38 matches
-
propriului său loc al odihnei de veci, pregătit din timp de Simone. Cartea, așa cum se prezintă ea cititorului, se situează la jumătate de drum între beletristică și documentaristică (dacă sub acest concept putem plasa și corespondența, ca tip de comunicare paraliterară foarte apreciat azi și din motive voyeuriste, prin atracția pe care o exercită viața intimă a marilor personalități asupra publicului larg). în măsura în care aceste personalități sunt masculine, femeile care posedă scrisorile, mărturiile unei legături amoroase, deschid portițe spre zonele mai puțin
Cu Friedgard Thoma despre Emil Cioran: Iubire și scrisori by Rodica Bin [Corola-website/Journalistic/15684_a_17009]
-
primit, la pachet, Vasile Zărnesc, Fundația Academia DacoRomână și Librăria Eminescu. Diploma a fost adresată librăriei Mihai Eminescu, pentru "căldura cu care a găzduit și a promovat un volum negaționist, scris de un colonel obscur și produs de o editură paraliterară". Premiul Remus Cernea Violeta Alexandru a fost distinsă cu premiul "Remus Cernea" pentru "curajul și consecvența cu care susține valorile societății deschise, ale drepturilor fundamentale ale omului". "Marșul diversității, organizat la București, a reușit să atragă în 2016 un număr
Olivia Steer a primit premiul ”gâsca Fecundității Neamului” by Vladimir Neagu () [Corola-website/Journalistic/104359_a_105651]
-
termenul de rezistență reflexivă doar ca posibilă meditație a intelectualului, nu ca rugăciune. Doru Pop: Dar a existat o Întreagă gândire religioasă care s-a dezvoltat ca o funcție literară, ca o formă de literatură netradițională. Apoi există dimensiunea ei paraliterară chiar, manifestată pe zidurile Închisorilor, de exemplu, În memoria celor care au trecut prin universul concentraționar și reprodusă ulterior. Ruxandra Cesereanu: Nu exclud deloc supraviețuirea prin viața mistică sau religioasă (cred că românii și intelectualii care au supraviețuit astfel au
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
impresionistă, artistă de la noi. Ihab Hassan propune un model de critic inovator, violentând genurile critice consacrate, în căutări pe care el le numește "paracritice", din care nu exclude nici autocomentariul, de regulă, într-o scriitură patetică, neconvențională, o critică cvasiartistă, paraliterară: "în aceste eseuri nu scriu nici ca un critic, nici ca un savant și nici chiar ca un poet, romancier sau dramaturg impersonal -, ci încerc să-mi descopăr vocea în formele singulare pe care speculația le solicită uneori"225. În
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Toposul căutării de comori sau al întoarcerii la obârșii capătă o nouă reprezentare în grămezile de jucării, reviste pentru copii, ziare, ilustrate, plăci de gramofon, cărți peste cărți, afișe murale, timbre, benzi desenate, manuale și caiete de școală. O enciclopedie paraliterară care narează istoria unei epoci (anii 1937-1945), dar și un pretext pentru Yambo de a începe o călătorie ca în "Povestea lui Pipino cel născut bătrân și mort copil". Își revine din comă în condiția de "puer senex" și călătorește
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pur și simplu existenței acestei literaturi, preferând fie s-o ignore, restrângându-și cercetarea strict pe literatura realist-socialistă, fie despicând creația unor autori, focalizându-se doar pe producția lor de după 1948, fie conferind greutate, majoritatea, de nu chiar toți, dimensiunii paraliterare a operei, în speță politicului, vădind uneori înverșunări justițiare, inflamări extraestetice, apropiidu-se însă, când o fac, cu o oarecare timiditate sau chiar rigiditate axiologică de lăuntrul intim al acesteia. Nici aceia dintre ei care se dedică perioadei de până în 1948
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
avea ca ax principal, nu valoarea literară a cărții 73, ci orientarea naționalistă a propagandei PCR, comentariile privind modul în care romanul servea, direct sau indirect, această orientare și analiza politică a relațiilor româno-sovietice, așa cum se revelau în cursul polemicii paraliterare. Reacția românească oficială la acuzațiile contra lui Preda formulate în Literaturnaya Gazeta a fost publicată în România literară din 29 mai 1975 sub semnătura lui Ovid S. Crohmălniceanu 74. În revista al cărei director era, la acel moment, George Ivașcu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din intervalul 1980-1995. Utilizând metodele puse la dispoziție de naratologie și de teoria textului, autorul face numeroase observații pertinente cu privire la rolul obiectelor, al personajelor și al stărilor liminale, la metalepsă, reciclarea postmodernă a unor specii desuete sau a unor formule paraliterare (în primul volum, Trafic de frontieră) și la „metaficțiunea istoriografică”, principiul enciclopedic, absorbția textelor nonliterare în discursul narativ, pastișă, polifonie și transgresările de perspectivă narativă (în al doilea volum, Ochiul bifurcat, limba sașie). Rezistă din această întreprindere mai ales paginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
