27 matches
-
în discreția favorizantă regenerării... „de ce nu ar fi timpul un cântec trist suspendat pe un lăstar cu boabe coapte și gust de viață răgușită” (ars poetica, Dorina Neculce ) Poemele Dorinei Neculce manifestă tendința de a-și apropia narațiunea prin exploatarea parataxei. Poeta descoperă alte perspective ale vieții pe care le filtrează estetic, transformându-le în artă: omul pare depersonalizat, e propria lui aparență, poartă conștiința damnării și trăiește un acut sentiment al limitei existențiale. Temporalitatea descoperă ascunzișurile și acoperă cu perseverență
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Volumul_antologic_vade_mecum_vino_cu_luminita_cristina_petcu_1344710272.html [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
o sarma - „dar cine e alesul, rămîne un mister”(n-am mai auzit-o de mult, pesemne o fi divorțat). De altfel, tot greu se lasă dezghiocată povestea și în privința tehnicii compoziției. Poemele se articulează îndeobște în chip imprevizibil, prin parataxă și prin enumerații volatile, construcțiile fiind nu arar derutante (cam în același fel ca surprizele pe care ți le rezervă, să zicem, hiperbatul) cîtă vreme proiectul lor de ansamblu rămîne, voit sau nu, obscur : „Labirinturi absurde / pînă la sacrificiul unei
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Culesul_fructelor_de_dupa_mircea_micu.html [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
Schimbarea categoriei gramaticale, extinderea și restrângerea de sens. Sinonime. Omonime. Antonime. 3.3. Cultivarea limbii. Relația limba literară- dialect. Relația limba slovaca- limba română. 3.4. Frazeologia. Frazeologisme. 3.5. Lexicografia. Dicționare: ortografic, ortoepic, explicativ, sinonimic etc. 3.6. Sintaxa. Parataxa (Coordonarea). Propoziții coordonate: coordonare copulativa, adversativa, disjunctiva, de gradație. Coordonare de cauză, de concesie, de consecuție. Semne de punctuație. 3.7. Hipotaxa. (Subordonare). Propoziții subordonate. Subiect (actualizare). Propoziția secundară subiectivă introdusă prin conjuncție/prin pronume relativ. Predicat (actualizare). Propoziția secundară
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214604_a_215933]
-
reunirii tuturor părților sale Împrăștiate Într-un fel de matcă, cum ar fi, de pildă, traseul imaginației. Dar reunirea este mereu amânată. Mă gândesc la Novalis, la un romantic târziu, de răscruce, cum e Whitman, pentru care elementul organizator este parataxa. Imaginația nu este prescriptivă. Sunt multe asemenea interpretări critice care Își propun să analizeze imaginația unei epoci. Se produc o mulțime de ipoteze paralele, care surclasează imaginea unei ierarhii stricte. Existența În cotidian este destul de pulverizată, iar Încercarea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
anumit tip de fantastic specific nuvelelor postbelice 226: lumea Irealului nu este percepută ca diferită de cea a Realului, ci ca "un singur continuum, prin care se trece liber, nestânjenit, în ambele direcții (...) Gore trece din prezent în trecut " (această parataxă a lumilor contrafactuale se întâlnește și în alte proze ale lui Eliade). Deși cele două lumi se întâlnesc și sunt evidente "numeroase comportări evidente ale spațiului sau ale timpului, absurdități din punctul de vedere al legilor fizicii", nu există niciun
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
