38 matches
-
viață scurtă, însă glorie eternă. Totuși, cîți Ahile nu-s, pe lumea asta, pe care nicicînd vreun Homer nu i-a cîntat?!... Ba, să vezi, posteritatea este încă și mai dreaptă: în mentalul colectiv, bine alimentat și stimulat de texte paraliterare, Ahile a rămas faimos nu atît fiindcă a adus o contribuție decisivă - și cu viața lui plătită - la victoria aheilor, într-un moment în care absolut tot părea pierdut. Și poate că nici chiar pentru prietenia sa proverbială cu Patrocle
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
determină pe Eretescu să propună ca istoria literară să nu treacă sub tăcere virtualitățile care au fost sufocate: "N-ar trebui, oare, examinate potențialitățile omise, noroacele pierdute și create modelele literaturii care nu s-au materializat? Avute în vedere evenimentele paraliterare atunci când este scrisă istoria literară a unei națiuni și a unei epoci?". Prozatorul Eretescu n-a reușit să tipărească în revistele vremii care apăreau în țară, ci a debutat cu o povestire într-un volum de proză contemporană românească, în
Cercetări folclorice actuale by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11671_a_12996]
-
de verva imaginativa, iar efectele speciale - realmente, inepuizabile - valorifica la maximum spectacolul multicolor al vieții de zi cu zi din tînără noastră societate de consum. Știe, de asemenea, să infuzeze căldură umană subtilelor accesorii intelectuale învăluindu-le abil în haină "paraliterara", jonglînd cu ele pe mai multe paliere de semnificație sau drenîndu-le cu lejeră virtuozitate în jocuri semantice și lexicale de un haz irezistibil (specialitatea casei). Nu lipsită de tîlc mi se pare, în acest sens, alegerea discursurilor de escorta de pe
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
dintre "realiști" și "nominaliști", autorul Necuvintelor caută mai multă realitate an numele lucrurilor decât an substanță lor. Dar ce fel de substanță aveau oare lucrurile an anii '50? Artisticește, anii aceștia vor rămâne an istorie drept cea mai antiestetica și paraliterara perioadă. După mai bine de o decadă de propagandă an rime și reportaj versificat, de o minciună socială și de un fals estetic depășite doar de impostura autorilor, obtuzitatea ideologilor și agresivitatea criticilor, poezia primului volum al lui Nichita Stănescu
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
linii foarte clare. Eu cred că nu au existat în România foarte mulți scriitori dizidenți de genul Soljenițîn... Paul Goma sau Dorin Tudoran, ca să aleg exemplele cele mai evidente, și-au exprimat, la un moment dat, dizidența mai cu seamă paraliterar, aș spune. E un lucru extrem de stimabil și care nu implică neapărat, de ce ar face-o?, lipsa valorii literare a operei lor. Pe de altă parte, dizident a fost și un mare poet ca Mircea Dinescu, Ana Blandiana (mai ales
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
o dezbatere teoretică prin semnăturile lui Eugen Uricaru, Al. I. Ștefănescu, Paul Everac, Aurel Baranga, cu ponderi diferite. Petru Popescu însuși a fost un bun teoretician al romanului de largă difuzare. Lucrarea Ioanei Drăgan, Romanul popular în România. Literar și paraliterar (2001), a contribuit substanțial la înțelegerea naturii acestuia. Contribuții valoroase au fost aduse de Adrian Marino prin sintezele referitoare la romanul popular din Biografia ideii de literatură. Nicolae Manolescu (în România literară, nr. 14, 1993), Z. Ornea (în Dilema, nr.
