15 matches
-
atrăgător i-ar lipsi fără armonia interioară și duh! Niculina Stoican are din plin înzestrarea vocii, ca și cultura cântecului. Evită orchestrele de trei parale, refuză repertoriul ieftin, ca sursă imediată a managementului muzical ajuns un complex de genuri artistice paricide, în măsura în care asasinează muzica folclorică, spre a fi pe placul divertismentului nepretențios. Nu, Niculina Stoican nu a intrat în apele libertății anarhice a spectacolelor decăzute, Niculina Stoican a fost, este și rămâne în unda soarelui muzicii folclorice mehedințene. O melodie populară
NICULINA STOICAN. REALITĂŢI DIN MĂDUVA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1398495337.html [Corola-blog/BlogPost/347965_a_349294]
-
Dostoievski amintește de boala sa pentru prima oară într-o scrisoare din 1854. Freud va extrage din acest episod propria interpretare: Dostoievski, dominat fiind de complexul Oedip, a nutrit mereu pentru tatăl său un amestec de dragoste și ură aproape paricidă. După asasinarea lui Mihail Dostoievski, sentimentul vinovăției și supraeul autoritar, vindicativ, care a luat trăsăturile tatălui, i-au declanșat nevroza. Joseph Frank remarcă însă că în scrisoarea lui Feodor Dostoievski adresată fratelui mai mare, scriitorul se arată mai degrabă ușurat
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
același titlu generic, însă tematizate diferit: Linii de orientare, Critica diletantismului, Cultura, Misticismul, Ortodoxia etc.). E vorba, așadar, de un discurs susținut cu argumente de natură intelectuală. Din unghiul retoricii ideologice, cvadrupla calificare a Martei Petreu (ambele manifeste interbelice sunt "paricide, antipașoptiste, antijunimiste, antifranceze")166 relevă cât se poate de clar exclusivitatea formei polemice a manifestului, un document născut pe teritoriul conflictual al culturii intrate sub incidența politicului. Cele două discursuri generaționiste declanșează o ofensivă explicită și directă împotriva generației care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
obiectele sale oedipiene dezvăluie, în mod brutal, fundamentele narcisiace subiacente și scoate la lumină calitatea interiorizării legăturilor interactive cu „obiectele primare”. Impactul pubertar actualizează două famtasme care sunt resortul esențial al vieții pulsionale inconștiente a oricărui adolescent: fantasma incestuoasă, fantasma paricidă. Acesta este motivul pentru care adolescentul trebuie să se depărteze de obiectele oedipiene. Făcând acest lucru, el rămâne descoperit și devine în același timp dependent de alte obiecte și vulnerabil în fundamentul său narcisiac. Este o particularitate a adolescenței: investițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
divine a condus în cele din urmă la deismul filosofic, exprimat în termeni de tehnologie: dumnezeu este, nici mai mult, nici mai puțin, un "inginer", un "arhitect", o inteligență garantă a ordinii lucrurilor. "Ateismul" nietzschean, spre exemplu, întâlnește această viziune paricidă simbolic. În schimb, în ceea ce privește corpul matern, se mențin analogiile tradiționale, valorizate în continuare antropologic: funcția simbolică a mamei este atribuită, și în mitologiile modernității, fie naturii, fie materiei. Acum se fondează morala promovării materiale și sociale, ale cărei principii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
împărătesc. Atras până și el în rețeaua de ficțiuni a fiului adoptiv, Frederic luase parte, sub pretextul unei cruciade, la călătoria crailor spre împărăția Preotului Ioan. Murise însă, cum vom vedea, în împrejurări încâlcite. Ambiții eșuate, pierderea femeii iubite, frustrări paricide. Bilanțul unei vieți ce nu și-a spus încă ultimul cuvânt. Grupul însuși se destramă pe drum, prietenii dezamăgesc. Personajul posedat de putere și bogăție lumească, poreclit în derâdere Poetul, este ucis chiar de Baudolino: "dreptatea s-a făcut, i-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
artei care le erau atașate (. . .) Decizia platoniciană cu privire la mituri se sprijină pe o analiză teologico-morală a mitologiei: miturile sunt ficțiuni, și aceste ficțiuni povestesc minciuni profanatoare despre divin. Prin urmare, miturile trebuiesc corectate, eliminate, trebuie prescrise toate aceste povestiri despre paricide si matricide, asasinări de tot felul, violuri, incesturi, ură și înșelăciune (. . .) Miturile sunt socialmente nefaste”. Nu putem fi de acord cu aceste considerații, chiar dacă paternitatea lor se reclamă dinspre nume de maximă rezonanță. E adevărat că mitul e un produs
