162 matches
-
și Paris, se strâng de la sine pe teme mari, practic documentare, după lectura întregului. Adică pagini despre anii 1939, 1946, 1947, 1948 și 1949, scurte fragmente, câte au mai rămas după mai mult decât severa autocenzurare, continuate cu mai puțin parcimonioasele însemnări despre experiența lui de viață. , cum obișnuiește să se autodefinească. Surprinzătoare afirmație pentru cine, curios a-i pune pe hârtie toate numele citate pe parcursul "jurnalului" descoperă o adevărată lume față de care își arată un atașament mai mult sau mai
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
cu ortografia chirilică s-au manifestat în alt fel, mai temperat. I. Heliade Rădulescu, deschizătorul de largi perspective culturale pentru Românii din Țara Românească, trebuie bine înțeles. Heliade și-a început acțiunile filologice prin simplificarea alfabetului chirilic românesc și introducînd parcimonios unele litere latine (astfel ia naștere "alfabetul de tranziție"). În Gramatica românească din 1928 (a se consulta ediția excelentă a Valeriei Guțu Romalo, Ed. Eminescu, 1980) autorul, voind să continue tradiția scrierii românești, consideră că "frații noștri din Transilvania și
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
câțiva ani mai târziu, judecătorul care îi rostise sentința moare de hemoragie, împlinind, astfel, un blestem. Exemplele ar putea continua, fiind, fiecare, la fel de neașteptat și incitant, stârnind, fiecare, aceeași poftă de a descoperi ce se află dincolo de povestea mereu prea parcimonioasă în amănunte, aproape întotdeauna indiferentă la context și dezinteresată de explicații până la pragul absurdului. Lectura extensivă a colecției pe care o propune, acum, Constantin Eretescu ar putea fi, în acest sens și pe un prim nivel, un fascinant excurs prin
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
mă onorează cu epitete gen „editorialist la colțul mesei”, „scutierul dumneavoatră”, „purtăror de condei”, „pamfletaro-periferic”, „înjurături grobiene”, „dezlănțuiri staliniste”, „civism însușit la școala serală”, „umorile unei raționalități viscerale” (în ce limbă o fi asta?!), am fost cât se poate de parcimonios cu adjectivele. Mi-am recitit articolul și sunt uimit, din contră, de cât de reținut am fost în exprimare! Nici măcar pasajul care i-a ulcerat pe cosemnatari („Când raportor de frunte la o astfel de organizație devine fiul unuia dintre
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
lui) este autotelică, consubstanțială. Exploratorul a fost, probabil, cel mai caracteristic dintre compozitorii-călători ai secolului 20. El a defrișat în mod constant doar o parcelă din marea junglă fierbinte a muzicii, străbătînd un teritoriu totuși limitat, cu mijloace dintre cele parcimonioase, oricît au fost ele de sofisticate. Aplecarea asiduă asupra acelorași obiecte sau evenimente sonore a dus, inevitabil, la individualizarea extremă, la atrofierea imaginii de ansamblu. Astfel s-au ivit exagerările și implicit aspectele caricaturale. (După Ștefan I.Nenițescu Ťs-ar putea
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
Barbu Cioculescu e, astfel cum se cuvine, și un soi de memorialist. Om-punte între generații și epoci, scrie despre cei pe care i-a cunoscut, admirat și (presupunem că măcar uneori) iubit, ca și despre unii afini din prezent, selectați parcimonios. E. Lovinescu, Șerban și Radu Cioculescu, Ion Barbu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Mircea Eliade, Alice Voinescu, Ion, Dinu și Monica Pillat, Pavel Chihaia, Ion Caraion, Gheorghe Grigurcu, Al. Vona, Cornel Regman, Constantin Abăluță, Constanța Buzea, Ovidiu Constantinescu, Constantin Mateescu, Alexandru
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
panoramarea contrariilor, prin negocierea lor (coincidentia oppositorum), își propune să stingă nevroza și isteria obsesivă, să devanseze datele unei experiențe limitate, cantonate la nivelul unui singur palier al limbajului muzical, susceptibil de a fi fixat într-un hic et nunc parcimonios, în egală măsură restrictiv și coercitiv. în plus, Horia Surianu este un muzician laborios, pritocindu-și îndelung lucrările, chiar și atunci când e vorba despre scrierile muzicologice. O strădanie alături de care răgazul pare un rest minor; un foc fără fumul de
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
evocative (deși personajele sale nu sunt pure transpoziții autobiografice), dar și un prolific eseist care dovedește o vastă cultură poetică datorată, în parte și vocației sale de traducător din poezia franceză, maghiară și rusă. Și nu în ultimul rînd, un parcimonios poet (a publicat 14 poezii), deși mărturisirea sa cum că prin scrisul său toată viața nu a făcut altceva decît să devină poet, este deconcertantă. Iată-l, așadar, pe Danilo Kis ca poet ivit de niciunde, trădînd o depersonalizare voită
