10 matches
-
sinonim biologic publicat pentru prima oară de francezul Jean Louis Émile Boudier în tratatul său din anul 1907 despre Discomycetele din Europa; numele a fost folosit ocazional, în special în publicațiile europene. Boudier credea că ascosporii largi și curbați și parafizele rare și scurte erau suficient de distincte pentru a se obține un nou gen, care să conțină specii singure. "Ptychoverpa" a fost de asemenea clasificată biologic ca secțiune a genului "Verpa". Această secțiune este caracterizată de prezența unor creste groase
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
ciupercilor s-au dezvoltat.” Acest răspuns la stimulul luminii este semnificativ deoarece el permite unei lamele cu spori să se umple și apoi să își descarce ascele spre părțile libere, astfel crescând șansele ca sporii să fie transportați de vânt. Parafiza este subțire și fusiformă, cu diametrul de 7-8 µm la vârfuri. Come stabilitatea acestei specii de ciuperci este contestabilă; deși "Verpa bohemica" este mâncată de unii, consumarea cantităților mari de o dată, sau de-a lungul mai multor zile la rând
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
a căror culoare depinde de maturitatea specimenului, variind de la alburiu la șofran la castaniu. Razele au o grosime de 0,35 cm. Ciuperca rămâne închisă până puțin înainte de împrăștierea sporilor; deschiderea, numită științific „dehiscență”, este cauzată de presiunea exercitată de parafizele umflate. Parafizele sunt celule fără rol în reproducere care se găsesc între spori. Dehiscența este acompaniată de un norișor de spori care seamănă cu fumul. Se crede că acest norișor este cauzat de schimbarea bruscă a umidității relative între aerul
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
culoare depinde de maturitatea specimenului, variind de la alburiu la șofran la castaniu. Razele au o grosime de 0,35 cm. Ciuperca rămâne închisă până puțin înainte de împrăștierea sporilor; deschiderea, numită științific „dehiscență”, este cauzată de presiunea exercitată de parafizele umflate. Parafizele sunt celule fără rol în reproducere care se găsesc între spori. Dehiscența este acompaniată de un norișor de spori care seamănă cu fumul. Se crede că acest norișor este cauzat de schimbarea bruscă a umidității relative între aerul de dinăuntrul
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
structural față de cel al altor membri din familiile Sarcosomataceae și Sarcoscyphaceae. La fel ca la alte discomicete, ascocarpul constă din trei straturi de țesuturi: himeniul, hipoteciul și excipulul. Stratul exterior este himeniul, care poartă sporii. Himeniul conține asci intercalați cu parafize. La "Chorioactis geaster", ascii au o formă de măciucă. Au lungimea de 700-800 µm și lățimea de 14-17,25 µm. și sunt îngustați brusc la bază într-un pedicel îngust. Parafizele sunt inițial filamentoase sau filiforme, dar se umflă în
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
himeniul, care poartă sporii. Himeniul conține asci intercalați cu parafize. La "Chorioactis geaster", ascii au o formă de măciucă. Au lungimea de 700-800 µm și lățimea de 14-17,25 µm. și sunt îngustați brusc la bază într-un pedicel îngust. Parafizele sunt inițial filamentoase sau filiforme, dar se umflă în timp până arată ca un șir de mărgele. Se crede că umflarea parafizelor produce expansiunea himeniului, care, la rândul său, produce deschiderea ciupercii; asta plasează ascii în poziția optimă pentru împrăștierea
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
700-800 µm și lățimea de 14-17,25 µm. și sunt îngustați brusc la bază într-un pedicel îngust. Parafizele sunt inițial filamentoase sau filiforme, dar se umflă în timp până arată ca un șir de mărgele. Se crede că umflarea parafizelor produce expansiunea himeniului, care, la rândul său, produce deschiderea ciupercii; asta plasează ascii în poziția optimă pentru împrăștierea sporilor. Hipoteciul este un strat subțire de hife strâns împletite care susține himeniul, iar sub hipoteciu se află excipulul, un strat gros
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
1904-1910). Alături de aceste lucrări a mai scris peste 90 de tratate privind clasificarea bureților în mod sistematic. În "Leș Discomycètes d'Europe" din 1907 a determinat clasa "Discomycetes" ca parte a încrengăturii "Ascomycota", crezând că ascosporii largi și curbați precum parafizele rare și scurte erau suficient de distincte pentru a obține un nou gen cu specii aparte. Astăzi denumirea este caduca și a fost împărțită în clasele "Pezizomycetes" (de exemplu zbârciogii), "Lecanoromycetes", "Leotiomycetes" și "Sordariomycetes". În această carte a descris de
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
uneori apreciabile sporii a numeroase specii de ciuperci, particule de sol contaminate sau vectori infecțioși și chiar bacterii. O parte dintre ciupercile parazite prezintă un mecanism de proiecție specializată a sporilor ca, proiectarea ascosporilor de pe apotecii prin presiunea exercitată de parafize. Cea mai mare parte a sporilor rezultați din înmulțirea vegetativă, asexuată și chiar sexuată sunt vehiculați de către vânt, dar pentru ca infecțiile să reușească aceștia mai au nevoie și de apă, în care să germineze și de higroscopicitatea aerului. Conidiile (metasporangii
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
iernii baza tulpinilor și frunzele, pe care produce sporodochii cu conidiofori ce susțin conidii hialine, fusiforme, ascuțite la capete, cu 1-3 septe, de 25-29 x 5,3-5,8 µm. Periteciile au formă sferică, măsoară 100-200 µm în diametru și onțin parafize și asce cu ascospori hialini, din 2-3 celule, de 10-20 x 2-4 µm . Epidemiologie. Agentul patogen se permanentizează în sol ca miceliu saprofit pe resturile vegetale ale plantelor atacate și sub formă de peritecii. Pe miceliu, în condiții neprielnice se
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]