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Câteva întrebări numai, și câteva îndoieli, cu privire la calitatea și la scopurile acestor transformări. Chiar dacă are calități certe și promițătoare, emanciparea nouăzecistă nu se remarcă deocamdată și prin calitate; nu propune scopuri, ci doar gratificații întâmplătoare și cu o origine neguroasă (paricidă) - parțial refulată, parțial ignorată afectiv de către cei mai tineri. În absența unei minime orientări de opinie, emanciparea nu se transformă în ceea ce s-ar putea numi o mișcare, în ceva care ar putea să scoată lucrurile din matca lor, ci
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
zonele de penumbră ale istoriei literare, de a risipi cețurile ce acoperă anumite zone, idei și destine scriitoricești, fie că este vorba de tabuuri etnopsihologice ori sexuale, fie de resentimente religioase, jocuri strategice la două capete, puseuri xenofobe, rasiale sau paricide (în efigie)”. Tehnica la care recurge adesea istoricul literar e aceea a corelațiilor, a asocierilor, a recontextualizărilor și situărilor „față în față” a unor scriitori (Eliade și Mihail Sebastian, de pildă). Toate acestea ne conduc la imaginea unei literaturi cu
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
un fel, lucrurile chiar așa stau, doar că de multă vreme : Alecsandri, deja, se grăbea să culeagă poeziile poporului de teamă să nu le vadă dispărînd în decursul vieții sale. De fapt, teama dispariției tradițiilor este o temă consubstanțială modernității. Paricidă, aceasta s-a instituit, după cum se știe, prin înlăturarea Tradiției, oricare ar fi fost ea : Dumnezeu a murit, ne-a anunțat, în acest sens, Nietzsche. Din acest moment, tristețea reiterată periodic a pierderii tradițiilor a devenit expresia unei culpabilități pioase
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
scopurile ei și că admitea o morală deschisă, dar cu moderație. Pentru a o edifica însă a fost necesar ca frații să conspire, iar instrumentul uneltirii lor pentru libertate a fost uciderea tiranului. Scena este ușor de închipuit: mai toate paricidele, regicidele și chiar uneori genocidele seamănă între ele. Ce a urmat după aceea? După spusele lui Freud, uneltitorii strînși în menghina remușcărilor și a fricii au luat hotărîrea de a face din victima lor un zeu, sperînd să spele astfel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și cu știrea tuturor. Respectînd acest domeniu, fiecare intră în conspirație și devine complice. Conducătorii partidului care-i asigură paza, intelectualii chemați să-l justifice sînt astfel antrenați într-o spirală de complicități a cărui prim cerc este cel al paricidelor, al regicidelor, al omorîrii zeilor prin care începe o istorie. Prin aceste procese, nu doar publice, ci de masă, ei își arată înflăcărarea în a atrage după ei întregul popor. Ziarele și difuzoarele făceau cunsocute atunci acuzațiile în întreaga țară
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
speră că "versurile mele umile pot găsi, ca să zic așa, locul lor într-o mică antologie a poeților din veacul lui Carol I". Totuși, și de această dată, Ion Luca propune o suspendare a filiației ereditare autor-operă, apelînd modelul operelor paricide care cuceresc universul într-un dezinteres total pentru creator. Către Horia Petra-Petrescu formulează o întrebare ce își conține și răspunsul ("Ce-are a face familia mea, care nu e nobiliară, cu operele mele?"), unui colaborator mai tînăr îi oferă un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fantasmele tupilate”, vedeniile mari, tăcute” dau impresia de vitalitate monstruoasă. Poemul are o Încheiere morală. Satanicul Grui Își ucide tatăl, Codrul fără viață se face scrum, iar un glas din altă lume pronunță un teribil blestem: „Tu proclet, ucigașe! infame paricide! Tu, pentru care astăzi tot iadul se deschide, Tu, răpitor de zile cui ți-ai dat viață, nume! Atunci a ta osîndă sfîrșit să aibă-n lume CÎnd astă buturugă de arbor ars sub care Părintele tău zace ucis, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
loc pentru relația amoroasă în această piesă în care relațiile familiale sunt nemăsurat de puternice: Într-un cuvânt, sunt convins că sentimentele de tandrețe sau de gelozie ale amanților nu și-ar putea găsi decât foarte puțin loc printre incesturi, paricide și toate celelalte orori ce compun povestea lui Oedip și a nefericitei sale familii." Din subiectul pe care i-l oferă povestea fiilor lui Oedip, pe Racine îl interesează ura frățească în stare pură, pe care nimic nu ar putea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]