1,134 matches
-
atunci cînd vom fi sigur că am atins perfecțiunea, vom ajunge să murim la propriu, fără să mai apucăm să publicăm ceva. În acest caz, cărțile pe care am fi putut să le scriem încetează de a mai fi un paravan mnezic, adică un filtru al amintirilor și fantasmelor noastre, preschimbîndu-se în schimb în simptomele timpurii ale unei vocații răposate. Cu alte cuvinte, o carte poate muri în două momente: la lectură sau la scrierea ei. În primul caz, nu cărțile
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
publica. Iar o fatalitate a lumii noastre scriitoricești este că, de publicat, îndrăznesc să o facă cei care nu ar trebui să o facă, în schimb cei care ar trebui să o facă, nu îndrăznesc. Cartea lui Mircea Berindei, intitulată Paravanul venețian, ilustrează din plin aceste gînduri. Amintirile și portretele pe care fostul diplomat român, dublu licențiat în Drept și Filozofie, le-a cuprins în acest volum conțin toate reflecțiile de care pomeneam mai sus. Mai mult chiar, printr-o coincidență
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
să înăbușe efuziunea sufletească. Iată de ce fostul diplomat scrie bine, dar edulcorat și atenuat, avînd ceva din delicatețea vlăguită a celor care s-au cenzurat prea mult. O coincidență stranie face ca această carte, în al cărei titlu întîlnim cuvîntul ,paravan", să fie ea însăși un paravan. Să fiu mai limpede: paravanul era pe vremuri o piesă de mobilier, alcătuită din mai multe părți rabatabile, pe care o puteai împături sau despături după voie, atunci cînd aveai nevoie să ridici un
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
fostul diplomat scrie bine, dar edulcorat și atenuat, avînd ceva din delicatețea vlăguită a celor care s-au cenzurat prea mult. O coincidență stranie face ca această carte, în al cărei titlu întîlnim cuvîntul ,paravan", să fie ea însăși un paravan. Să fiu mai limpede: paravanul era pe vremuri o piesă de mobilier, alcătuită din mai multe părți rabatabile, pe care o puteai împături sau despături după voie, atunci cînd aveai nevoie să ridici un perete despărțitor într-o cameră. Paravanul
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
edulcorat și atenuat, avînd ceva din delicatețea vlăguită a celor care s-au cenzurat prea mult. O coincidență stranie face ca această carte, în al cărei titlu întîlnim cuvîntul ,paravan", să fie ea însăși un paravan. Să fiu mai limpede: paravanul era pe vremuri o piesă de mobilier, alcătuită din mai multe părți rabatabile, pe care o puteai împături sau despături după voie, atunci cînd aveai nevoie să ridici un perete despărțitor într-o cameră. Paravanul ascundea ochiului gesturile sau goliciunea
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
paravan. Să fiu mai limpede: paravanul era pe vremuri o piesă de mobilier, alcătuită din mai multe părți rabatabile, pe care o puteai împături sau despături după voie, atunci cînd aveai nevoie să ridici un perete despărțitor într-o cameră. Paravanul ascundea ochiului gesturile sau goliciunea persoanei aflate în spatele lui. Cu toate acestea, ciudățenia paravanului stătea într-un detaliu de alcătuire: pînza sau hîrtia care acopereau panourile paravanului erau suficient de opace spre a nu lăsa să se distingă detaliile trupului
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
din mai multe părți rabatabile, pe care o puteai împături sau despături după voie, atunci cînd aveai nevoie să ridici un perete despărțitor într-o cameră. Paravanul ascundea ochiului gesturile sau goliciunea persoanei aflate în spatele lui. Cu toate acestea, ciudățenia paravanului stătea într-un detaliu de alcătuire: pînza sau hîrtia care acopereau panourile paravanului erau suficient de opace spre a nu lăsa să se distingă detaliile trupului, dar și destul de subțiri pentru ca măcar conturul mișcător al unei persoane să se întrezărească
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
voie, atunci cînd aveai nevoie să ridici un perete despărțitor într-o cameră. Paravanul ascundea ochiului gesturile sau goliciunea persoanei aflate în spatele lui. Cu toate acestea, ciudățenia paravanului stătea într-un detaliu de alcătuire: pînza sau hîrtia care acopereau panourile paravanului erau suficient de opace spre a nu lăsa să se distingă detaliile trupului, dar și destul de subțiri pentru ca măcar conturul mișcător al unei persoane să se întrezărească prin ele. Prin paravan nu puteai vedea, în schimb puteai ghici o formă
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