frază, dar sensul enunțului nu are de suferit. Ex.: J'ai bien entendu et elle [...] aussi. Elipsa este un termen generic pentru numeroase figuri ale sustragerii, la nivelul atât al cuvântului, cât și al sintaxei și al sensului: asindeta, brahilogia, parataxa, zeugma, anacolutul, apoziția, eufemismul etc. (...) Elipsa este adesea element constitutiv și al altor figuri: substituția (de nume, de personaje etc.), eufemismul, dar și sinecdoca, metonimia și metafora; aceste figuri și-ar pierde, de fapt, caracterul dacă lexemele ori sintaxa lor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ale raportului sintactic sunt omise și ele în cazul condensării sintagmei sau compusului. În alte limbi, mai ales în cele de tip analitic, combinarea în compuse sau în sintagme stabile se realizează fără nicio marcă a raportului sintactic, prin simpla parataxă a elementelor substantivale constituente: engl. bedside "marginea patului", doghouse "cușcă pentru câini", science fiction (scris și science-fiction) "ficțiune științifică, literatură sau film cu caracter științifico-fantastic"; jap. kamikaze este format din cuvintele juxtapuse kami "spirit, zeu, dumnezeu" și kaze "vânt". Această
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
împreună cu; • juxtapunere; prin pauză între termenii relației. Cele două mijloace pot coexista în desfășurarea aceleiași relații de coordonare sau se pot actualiza numai câte unul. Se întrebuințează amândouă, când relația de coordonare implică mai mulți termeni; primii se coordonează prin parataxă iar între ultimii doi se folosește conjuncția și: „Și biata, zgârcindu-și picioarele de dinapoi, lungindu-și gâtul după frâu și înțepenindu-se pe picioarele întinse de dinainte, luneca de multe ori, de-a săniușul pe luciul foilor (...). Părintele Ghermănuță
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ladă de vreo doi metri lungime și cam tot atâta în lărgime și înălțime.” (M. Eliade, 238) Exprimarea relației de coordonare alternativtc "Exprimarea rela]iei de coordonare alternativ\" În planul expresiei relația de coordonare alternativă se realizează mai ales prin parataxă; în același timp, însă, termenii înscriși în relație sunt precedați de adverbele desemantizate aici, acum (acu), ba, când, care se impun ca mărci distinctive ale coordonării alternative, prin distribuirea lor repetată cu amândoi termenii implicați în relație și în prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al doilea al relației: Mihai a susținut această idee, și nu Petre. și conjuncția discontinuă nu atât... cât: Nu atât Mihai a susținut ideea cât Petre. Întemeierea relației de coordonare opozitivă pe opoziția afirmativ-negativ determină exprimarea ei foarte frecventă prin parataxă, concomitent cu o intonație specifică. În aceste enunțuri, formă negativă primește, cel mai adesea, termenul al doilea: „Arta e tensiune, nu contemplație.” (G. Călinescu, C.O., 149), „Când ai venit la Borza, dumneata veniseși să-l întrebi de Lixandru, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Bloomfield distinge în mod explicit echivalența semantică (prin care este caracterizată cel mai adesea relația de apoziție în lingvistica românească) de echivalența gramaticală, aceasta fiind adevărata natură a relației apozitive: „Se utilizează termenul de apoziție când două forme asociate prin parataxă sunt gramatical dar nu și semantic echivalente.” (p. 176). În același sens, I. Iordan și Vl. Robu vorbesc de echivalență structurală (lucr. cit., p. 632) 59. Cf. Ecat. Teodorescu, Curs..., p. 94. 60. Considerând apoziția (apozitiva) termenul al doilea al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
veni la conferință! - Nici eu! Ca atare, în vreme ce în mod obișnuit acest procedeu se utilizează în spațiul aceleiași fraze (aceluiași enunț), în cazul discursului se produce dincolo de acest spațiu, brahilogia constituind o figure de compoziție a discursului. V. elipsă, oralitate, parataxă. DUBOIS 1973; DSL 2001; BUSSMANN 2008. RN C CADRU. În mod obișnuit, prin cadru se înțelege contextul lingvistic imediat și, de aceea, se folosește uneori cu semnificația "cotext" sau "trăsătură contextuală", dacă vizează o unitate lingvistică. Într-un studiu apărut
