen¬dent și că acest întuneric este recunoscut ca fiind Dumnezeu. Cel care ajunge la experiența ultimă a divinității, cea făcută cu putință prin har, se găsește în paradoxalitatea stării în care vede nevăzând, căci actul de cunoaștere în asemenea stare are necontenit caracterul unei avansări printr-o putere exterioară facultăților intelectului. Pentru a aprofunda înțelesurile pe care spiritualitatea bizantină le-a dat dialecticii apofatic-catafatic în continua lor completare
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
care înseamnă o asumare de sine integrală, o punere în prezență completă, a ceea ce ești în fiecare clipă. Asemenea unui alergător de viteză care trebuie să dea totul și aceasta la modul instantaneu. O asemenea dispoziție interioară este plină de paradoxalitate, căci neagă până la urmă tot ceea ce înseamnă temporalitate, istorie personală. Ceea ce a acumu¬lat omul în experiența sa anterioară, toată formarea sa, are o valoare relativă și secundă, este schela ce trebuie dărâmată odată ce a permis ajungerea la punctul din
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Ilie Merce, Funar, Mitică Dragomir, Șerban Mihăilescu și Păunescu, în vreme ce Doina Cornea, Dorin Tudoran, Gabriel Andreescu, Radu Filipescu, Dan Petrescu, Gabriel Liiceanu ori Andrei Pleșu nu au fost nici o singură dată aleși. Liviu Antonesei: Fără a atenta la statutul de paradoxalitate al "eternei, fascinantei și mereu surprinzătoarei" noastre țărișoare "carpato-danubiano-pontice" că ne e jenă să spunem balcanice, de parcă ar fi o rușine să trăiești în lumea care i-a produs pe Kadare, Kusturica, Danilo Kis și chiar Bregovic! trebuie totuși să
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]