detaliu de alcătuire: pînza sau hîrtia care acopereau panourile paravanului erau suficient de opace spre a nu lăsa să se distingă detaliile trupului, dar și destul de subțiri pentru ca măcar conturul mișcător al unei persoane să se întrezărească prin ele. Prin paravan nu puteai vedea, în schimb puteai ghici o formă mișcătoare, imaginația ta completînd la iuțeală ceea ce vederea nu îți putea da. Pe scurt, paravanul nu arăta nimic, dar sugera foarte mult, încărcînd o banală făptură cu niște semnificații erotice pe
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
și destul de subțiri pentru ca măcar conturul mișcător al unei persoane să se întrezărească prin ele. Prin paravan nu puteai vedea, în schimb puteai ghici o formă mișcătoare, imaginația ta completînd la iuțeală ceea ce vederea nu îți putea da. Pe scurt, paravanul nu arăta nimic, dar sugera foarte mult, încărcînd o banală făptură cu niște semnificații erotice pe care altminteri, în lipsa paravanului, aceeași făptură nu le-ar fi avut deloc. Iată de ce paravanul este un ecran care ascunde ceva arătîndu-l. Sau, mai
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
în schimb puteai ghici o formă mișcătoare, imaginația ta completînd la iuțeală ceea ce vederea nu îți putea da. Pe scurt, paravanul nu arăta nimic, dar sugera foarte mult, încărcînd o banală făptură cu niște semnificații erotice pe care altminteri, în lipsa paravanului, aceeași făptură nu le-ar fi avut deloc. Iată de ce paravanul este un ecran care ascunde ceva arătîndu-l. Sau, mai precis, paravanul oprește simțurile eliberînd imaginația. Ei bine, mecanismul inspirației artistice tocmai în asta stă: într-o fantezie debordantă iscată
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
iuțeală ceea ce vederea nu îți putea da. Pe scurt, paravanul nu arăta nimic, dar sugera foarte mult, încărcînd o banală făptură cu niște semnificații erotice pe care altminteri, în lipsa paravanului, aceeași făptură nu le-ar fi avut deloc. Iată de ce paravanul este un ecran care ascunde ceva arătîndu-l. Sau, mai precis, paravanul oprește simțurile eliberînd imaginația. Ei bine, mecanismul inspirației artistice tocmai în asta stă: într-o fantezie debordantă iscată de o frustrare acută în fața sărăciei de detalii perceptive. Așa se
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
arăta nimic, dar sugera foarte mult, încărcînd o banală făptură cu niște semnificații erotice pe care altminteri, în lipsa paravanului, aceeași făptură nu le-ar fi avut deloc. Iată de ce paravanul este un ecran care ascunde ceva arătîndu-l. Sau, mai precis, paravanul oprește simțurile eliberînd imaginația. Ei bine, mecanismul inspirației artistice tocmai în asta stă: într-o fantezie debordantă iscată de o frustrare acută în fața sărăciei de detalii perceptive. Așa se face că un paravan te incită mult mai mult decît dacă
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
care ascunde ceva arătîndu-l. Sau, mai precis, paravanul oprește simțurile eliberînd imaginația. Ei bine, mecanismul inspirației artistice tocmai în asta stă: într-o fantezie debordantă iscată de o frustrare acută în fața sărăciei de detalii perceptive. Așa se face că un paravan te incită mult mai mult decît dacă, în lipsa lui, ai putea privi nestingherit lumea din jur. Cartea lui Mircea Berindei este un paravan din spatele căruia lumea interbelică te incită prin ceea ce nu ai putut vedea. Și nu ai putut vedea
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
fantezie debordantă iscată de o frustrare acută în fața sărăciei de detalii perceptive. Așa se face că un paravan te incită mult mai mult decît dacă, în lipsa lui, ai putea privi nestingherit lumea din jur. Cartea lui Mircea Berindei este un paravan din spatele căruia lumea interbelică te incită prin ceea ce nu ai putut vedea. Și nu ai putut vedea nu din lipsa unui cîmp liber al privirii, ci fiindcă nu ai putut trăi în acea epocă. Și așa cum sînt cărți la a
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
ai putut vedea nu din lipsa unui cîmp liber al privirii, ci fiindcă nu ai putut trăi în acea epocă. Și așa cum sînt cărți la a căror lectură regreți că nu ai apucat vremurile descrise în paginile lor, tot așa Paravanul venețian te face să regreți că nu ai trăit în perioada interbelică. E un farmec aparte în această carte, unul amintind de patina pe care uzura timpului o întipărește în lucruri și oameni, și tocmai de aceea cartea de față
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