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
Fără să se plaseze confortabil în afara reproșului, Mihuleac atacă teatrul dinspre jurnalismul faptului divers, transformat de necesitățile pieței nu în relatare profesionistă, ci în curată - stilistic - melodramă. În sfârșit, Lucian Dan Teodorovici își exercită cel mai bine dintre toți deprinderile paraliterare. Scenarist de film și televiziune, el are, din trioul Antologiei..., cel mai acut simț al construcției dramatice. La el actanții sunt cea mai fidelă întruchipare a ideii de actant, la el sudura intervențiilor succesive lasă loc așteptării, la el atmosfera
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
un discurs epic verosimil, controlat de o matură adecvare. În Steaua robilor, 1934, romanciera realizează o explorare singulară, puternică, adâncă și inconcesivă în (in)conștientul feminin din mediul burghez. Ea izbutește să îndepărteze orice ispită a literaturizării ori a schemelor paraliterare. Între noapte și zi, 1941, este romanul care dovedește că autoarei îi sporește dezinhibiția, aflată mereu în progres, în abordarea temelor și tipologiilor maladive, clinice, naturaliste. Mediul transgresat epic este unul norocos, din unghi social, dar malign, din perspectivă biologică
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
eseul apoftegmatic la jurnal (sau antijurnal), note de voiaj, reportaj reflexiv și narativ. Omogenitatea scrisului său rămâne evidentă, fie că acesta este referențial sau autoreferențial, factual sau ficțional. Descoperim minime operații de travesti comunicațional între genuri și specii literare ori paraliterare. Cu menținerea unei dominanțe a poeziei. Ori doar a unui halou al ei. Căutarea și aflarea de sine nu sunt lipsite de sinuozități artistice și civice. Scriitoarea este voluntară și nesigură, dar deschisă (auto)cunoașterii, pe mai multe căi de
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
experimenteze "exerciții de stil" plecând de la modele matematice. Primele două volume din Ingeniosul bine temperat pot fi încadrate în aceeași viziune de creație, prozatorul român plecând de la influențe suprarealiste și ajungând la strategii narative care depășesc orice model literar sau paraliterar. Întâlnirea de idei dintre avangardism, modernism, noul roman francez și postmodernism este o trăsătură a experimentalismului în care trebuie integrat și M. H. Simionescu. Rizomatismul narativ îl situează pe prozator în proximitatea culturii occidentale, dincolo de zidurile comunismului est-european. Autorul este
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
alte patru), deci am fost încadrată nu la «Proză», cum cerusem, ci la «Critică literară»! Atunci, după „debut”, da, am resimțit frustrarea, realizând și ruperea aripilor primei mele vocații, aceea de «scriitor» deși poate că ar trebui să accept succesul paraliterar, devenind, inclusiv «pe plan internațional», foarte cunoscută, în calitate de «cercetător», «om de știință». Dar, relativ la debut și la „Premiu”: în 1947, am aflat din ziare despre acel concurs și am scris nuvela. Nuvela mea - ca și Capul de zimbru a fost
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
Ion Creangă, iar Puiu Manu (autorul romanului grafic Omul invizibil - 2011, după H.G. Wells) și Vali Ivan au în proiect romane grafice bazate pe subiecte din literatura română contemporană sau inspirate de evenimentele politice ale tranziției post-decembriste. Cît despre contractul paraliterar de lectură socio-estetică, el se reînnoiește și devine cu atît mai incitant, cu cît unele dintre aceste benzi desenate se realizează direct computerizat, iar publicul este invitat să le descopere subtilitățile printr-o lectură foiletonistică hyper-medială, accesibilă exclusiv sau alternativ
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]
-
și pe cealaltă: „S-au refugiat în tehnicismul analitic de mare finețe, în eseistică, au dezvoltat - în chip remarcabil - metodologiile, au făcut loc stilisticii, meditației filozofice sau contribuțiilor estetice ori s-au întors cu toată puterea spre rezervația textelor primitive, paraliterare sau neliterare în intenție, unde nimeni nu-ți poate răpi plăcerea cutreierării libere printre ruine de-a lungul desenelor neobosite ale pereților igrasioși, printre formațiuni geologice stranii și miraculoase întocmiri infantile. Nu este exclus ca tocmai din cauza acestei «lașități» să
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
Cosmin Ciotloș Într-unul din eseurile cuprinse în volumul pe care-l comentam săptă mâna trecută, Ion Manolescu deplângea, printre altele, dezinteresul cronicarilor față de așa-numitele genuri paraliterare. Aceștia, nota el, ignoră cu bună știință literatura științifico-fantastică, romanul polițist, cărțile pentru copii sau benzile desenate. Care, cel puțin prin popularitate, se dovedesc reprezentative sociologic. Și, de aceea, demne de atenție. Argumentul nu e de neluat în seamă. De ce
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
Un eșantion avem chiar în această carte, în secțiunea pe care Ion Manolescu o adaugă unei investigații mai vechi privitoare la literaturitatea benzilor desenate (pp. 125-153). În paragrafele dedicate „noilor critici”, opaci și ei la rolul canonic al acestei categorii paraliterare, Ion Manolescu se ocupă în amănunt de polemica purtată de Paul Cernat și Daniel Cristea-Enache chiar în anul de grație 2008. Ambii susțin vocal, mai prudent sau mai vehement, „marea literatură”, bazată pe „marile teme” și „marile mize”, remarcă autorul
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
