45 matches
-
art d`aimer” după Ovidiu sau 2La vie et les amours du chevalier de Faubas”(14 vol.), pe care Marieta Cantacuzino le avea în biblioteca sa înainte de 1821, așa cum specific Dan Simionescu în „Probleme de educație și învățământ în literature parenetică” (1965, p. 714). Nimic mai firesc ca Erosul să se desprindă din paginile cărților șI să străbată viața secolului fără a fi doar o „sugestie de lectură”. Ne aflăm, totuși, departe de o modificare esențială a comportamentelor, în spiritual „regulilor
LEA ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_erosul_ca_ar_al_florin_tene_1375526111.html [Corola-blog/BlogPost/366525_a_367854]
-
clasic. Literatura Descoperirilor. A) Istoriografia: Gomes Eanes de Zurara, Joăo de Barros, Fernăo Lopes de Castanheda, Diogo do Couto, Gaspar Correia. B) Literatura de călătorie: Fernăo Mendes Pinto (Peregrinaggo), Histâria Trăgico-Maritima. 3. Literatura barocă: cultismul și conceptismul. Retorici baroce. Literatura parenetică. Padre AntonioVieira: O Sermgo de Santo Antânio aospeixes; O Sermgo da Sexagesima. 4. Romantismul. Almeida Garrett și doctrina romantică. O nouă formă romanescă: Viagens na Minha Terra. Reînnoirea teatrului: Frei Luis de Sousa. 5. Generația 70. As Conferencias do Casino
EUR-Lex () [Corola-website/Law/258868_a_260197]
-
de întâmplare apocaliptică. „Basmele” sunt simple scorniri, fără substrat real, dar cu intenții moralizatoare și sapiențiale. Sunt „creații” aproape gratuite care înlocuiesc parțial aplecarea spre meditație a celor care au intrat în senectute. Bătrânii dobridoreni imaginează povești miraculoase și parabole parenetice pentru a explica celor mai tineri probleme de viață și de moarte. De obicei, acestea au un conținut mistic și se instituie în continuitate cu cunoștințele minime de religie creștin-ortodoxă - pe care bătrânii le asimilează la slujbele religioase care au
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Apoi, cele aproape trei veacuri de veche poezie cultă românească sunt defalcate în cinci părți: I - "poezia sacră religioasă / poezia eclesiastică sacerdotală / poezia hieratică voievodală / poezia de inscripție heraldică / poezia de prezentare a tipăriturilor / poezia de inscripție murală / poezia de parenetică sacrală"; II - "poezia profană de meditație / poezia profană parenetică / poezia profană epică"; III - "poezia profană modernă"; IV - "originalitate și înrâuriri streine"; V - "meșteșugul versificației în trecut". Ultimele două volume cuprind o antologie comentată a întregului material documentar pe baza căruia
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
românească sunt defalcate în cinci părți: I - "poezia sacră religioasă / poezia eclesiastică sacerdotală / poezia hieratică voievodală / poezia de inscripție heraldică / poezia de prezentare a tipăriturilor / poezia de inscripție murală / poezia de parenetică sacrală"; II - "poezia profană de meditație / poezia profană parenetică / poezia profană epică"; III - "poezia profană modernă"; IV - "originalitate și înrâuriri streine"; V - "meșteșugul versificației în trecut". Ultimele două volume cuprind o antologie comentată a întregului material documentar pe baza căruia a fost realizată această istorie: vol. III, 1570-1795; vol
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
bisericești (Ion Radu Mircea - activitatea lui Gavriil Uric; Cătălina Velculescu - versiunile slavone și românești ale proloagelor); scrieri de polemică religioasă (Maria Protase despre Procanonul lui Petru Maior, ca replică sud-est europeană la atacurile antipapale din secolul al XVIII-lea); literatura parenetica (studiile lui Alexandru Duțu cu privire la „oglinzile principilor” și „cărțile de înțelepciune” în cultura română); texte juridice (Valentin Al. Georgescu - manuscrisele juridice românești din secolele XV-XIX); carte și societate (Paul Mihail - circulația în Țările Române a psaltirii slavone; Corneliu Dima-Drăgan și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
dar indicele de creștere (raportul între cifra minimă și cifra maximă între două decenii) scade, raportat la evul mediu. Politogramele sunt clasificate de Vlad Georgescu în: • scrieri politice (cele mai numeroase) care la rândul lor se împart în: teorie și parenetică; memorii și proiecte de reformă; discursuri publice și parlamentare; politică curentă; • texte diplomatice; • corespondențe; • scrieri social-economice; • scrieri religioase; • scrieri filozofice. Ideile politice pot fi exprimate, potrivit lui Vlad Georgescu, nu doar în scrieri politice propriu-zise, ci și în alte categorii de
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
un dualism esențial, con stitutiv medievalității răsăritene. Aulicul și popularul, sacralul și terestrul, idealul ascetic și implicarea în viața cotidiană precipită în coabitarea hieratismului extern cu dinamica interioară. Ea este decelabilă în spațiul plastic (mozaicul, icoana) dar și în genul parenetic, precum în învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie 20. Răceala desenului și vioiciunea cromatică, mixajul de sfânt și cavaler, literatura teologică aluvionată de "pilde" profane, textele juridice (nomocanoane) permanent "mișcate"de istorisiri în gramatica dreptului cutumiar 21 sau