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
Goga, Perpessicius, Cotruș, și impresionismul de sorginte galică și eseul critic subiectiv, lectura evenimentului isoric în cheie pozitivistă sau simbolică, condiția publicării lor e talentul autorului și adecvarea la operă, la întreg. Poezia, e drept, a fost mai rar, mai parcimonios, publicată în revistă după 2000, e necesara sobrietate de după marele festin liric de aproape cinci decenii. Dar cronicile despre poezie sau câte o pagină de autor de primă mărime, exigent cântărită, e încrederea că poezia se bucură de aura sa
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată că el a fost extrem de parcimonios față de gazetarul prolific, temperamental și divers, însumând câteva sute de texte, risipite mai ales prin presă zonala a Olteniei sau prin reviste indicate tematic chiar din titlu. Poetul, cu o cultură stabilizata în domeniu - din timpul și după absolvirea Institutului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată că el a fost extrem de parcimonios față de gazetarul prolific, temperamental și divers, însumând câteva sute de texte, risipite mai ales prin presă zonala a Olteniei sau prin reviste indicate tematic chiar din titlu. Poetul, cu o cultură stabilizata în domeniu - din timpul și după absolvirea Institutului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
să asimileze și tehnica ...facerii poemului. Este greu de apreciat care dintre formele de comunicare l-ar reprezenta mai bine. Poetul nu ține să se impună în mod expres, ci doar să se comunice (pe sine). El s-a dovedit parcimonios în a ieși ...editorial, mai vizibil. Nici nu s-a atașat vreunui grup anume de creatori, fie și din Craiova, chiar dacă odinioară frec venta un cenaclu al studenților mediciniști. Astăzi, a suferit o fractură psihică ireparabilă, prin dispariția subită a
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
însă erau, cum să zic - niște mitocani magnifici - în sensul în care vorbea de ei tot Churchill... * ** În anul 1976, partiul - petrecerea - la care mă găseam eu prins cu trabuce de contrabandă era, după calculele unora mai avizați, un parti parcimonios... Nu semăna deloc cu cel la care aveam să participăm peste vreo trei săptămîni, și care fusese unul - un parti - greu de 150 de dolari. oricum nu se uită... Am spus mai înainte că nu știam că în SUA era
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
tragism despre care vorbeam. Adrien Pasquali, istoric literar, traducător și prozator helvet al generației de mijloc (s-a născut în 1958, în Valais), părea să dețină cîteva din atuurile majore ale cîștigătorului, într-un spațiu cultural (cel romand) nu o dată parcimonios în elogii și dificil în a-și accepta (dar și în a-și construi) particularitatea: "literatură de expresie franceză", pentru care tăcerea, adică tocmai "ceea-ce-e-de-nespus" în limbă, este consacrată ca topos de mai bine de un secol. Pîinea de tăcere
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
de fișe critice mereu juste (de altfel) - grăiește cu netulburată superioritate (în Cronica) despre Pompiliu Constantinescu pe care "personal" îl socotește mai prejos decît pe Vladimir Streinu. Deși se vede cît de colo că nu-l prețuiește îi acordă totuși, parcimonios, cîteva merite de ideolog literar". Despre "rezistența" foarte confortabilă a lui Eugen Jebeleanu: "Eugen Jebeleanu, lup cenușiu, tăios în aparență, vorbește dur despre "alții", însă în fond e lipsit de curajul confruntării directe cu cei pe care îi detestă. Se
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
mediul academic american m-a surprins, între altele, frecvența și dezinvoltura cu care era folosit cuvîntul writer (scriitor). Protejat încă de misterul romantic al talentului, dacă nu al geniului, mai degrabă decernat decît atribuit, în românește termenul "scriitor" e folosit parcimonios, chiar dacă nimeni nu-l poate feri de cleptomania veleitarilor. Peste ocean, aproape oricine e angajat pe o durată oarecare în actul fizic al scrisului se poate recomanda drept scriitor. Marile concernuri industriale angajează "scriitori" care compun o varietate de texte
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
cărora autoarea ne trimite, printr-o notă, la dicționar) și decît frînturile de replici în grai local, după moda repropusă cu succes în ultimii ani de Camilleri, pe cale de a cădea în manierism. Deși fosta doică îi evocă aleatoriu și parcimonios întîmplări din trecutul ei de martoră, mai rar de protagonistă, fetiței care - tipic - cere date suplimentare, fără să le primească, cititorul află restul pentru că, acolo unde Amalia își întrerupe evocările, intervine relatarea organizată, la persoana a treia, a vocii narante