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a structurii integrale inițiale. În comunicare, pot fi eliptice cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze. Brahilogia, o specie a elipsei textuale, constă în omiterea componentelor exprimate anterior în context, operație generată de intenția de evitare a redundanțelor. V. oralitate, parataxă, zeugmă. DUBOIS 1973; DSL 2001; BUSSMANN 2008. RN EMFAZĂ. În înțeles general, emfaza este un mod de exprimare caracterizată prin exagerarea unor trăsături fonetice sau morfologice, printr-o atitudine nenaturală și pretențioasă, manifestată în vorbire și în comportare. Această noțiune
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
patru operații: super/hiperordonarea/hipertaxa, adică posibilitatea ca unitățile inferioare să se integreze într-un nivel funcțional imediat superior, sub/hipoordonarea (hipotaxa), operație opusă hipertaxei, adică posibilitatea ca unitățile superioare, în calitate de substitute să se integreze într-un nivel inferior, coordonarea (parataxa) - posibilitatea ca unitățile de la același nivel să fie legate între ele, și substituția (antitaxa) - posibilitatea ca o unitate a unui nivel să fie înlocuită printr-o pro-formă, prin intermediul anaforei, cataforei, epiforei. Pe de altă parte, atunci cînd se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. IO SOFISM. Cînd paralogismul este construit intenționat, pentru a induce în eroare, el devine sofism. Cel care recurge la sofism poate uza de aspecte ce țin de limbă (precum echiovocul, prolixitatea sau parataxa) ori de elemente extralingvistice, precum premisele false și încălcarea regulilor de derivare ce țin de exigențele silogismului. Prin urmare, dacă paralogismul propriu-zis ține de eroare sau de ignoranță, sofismul servește unor interese, unor scopuri sau unor pasiuni, fiind realizat cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai sus: super/hiperordonarea/hipertaxa, adică posibilitatea ca unitățile inferioare să se integreze într-un nivel funcțional imediat superior, sub/hipoordonarea (hipotaxa), operație opusă hipertaxei, adică posibilitatea ca unitățile superioare, în calitate de substitute să se integreze într-un nivel inferior, coordonarea (parataxa) - posibilitatea ca unitățile de la același nivel să fie legate între ele, și substituția (antitaxa) - posibilitatea ca o unitate a unui nivel să fie înlocuită printr-o pro-formă, prin intermediul anaforei, cataforei, epiforei. Pe de altă parte, atunci cînd se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
furată") sau spre dreapta ("I-a fost furată, știi, fratelui meu, mașina") în care locutorul desparte tema/temele frazei sale. În general, locutorul nu utilizează o sintaxă elaborată, bazată pe subordonare (sau hipotaxă); el preferă să recurgă la juxtapunerea frazelor (parataxă), fără o explicitare a legăturilor dintre ele prin conjuncții de coordonare sau de subordonare cu sens precis. Este și cazul acestui dialog între scriitorul Georges Simenon și Bernard Pivot în emisiunea televizată "Apostrophes": B.P.: Dar într-o zi povestiți această
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
111 N negativă (fațetă) 40 neologică (desemnare) 269, 272 non-ambreiat (plan) 135, 146, 152 non-coincidență a spuselor 194 non-persoană 126, 158, 159 normă 31, 65 O oral vs grafic 63, 88, 95 oral vs scris 88, 95 P paradigmă 138 parataxă 91 paratext 20, 97 parțială vs totală (anaforă) 243 perfect compus 138 perfect simplu 138, 141 persoană 23, 126, 129, 149, 157 pertinență (lege a) 35 polifonie 165, 205, 212 pozitivă (fațetă) 40 pragmatică (componenta) 19, 28, 30, 60, 237
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