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
al epocii moderne, nevoia de etică revine cu o regularitate aproape astronomică. • Către sfârșitul secolului al XVI-lea, odată cu Justus Lipsius, apare marea răspândire a neostoicismului. • Aproximativ o sută de ani mai târziu, între 1670 și 1690, domină scena eticile parenetice ale marilor moraliști: Baltasar Gracián, Pascal, la Rochefoucauld, La Bruyère. • Un secol mai târziu, în Germania, apare Kant cu critica rațiunii practice, iar în Anglia, Bentham cu ale sale calcule utilitariste. În Franța, tematizarea cea mai evidentă a virtuții și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
, autor de literatură parenetică. Voievod al Țării Românești între 1512 și 1521, N. B. se școlise la mănăstirea Bistrița din Oltenia și sub supravegherea lui Nifon al II-lea, fost patriarh ecumenic, și va ocupa tronul cu sprijinul puternicei familii a boierilor Craiovești. Era - spune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
compus de Eftimie al Târnovei în cinstea împăraților bizantini Constantin și Elena, din scrierea ascetică Viața sfinților Varlaam și Ioasaf, din texte ale scriitorilor epocii patristice închipuie o antologie exemplară și - s-a zis - originală (ca structurare) în câmpul literaturii parenetice. În cea de-a doua secțiune sunt cuprinse sfaturile propriu-zise: politice, militare, diplomatice, de ceremonial etc., în capitole bine individualizate, alcătuind un ansamblu fără egal în literaturile din Europa Răsăriteană. Theodosie (și, după el, ceilalți destinatari ai consiliilor) este sfătuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
în cel al țelurilor de cele făcute de copiștii vieților de sfinți. Alcătuind prin adunarea trăsăturilor fundamentale ale personalității împăratului (stăpânitor absolut, protector al creștinismului, ziditor de sfinte lăcașe și dătător de lege, combatant în apărarea semnului sacru), o biografie parenetică, autorul urmărește impunerea unui erou exemplar, a unui model cu virtuți validate. Prescurtând, el nu lasă totuși la o parte punctele forte ale celebrei vieți: viziunile stelare, multiplicate de șirul scriitorilor, miracolele active și cu capacitate de premoniție, vocea celestă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
mila ta cea multă, ajută noao, Dumnezeul mântuirii noastre, într-această vreme cu nevoie și grea.” Este o rugăciune-crez, o declarație de aderare la principiile păcii făcută de voievodul unui popor silit adesea să ducă războaie împotriva feluriților cotropitori. Textele parenetice clasice (bizantine, în primul rând) trudesc, toate, la elaborarea modelului monarhic (coincident, în codul timpului, cu exemplaritatea). Învățăturile... nu exclud acest țel și ajung să îl atingă într-un chip care seamănă cu al vechilor autori, dar învederează și deosebiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
cultura română” (Dan Zamfirescu). Ambiția autorului a fost mare, cutezanța lui - de asemenea. Și nu obstacolele, virtuale, ridicate de celebritatea modelelor erau cele mai de temut, ci inamovibilitatea tiparului și a structurii literare pe care le impuneau acele modele. Textul parenetic își instalase o etichetă literară specifică, un ceremonial propriu, în care tradiția unui șir de contribuții antice, preluate de bizantini și amendate în spirit creștin, se topise în acea imobilitate în care medievalii traduceau fixitatea și invariabilitatea universului ce îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
de a impune instituția dinastică a porfirogenezei, adică a dreptului primul născut imperial din timpul exercitării mandatului de a moșteni tronul). Întâiul împărat creștin va deveni figura-reper și arhetipul basileic, ca fondator și legiuitor - după cum atestă numeroasele scrieri cu caracter parenetic sau religios, cu largă circulație europeană, responsabilități asumate de autocrații care s-au raportat la modelul lui. Cum creștinismul va acorda exercițiului puterii un caracter trans-etnic, romanitatea dispare din tematologia politică, pe măsură ce vechea cetate decade din rangul de capitală (administrativ
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și a modelului bizantin de putere. Îndepărtat, neinteresat și oricum distrus curând, de aceea tot mai abstract în timp, el nu a coincis cu practica politică locală, de la început defensivă. Convergența acestor direcții de guvernare reflectate în valoroasa carte de parenetică ortodoxă Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Theodosie atestă conștiința necesității de a domni înțelept peste lumea laică, în descendență contantiniană, de a fi un exemplu pentru supuși, dar și de a veghea și de a îndruma atent viața
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
închinată prozei lui Petrarca, Petrarca prozatorul (1975). Din scrierile în proză, țesătura sociobiografică recompune analitic atât elemente despre curgerea vieții, cât și mărturii ale personalităților care l-au cunoscut pe marele florentin, alcătuind un portret aproape complet, cu vădite valențe parenetice. Interpretarea faptelor este întrucâtva subțiată de citatele frecvente și ample, autorul încrezându-se mai mult în puterea de convingere a documentului nemijlocit decât în caracterizarea interpretativă. Sinteză a aspirațiilor umaniste, Petrarca întrunește adeziunea contemporanilor săi - este concluzia la care ajunge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