în pagină un raționament de certă finețe argumentativă. Nu despre autori care s-au afirmat ca „poeți SF” (e citat timișoreanul Eugen Timbus, căruia i l-aș adăuga pe Alexandru Cristian Miloș), sau despre tematizarea unor idei din acest perimetru „paraliterar” e vorba aici, precizează Ion Bogdan Lefter din capul locului, ci despre un beneficiu de natură teoretică pe care poezia (mai ales aceea „de ultimă oră”, a lunediștilor) îl poate obține dintr-o subtilă alianță cu modelele mentale science fiction
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
eșuate. Personajele sunt complexe, cu zone de lumină și umbră, ceea ce le face verosimile și autonome în raport cu creatorul lor. E de presupus că, nu peste multă vreme, prozatoarea va trece la roman. În studiul Romanul popular în România. Literar și paraliterar (2001), D. investighează, metodic și efectuând chiar statistici, un subdomeniu al literaturii „de consum” intens frecventat în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. Analizele sunt pertinente și, mai ales, savuroase prin prisma acelei expresivități involuntare
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
Analizele sunt pertinente și, mai ales, savuroase prin prisma acelei expresivități involuntare pe care o prezintă creațiile cu mari ambiții, dar fără suport estetic. SCRIERI: Vietăți și femei, București, 1997; Poveștile Monei, București, 1999; Romanul popular în România. Literar și paraliterar, Cluj-Napoca, 2001. Traduceri: Thierry Gontier, Marile opere ale filosofiei antice, Iași, 1994. Repere bibliografice: Constantin Dram, Ioana Drăgan și vocația titlurilor, CRC, 1997, 5; Florin Bănescu, Debut cu „Vietăți și femei”, „Arca”, 1997, 7-9; Ion Roșioru, „Vietăți și femei”, TMS
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
termenul de rezistență reflexivă doar ca posibilă meditație a intelectualului, nu ca rugăciune. Doru Pop: Dar a existat o Întreagă gândire religioasă care s-a dezvoltat ca o funcție literară, ca o formă de literatură netradițională. Apoi există dimensiunea ei paraliterară chiar, manifestată pe zidurile Închisorilor, de exemplu, În memoria celor care au trecut prin universul concentraționar și reprodusă ulterior. Ruxandra Cesereanu: Nu exclud deloc supraviețuirea prin viața mistică sau religioasă (cred că românii și intelectualii care au supraviețuit astfel au
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
condițiile în care autorii înșiși exploatau, declarativ, la maxim retorica rupturii, în timp ce puterea se străduia să-i compromită, denunțându-i drept cosmopoliți, decadenți, anemici. Ce oferea în fapt I.L. Caragiale era rețeta convertirii cotidianului în literatură, a revalorificării materialelor joase, paraliterare, reportericești, în scrieri canonice. Schimbând ce era de schimbat, instantaneele din primul volum al lui L. sunt de fapt reportaje tip Caracudi: un fel de variațiuni pe temă dată aduse tehnic la zi, adică în era reportofonului și a camerei
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
foarte productiv traducător. Romanul Zbucium, producție mai mult decât modestă, a fost, într-un fel, „victima” contextului în care a apărut. Cu un talent precar, autorul încerca să reitereze limbajul, rețetele și imageria proprii „romanului popular”, ale foiletonului aventuros, gen paraliterar destinat unui public larg, puțin instruit și fără exigență artistică, doritor de evaziune și de anecdotică senzațională, captivantă, cu mesaj pretins justițiar și edifiant, în fond menită să desfete prin etalarea „exotismului” social și prin măgulirea prejudecăților și instinctelor. Dat
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
Dicț. lit. 1900, 692-693; Marian Barbu, Romanul de mistere în literatura română, Craiova, 1981, 128-131; Teodor Vârgolici, Scriitorii clasici și armata, București, 1986, 198-199; Faifer, Semnele, 211-212; Dicț. scriit. rom, III, 831-834; Ioana Drăgan, Romanul popular în România - literar și paraliterar, Cluj-Napoca, 2001, passim. G.D.
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
din intervalul 1980-1995. Utilizând metodele puse la dispoziție de naratologie și de teoria textului, autorul face numeroase observații pertinente cu privire la rolul obiectelor, al personajelor și al stărilor liminale, la metalepsă, reciclarea postmodernă a unor specii desuete sau a unor formule paraliterare (în primul volum, Trafic de frontieră) și la „metaficțiunea istoriografică”, principiul enciclopedic, absorbția textelor nonliterare în discursul narativ, pastișă, polifonie și transgresările de perspectivă narativă (în al doilea volum, Ochiul bifurcat, limba sașie). Rezistă din această întreprindere mai ales paginile
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
convenția din interior pînă la estomparea frontierelor dintre genuri. Reportajul, ca gen literar, fusese elogiat de estetica futuristă, iar în anii ’30 cîțiva foști avangardiști români (Geo Bogza, F. Brunea-Fox) vor ilustra cu excelență această specie modernă, scoțînd-o de sub incidența paraliterarului. Principii pentru timpul nou, cel mai important text programatic despre poezie al lui Ion Vinea, poate părea cititorului de azi o colecție de platitudini moderniste; situat în contextul de idei al epocii, el își dezvăluie însă implicații semnificative. Definirea poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interzicea dlui E. Lovinescu să iasă din cadrul acelei «poezii epice» la care reducea sfera «prozei literare»”, pledînd totodată (pe urmele unui Mihail Dragomirescu, dar nu în spiritul lui) pentru lărgirea domeniului literarului prin includerea în categoria prozei a unor specii paraliterare: „Nimic din celelalte specii ale prozei literare, critică, memorialistică, ziaristică, oratorie, nu figurează între limitele acestui volum, și nici între zările, destul de larg deschise, dealtminteri, ale celor 6 volume” (Mențiuni critice II, ed. cit., p. 339). Împotriva concepției lui Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]