de exemplu, o priză de judo poate defini agresivitatea, dar și pe japonez).540 Ion Manolescu ajungea și el la concluzia că "în relația sa cu cititorul, banda desenată presupune, fără excepție, stabilirea unui contact de lectură bazat pe reguli paraliterare. Respectarea codurilor consumiste (de la cromatica specifică seriei, la siglele și vestimentația personajelor), împreună cu menținerea clișeelor gândirii magice (invulnerabilitatea personajului pozitiv, transformarea dorințelor în realitate, încremenirea biologică a eroilor) sunt prevederi normative care asigură desfășurarea unei lecturi empatice (sau de identificare
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
foarte productiv traducător. Romanul Zbucium, producție mai mult decât modestă, a fost, într-un fel, „victima” contextului în care a apărut. Cu un talent precar, autorul încerca să reitereze limbajul, rețetele și imageria proprii „romanului popular”, ale foiletonului aventuros, gen paraliterar destinat unui public larg, puțin instruit și fără exigență artistică, doritor de evaziune și de anecdotică senzațională, captivantă, cu mesaj pretins justițiar și edifiant, în fond menită să desfete prin etalarea „exotismului” social și prin măgulirea prejudecăților și instinctelor. Dat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
eșuate. Personajele sunt complexe, cu zone de lumină și umbră, ceea ce le face verosimile și autonome în raport cu creatorul lor. E de presupus că, nu peste multă vreme, prozatoarea va trece la roman. În studiul Romanul popular în România. Literar și paraliterar (2001), D. investighează, metodic și efectuând chiar statistici, un subdomeniu al literaturii „de consum” intens frecventat în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. Analizele sunt pertinente și, mai ales, savuroase prin prisma acelei expresivități involuntare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
Analizele sunt pertinente și, mai ales, savuroase prin prisma acelei expresivități involuntare pe care o prezintă creațiile cu mari ambiții, dar fără suport estetic. SCRIERI: Vietăți și femei, București, 1997; Poveștile Monei, București, 1999; Romanul popular în România. Literar și paraliterar, Cluj-Napoca, 2001. Traduceri: Thierry Gontier, Marile opere ale filosofiei antice, Iași, 1994. Repere bibliografice: Constantin Dram, Ioana Drăgan și vocația titlurilor, CRC, 1997, 5; Florin Bănescu, Debut cu „Vietăți și femei”, „Arca”, 1997, 7-9; Ion Roșioru, „Vietăți și femei”, TMS
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
viață scurtă, însă glorie eternă. Totuși, cîți Ahile nu-s, pe lumea asta, pe care nicicînd vreun Homer nu i-a cîntat?!... Ba, să vezi, posteritatea este încă și mai dreaptă: în mentalul colectiv, bine alimentat și stimulat de texte paraliterare, Ahile a rămas faimos nu atît fiindcă a adus o contribuție decisivă - și cu viața lui plătită - la victoria aheilor, într-un moment în care absolut tot părea pierdut. Și poate că nici chiar pentru prietenia sa proverbială cu Patrocle
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
alte patru), deci am fost încadrată nu la «Proză», cum cerusem, ci la «Critică literară»! Atunci, după „debut”, da, am resimțit frustrarea, realizând și ruperea aripilor primei mele vocații, aceea de «scriitor» deși poate că ar trebui să accept succesul paraliterar, devenind, inclusiv «pe plan internațional», foarte cunoscută, în calitate de «cercetător», «om de știință». Dar, relativ la debut și la „Premiu”: în 1947, am aflat din ziare despre acel concurs și am scris nuvela. Nuvela mea - ca și Capul de zimbru a fost
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
excluderii). Deși mai puțin dedată subtilităților teoretice decît lucrarea lui Mircea Vasilescu, cartea Ioanei Drăgan, rămîne totuși un studiu agreabil, scris cu vervă de o prozatoare capabilă să mediteze asupra mecanismelor literaturii. Ioana Drăgan - Romanul popular în România - literar și paraliterar, Editura Casa cărții de știință, Cluj, 2001, 214 pagini
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
Un eșantion avem chiar în această carte, în secțiunea pe care Ion Manolescu o adaugă unei investigații mai vechi privitoare la literaturitatea benzilor desenate (pp. 125-153). În paragrafele dedicate „noilor critici”, opaci și ei la rolul canonic al acestei categorii paraliterare, Ion Manolescu se ocupă în amănunt de polemica purtată de Paul Cernat și Daniel Cristea-Enache chiar în anul de grație 2008. Ambii susțin vocal, mai prudent sau mai vehement, „marea literatură”, bazată pe „marile teme” și „marile mize”, remarcă autorul
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
și pe cealaltă: „S-au refugiat în tehnicismul analitic de mare finețe, în eseistică, au dezvoltat - în chip remarcabil - metodologiile, au făcut loc stilisticii, meditației filozofice sau contribuțiilor estetice ori s-au întors cu toată puterea spre rezervația textelor primitive, paraliterare sau neliterare în intenție, unde nimeni nu-ți poate răpi plăcerea cutreierării libere printre ruine de-a lungul desenelor neobosite ale pereților igrasioși, printre formațiuni geologice stranii și miraculoase întocmiri infantile. Nu este exclus ca tocmai din cauza acestei «lașități» să