Foucault preferă să sublinieze linia de continuitate între epoca clasică și era creștină. De exemplu, îndemnul la reciprocitate în relațiile conjugale apare nu doar la Clement Alexandrinul, ci mai întâi la autorul păgân Gaius Musonius Rufus (30-100 î.Hr.)1. Exhortațiile parenetice ale autorului catolic Francisc din Sales (1567-1622), care invocă exemplul discreției unor mamifere cu totul respectabile (e.g. elefantul)2 par să împrumute teme direct din Pliniu cel Bătrân 3. Respectul și modestia (verecundia et pudore) față de soție, îndemnul la cumpătare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
exersa în această direcție sunt semnalați pe parcursul întregului veac al XV-lea și mai târziu. „Lecția” bizantină care a fost deprinsă de literații români fără „mijlocitorul” sud-slav a dus la instalarea în sistemul „genurilor” literare practicate la noi a scrierii parenetice (care pe cărturarii de la sud de Dunăre nu îi interesase). După Synesios, Agapet diaconul, Vasile Macedoneanul, Constantin Porfirogenetul și Teophilact Hephaistos, șirul „sfaturilor pentru prinț” a fost continuat, în lumea postbizantină, de Neagoe Basarab cu ale sale Învățături... pentru Theodosie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
studiile docte înregistrau cu satisfacție fiecare "biruință a scrisului" autohton, dar ignorau elementele care puteau justifica o recuperare din unghi estetic a unor texte vechi. Prin urmare, Călinescu citește cronicile, didahiile, psalmii ritmați și rimați, cărțile de morală creștină, textele parenetice din perspectiva literaturității lor, fixând începuturile literaturii române în secolele XVI-XVII și oferind, inventând, aș risca să spun, o tradiție organică a literaturii autohtone (efort care se poate vedea și din tentativa de a propune/impune cele patru mituri fundamentale
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pătruns târziu, în secolul al XIX-lea, cercetătorul este nevoit să valorifice din punct de vedere literar texte care doar "literatură", în sensul strâmt pe care îl dăm noi astăzi noțiunii, nu se voiau, cum ar fi cronici, didahii, opere parenetice, cărți de teologie, de morală etc. În cultura română, Dimitrie Cantemir este primul scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului, adică un autor cu o deplină conștiință a actului său cultural, stăpân pe o poetică pe care, de altfel, nu ezită
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se pretindeau și uneori chiar erau reale. Interesul pentru astfel de texte era în plină creștere în epoca lui Cantemir. Europa nu ieșise încă de sub mirajul descoperirii unor teritorii noi, cu promisiunile lor și cu legendele seducătoare. Din aria scrierilor parenetice, Învățăturile lui Neagoe Basarab, text care a circulat atât în slavonă, cât și într-o tălmăcire românească efectuată în jurul anului 1653 (trei manuscrise o conservă, cu variații nesemnificative, în întregime, dintre care unul i-a aparținut lui Ștefan Cantacuzino, fiul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
așezat într-un text nou - la ale cărui virtuți literare și filosofice învățatul nu a prea fost atent - fragmentele împrumutate din mai multe cărți . R. le-a dat mult de lucru, în deceniile ce vor veni, partizanilor autenticității acestui text parenetic. SCRIERI: Manuscrisele grecești din Biblioteca Academiei Române, București, 1901; Studii bizantino-române, București, 1907; Studii și critice, București, 1910; Critica textelor și tehnica edițiilor, București, 1912; Elenizmul în România, București, 1912; Studii istorice greco-române, I-II, îngr. C.C. Giurescu, Ariadna Camariano și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
opera cu același titlu a patriarhului Eftimie din Târnovo. Urmează Slujbă pentru Grigorie cel Mare Decapolitul, în prefața căreia cronicarul face o primă referință la întâmplările sângeroase din timpul domniei lui Radu Șerban. Între 1616 și 1618 compune o scriere parenetică în versuri, după modelul Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (pe care se presupune că le-a tradus în grecește), intitulată Sfaturi către Alexandru Iliaș, unde face și o critică aspră a stării sociale a țării. Istoria celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288064_a_289393]
-
kievean; Dan Horia Mazilu - dezvoltarea hagiografiei în literaturile sud-est europene din secolele al XIV-lea-al XVII-lea și despre izvorul ucrainean al versurilor slavone tipărite în Antologhionul din 1643; Henryk Misterski - izvoarele Psaltirii în versuri a lui Dosoftei); literatura parenetica și omiletica (P.P. Panaitescu, Ion C. Chițimia, G. Mihăilă și Dan Zamfirescu despre Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie; Pândele Olteanu - primele colecții omiletice în literatura română, izvoarele Cărții cu învățătură a lui Coresi și ale celei a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]