citări ekphrastice (exemple evidente în romanele Refugii și Lumea în două zile). Profilul lor însă este diferit de cel promovat de schema cercetătoarei Alexandra Vrânceanu. Pe de o parte, niciunul din romanele ekphrastice ale perioadei nu se construiesc pe principiul parataxei sau al aglomerării de descrieri ekphrastice. Structura lor înglobează una sau mai multe secvențe ekphrastice în care personajele (personajul) descriu aceeași operă de artă, operă ce apare apoi și în referințele ekphrastice din roman. Alteori, cum este cazul romanului Refugii
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
DE ar introduce o consecutivă: Ea este diferită atît de mult, încît Dom Duarte a remarcat-o sau datorită faptului că ea este diferită, a remarcat-o Dom Duarte. Își face apariția o construcție de subordonare în locul unei construcții de parataxă. Nu ne vom opri la acest prim nivel de analiză lingvistică, ci vom demonstra că ATÎT DE funcționează ca o variabilă pragmatică, orientînd destinatarul spre un element prezent în context sau care poate fi dedus din context, după cum spunea și
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
să-l conteste cu violență, ci s-a putut asocia cu el? De bună seamă. Dar, mai presus de toate, pentru că acesta e duhul epocii: multiplu și divers, mobil și contradictoriu, plin de opoziții și avid de sinteze, înțesat de parataxe, de hibrizi și de amfibii. Anul 1830 îi află pe C. Negruzzi și Gr. Alexandrescu în pragul maturității, pe I. Ghica și M. Kogălniceanu adolescenți, pe V. Alecsandri și A. Russo către sfârșitul copilăriei. Chiar și pentru aceștia din urmă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
detaliile tumultuosului fluviu asiatic Obi sau ale afluentului acestuia, Irtiș, în fine, vegetația tundrei, deopotrivă austeră și exotică, sunt tot atâtea elemente care compun setting-ul consistent al narațiunii. Detaliile sunt aproape teratologice, de respirație dantescă, iar simpla enumerare, efectuată prin parataxă, devine sugestivă: "Prin mâzga hleioasă câteva zeci de pitici, pociți și stranii, se băteau într-un vălmășag de forme omenești împleticite capete însângerate, picioare pe jumătate goale agitate prin văzduh, brațe încordate, mâni încleștate". Melanjul corporal împins la paroxism face
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de directori și paradirectori”. Noi exemple erau aduse de același autor în Limba română actuală (ed. a II-a, 1948): „examene și paraexamene, legi și paralegi, ordine și paraordine, rapoarte și pararapoarte, regulamente și pararegulamente, statistici și parastatistici, taxe și parataxe, vizite și paravizite etc.”. Structura expresivă familiară este încă în uz și îi putem găsi ușor atestări jurnalistice recente: “Nu s-au lăsat nici morți. Procese și paraprocese la care alții ar fi renunțat” (EZ 2308, 2000, 1); “Au început
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
cei prezenți va fi fost filoxerat în viață, mai mult sau mai puțin, de (ne)vi no vatul simbol. Premiile Mediafax 20 le-au luat cei trei președinți care ne-au marcat tranziția, cu sau fără mineriade, kaghebisme, americanisme, axe, parataxe și alte alea (Iliescu, Constantinescu, Băsescu), apoi Angela Gheorghiu și Gheorghe Hagi, Mugur Isărescu, Ion Țiriac, Dan Șucu și Cristian Tudor Popescu, alături de părintele Nicolae Tănase („Pro Vita“, Valea Plopului, jud. Prahova) și înduioșătoarea copilărime păstorită de domnia sa. Faze haioase
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
după părerea unor avizați în domeniu aceste ”opere de artă” sunt doar niște elemente penibile de non-cultură, numai dacă ne referim, spre exemplu, la unele lucrări de pictură gestuală unde autorii nu trebuie să cunoască cine știe ce tehnici deosebite de desen, parataxă a culorilor sau reguli de compoziție plastică, totul facându-se ”după inspirația de moment”. Asemănător se întâmplă și în alte domenii, am amintit anterior de literatură sau de filosofie unde de câteva decenii se accentuează o academicizare infatuă, dar real infamă
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]