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
determină pe Eretescu să propună ca istoria literară să nu treacă sub tăcere virtualitățile care au fost sufocate: "N-ar trebui, oare, examinate potențialitățile omise, noroacele pierdute și create modelele literaturii care nu s-au materializat? Avute în vedere evenimentele paraliterare atunci când este scrisă istoria literară a unei națiuni și a unei epoci?". Prozatorul Eretescu n-a reușit să tipărească în revistele vremii care apăreau în țară, ci a debutat cu o povestire într-un volum de proză contemporană românească, în
Cercetări folclorice actuale by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11671_a_12996]
-
Ion Creangă, iar Puiu Manu (autorul romanului grafic Omul invizibil - 2011, după H.G. Wells) și Vali Ivan au în proiect romane grafice bazate pe subiecte din literatura română contemporană sau inspirate de evenimentele politice ale tranziției post-decembriste. Cît despre contractul paraliterar de lectură socio-estetică, el se reînnoiește și devine cu atît mai incitant, cu cît unele dintre aceste benzi desenate se realizează direct computerizat, iar publicul este invitat să le descopere subtilitățile printr-o lectură foiletonistică hyper-medială, accesibilă exclusiv sau alternativ
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]
-
experimenteze "exerciții de stil" plecând de la modele matematice. Primele două volume din Ingeniosul bine temperat pot fi încadrate în aceeași viziune de creație, prozatorul român plecând de la influențe suprarealiste și ajungând la strategii narative care depășesc orice model literar sau paraliterar. Întâlnirea de idei dintre avangardism, modernism, noul roman francez și postmodernism este o trăsătură a experimentalismului în care trebuie integrat și M. H. Simionescu. Rizomatismul narativ îl situează pe prozator în proximitatea culturii occidentale, dincolo de zidurile comunismului est-european. Autorul este
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
eseul apoftegmatic la jurnal (sau antijurnal), note de voiaj, reportaj reflexiv și narativ. Omogenitatea scrisului său rămâne evidentă, fie că acesta este referențial sau autoreferențial, factual sau ficțional. Descoperim minime operații de travesti comunicațional între genuri și specii literare ori paraliterare. Cu menținerea unei dominanțe a poeziei. Ori doar a unui halou al ei. Căutarea și aflarea de sine nu sunt lipsite de sinuozități artistice și civice. Scriitoarea este voluntară și nesigură, dar deschisă (auto)cunoașterii, pe mai multe căi de
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
în pagină un raționament de certă finețe argumentativă. Nu despre autori care s-au afirmat ca „poeți SF” (e citat timișoreanul Eugen Timbus, căruia i l-aș adăuga pe Alexandru Cristian Miloș), sau despre tematizarea unor idei din acest perimetru „paraliterar” e vorba aici, precizează Ion Bogdan Lefter din capul locului, ci despre un beneficiu de natură teoretică pe care poezia (mai ales aceea „de ultimă oră”, a lunediștilor) îl poate obține dintr-o subtilă alianță cu modelele mentale science fiction
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
dintre "realiști" și "nominaliști", autorul Necuvintelor caută mai multă realitate an numele lucrurilor decât an substanță lor. Dar ce fel de substanță aveau oare lucrurile an anii '50? Artisticește, anii aceștia vor rămâne an istorie drept cea mai antiestetica și paraliterara perioadă. După mai bine de o decadă de propagandă an rime și reportaj versificat, de o minciună socială și de un fals estetic depășite doar de impostura autorilor, obtuzitatea ideologilor și agresivitatea criticilor, poezia primului volum al lui Nichita Stănescu
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
o dezbatere teoretică prin semnăturile lui Eugen Uricaru, Al. I. Ștefănescu, Paul Everac, Aurel Baranga, cu ponderi diferite. Petru Popescu însuși a fost un bun teoretician al romanului de largă difuzare. Lucrarea Ioanei Drăgan, Romanul popular în România. Literar și paraliterar (2001), a contribuit substanțial la înțelegerea naturii acestuia. Contribuții valoroase au fost aduse de Adrian Marino prin sintezele referitoare la romanul popular din Biografia ideii de literatură. Nicolae Manolescu (în România literară, nr. 14, 1993), Z. Ornea (în Dilema, nr.
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
un discurs epic verosimil, controlat de o matură adecvare. În Steaua robilor, 1934, romanciera realizează o explorare singulară, puternică, adâncă și inconcesivă în (in)conștientul feminin din mediul burghez. Ea izbutește să îndepărteze orice ispită a literaturizării ori a schemelor paraliterare. Între noapte și zi, 1941, este romanul care dovedește că autoarei îi sporește dezinhibiția, aflată mereu în progres, în abordarea temelor și tipologiilor maladive, clinice, naturaliste. Mediul transgresat epic este unul norocos, din unghi social, dar malign, din perspectivă biologică
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]