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
convorbirile, corespondența (oficială, particulară și intimă; în vol. II, cap. III impune o sobră și inteligentă implicare/ deta șare când se scrie despre corespondența dintre N. Steinhardt și Virgil Ierunca, despre Iubirile și disperările lui Cioran, despre corespondența și întrevederile parcimonioase dintre filosoful Constantin Noica și Sanda Stolojan). Ba, la același numitor comun al biograficului, istoricul literar aduce dosarul lui Ion Caraion de informator al securității. În cele 27 de pagini ale capitolului IV, din vol. II (Un caz tragic: Ion
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
al „Junimii” - căci lipsesc, de pildă, din motive obiective, mențiunile din Jurnalul lui Titu Maiorescu și din corespondența Eminescu - Veronica Micle -, dar toate, chiar și cele provenind de la nume uitate sau odioase, azi, deosebit de interesante. „Nenea Iancu” n-a fost parcimonios cu „spectacolul” existenței sale cotidiene, pe care l-a performat cu egală dăruire indiferent de calitatea privitorilor sau de gradul de afecțiune care îl lega de ei. În ediția din 2013, volumul conține cinci mărturii noi, provenind de la Ion Agârbiceanu
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
Luminița Corneanu În 1993, în Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă1, Radu G. Țeposu scria: „De la ei (D. Stelaru, C. Tonegaru, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, nota mea), de la «întârziatul» Leonid Dimov, de la parcimoniosul, mai apoi, Florin Mugur, de la prozaismul calin al lui Petre Stoica, dar mai ales de la redundanța fugoasă, studiată, a lui Mircea Ivănescu, toți poeți evoluați în răspăr cu tonul general al liricii, generația anilor ‘80 a învățat mult: notația cotidianului
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
postumitatea lui Nicolae Iorga, ne-ntrebăm, ca pe vremea lui Cernâșevski, Ce-i de făcut? Istoria noastră, încotro? * Afirmație clară de conștientizare a continuității - nu numai * * a vieții, prin urmași direcți, ci a oricărei activități creatoare. Fie și această selecție parcimonioasă, nu propune ea o Încrederea în durabilitatea lanțului genetic, de cercetare permanență a cugetărilor lui Nicolae Iorga, o resuscitare a științifică îndeosebi. marilor adevăruri de viață și de cultură, o revelație? Dar ce ne facem că în timpul războiului civil din
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
făcute. Mâna, competentă dar excesiv morală, a unor critici ca Perpessicius sau Șerban Cioculescu a ocultat sau doar rezumat numeroase pasaje caustice, mâna nevăzută a destinului a făcut să se piardă o importantă colecție de pagini aparținând acestui scriitor oricum parcimonios. Reconstituirea în spirit rămâne, desigur, o variantă. Din păcate, singura. Aici stă prima dintre mizele cărții lui Ion Iovan. Din 1 ianuarie 1935 și până în cea din urmă zi a fiului lui Ion Luca, 16 ianuarie 1936, fiecare pagină scrisă
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
autorul afectează procedeul alchimic: "tăcutul hidromel / pe care-l beau îngerii // amestecul secret de / alcool și sînge după / rețetar trismegist" (Poemul). Umorile lipsite de un echivalent stilistic sunt înlăturate în favoarea formulei cristaline,verbozitatea e refuzată cu consecvență în beneficiul rostirii parcimonioase, de aforistică tăietură. Gnomismul are un aer concomitent elaborat și spontan prin acuitate: "noaptea / a trimis luna / să ne privească / pe pod / rîul ne-a memorat / umbrele" (Melancolie). Sau ca o confesiune de laborator : "am început să scriu poemul / cu
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
acea doză de verosimilitate care te scutește de la bun început de tentația de a-l bănui pe autor de strategii de imagine. Anania nu se cruță, cu toate că pe alocuri - de pildă în paginile dedicate reeducării de la Aiud -, simți că e parcimonios în detalii și precaut în relatări, lăsînd impresia unei subtile eschive cu rost apărător. Dar, dacă sub unghi estetic avem de-a face cu o carte strălucită, sub unghi ideologic volumul emană mirosuri grele. Niște mirosuri pe care unii le
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
parazitează pe a doua și, în fine, Hawking, cel mai precaut cu declarațiile făcute în marginea lui Dumnezeu, dar nu fiindcă ar avea alte vederi, ci pentru că a învățat că un truc care te face atrăgător e să te pronunți parcimonios asupra unor teme care oricum îți scapă. Din cei șase, trei au simpatii marxiste: Dawkins, Gould și Weinberg, restul fiind fără amprentă ideologică. În fine, toți cei șase sunt atinși de o viziune apostrofică asupra lumii. Așa cum sînt cuvinte cărora
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]