să regreți că nu ai trăit în perioada interbelică. E un farmec aparte în această carte, unul amintind de patina pe care uzura timpului o întipărește în lucruri și oameni, și tocmai de aceea cartea de față seamănă cu un paravan al regretelor noastre. O citești regretînd că lumea aceea a murit. Pe deasupra, simți prea bine că asemenea cărți nu mai pot fi scrise astăzi. Ceva s-a stins iremediabil în sensibilitatea noastră estetică, o anume aplecare spre detaliile fragile și
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
și sulegetă, dar, citindu-l pe Mircea Berindei, mi s-a făcut dor de femeile acelea rigide și protocolare, pe care, dacă le-aș fi întîlnit, neîndoielnic că le-aș fi putut iubi. Și exemplele pot continua încă multă vreme. Paravanul venețian nu se numără printre cărțile de care pomeneam la începutul acestor rînduri, și anume acelea care, trecîndu-ne prin mînă, le uităm imediat ce le-am închis. E ceva în această carte care ne va urmări o vreme, și anume amintirea
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
te lăsa în voia unei ficțiuni scade, același lucru este valabil în cazul înaintării în vîrstă a unei întregi generații. Pesemne că peste 50 de ani, lumea cărții lui Mircea Berindei nu va mai spune nimic nimănui. Pînă atunci însă, Paravanul venețian rămîne o carte bună, al cărei spirit este unul inconfundabil - spiritul interbelic. Spuneam că există o moarte sufletească a cărților, dar una cauzată nu atît de faptul că ele însele mor, ci de neputința noastră de a le mai
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
spiritul interbelic. Spuneam că există o moarte sufletească a cărților, dar una cauzată nu atît de faptul că ele însele mor, ci de neputința noastră de a le mai intui lumea. Le citim fără a le mai putea gusta. Un paravan, de astă dată unul opac pe de-a-ntregul, vine să despartă definitiv un gen de sensibilitate de un alt gen: cel al cărții de cel al cititorului. Și atunci, cartea ajunge să fie privită ca ceva uzat moral, cînd de
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
cea care s-a uzat ireparabil. Nici o punte de legătură nu mai poate sta între noi și carte. Și dacă istoria literaturii trebuie rescrisă periodic este pentru că numărul cărților supuse unei perpetue uzuri morale este tot mai mare. Iată de ce Paravanul venețian este o carte a cărei uzură morală vine dinspre noi.
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
mare, proaspăt vopsită, aproape arătoasă, cu două intrări, una pentru bărbați, alta pentru femei. Intru pe cea rezervată bărbaților, și înăuntru, surpriză: un WC comun, cu budele, de tip turcesc, așezate față-n față pe două rânduri, fără uși. Singurele paravane erau ziarele pe care oamenii le țineau în fața lor, pentru a avea o cât de mică intimitate. Când să ies, pe cealaltă intrare își face apariția o femeie de servici, îmbrăcată în halat alb, ținând în mână o găleată. Azvârle
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
foarte frumos și nobil și ca să fiu sinceră nici nu am renunțat la el. Despre acele principii, care bineînțeles nu s-au pus în practică niciodată și care s-au transformat într-o gigantică minciună și într-un pretext și paravan pentru cele mai sîngeroase dictaturi, nu numai a noastră, despre toate voi scrie. Dar să renunț, la ce, la frumoasele gînduri, la frumoasa sferă de aur a abolirii tuturor contradicțiilor hidoase de pe glob între rase, clase, sexe, popoare, pentru ce
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
ei nu vor uita niciodată aceasta... Iar el va rămâne în vecii vecilor, acolo, visător, liniștit, constant, fără a păli niciodată, fără a mai amenința pe cineva, ci rămânând mereu senin, mereu triumfător... Și iarăși, în oraș, ușor domolit de paravanul zidurilor, urletul sirenei urcă într-un crescendo de neînchipuit, pierzându-se dincolo de limitele de unde mai putea fi încă auzit...". Căpitanul G. mișcat ca o marionetă de către Judecătorul suprem intră de-a dreptul în bucătărie și, înainte chiar de a-l
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
bucătăria, coridorul, baia și toaleta erau comune. Chiar și așa, se considera că am avut noroc: erau apartamente și cu câte zece-douăsprezece familii și mai existau și barăci comune, unde familiile trăiau separate doar de o perdea sau de un paravan de placaj. Și vecinii noștri erau relativ liniștiți. În timpul războiului, aproape toți locuitorii Moscovei s-au refugiat în străfundul țării, iar alte familii, dislocate din zona frontului, s-au stabilit la Moscova, ocupând casele părăsite. Când, după război, s-au
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]