8 matches
-
o bandă de încins fruntea, o bonetă... și un de nedespărțit rozariu. Se adăugau veșmintele de strană: un văl negru, un scapular mare și o haină cu glugă și mâneci largi. Situat în „Cartierul” Străinilor, Pavilionul de Oaspeți cuprindea un parloar / vorbitor mare, exterior, apartamentele de primire și camerele, în număr de 15, destinate vizitatorilor, confesorilor și capelanilor, cât și magistratului din Bezonvaux când acesta se deplasa la abație. Această clădire se afla în fața tindei și turnurilor bisericii la care se
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
ferestre; urcior, lighean și oală de noapte de faianță; două suporturi din fier forjat, împodobite cu aramă, pentru lemne, un făraș, un clește, niște foale mici se aflau lângă un șemineu mare de piatră, care încălzea și ilumina încăperea. Marele parloar / vorbitor servea de sufragerie: era o încăpere vastă cu lambriuri și vopsită cu un pic de gri cu dulap în perete cu două uși; masă de marmură cu picior de lemn; o duzină de scaune de răchită acoperite și alte
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de fete din nobilime pentru a le educa. Ele se aflau sub supravegherea unei învățătoare și a unei ajutoare a acesteia. Camerele lor, asemănătoare cu chiliile monahiilor, se situau în prelungirea Pavilionului de Oaspeți, dar erau separate prin grilaje și parloarul / vorbitorul unde se duceau călugărițele care primeau vizite. Aceste școlărițe aveau curtea lor și o galerie care le permitea să meargă la abațială pentru a asista la unele slujbe, deși mai existau capele în diferite clădiri claustrale. În extremitatea de
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
vigilenți" (4). Introducerea se citește exact ca orice raport al poliției, care se rezumă doar la aspectele principale. În plus, povestea ar putea ușor degenera într-un stereotip rasist sub forma portretului unui "negrotei" beat și iresponsabil, de neacceptat de către parloarele victoriene ale societății educate și rafinate din Cincinnati. Povestea pare gata să facă acest lucru prin lauda adusă comportamentului polițiștilor care reprezintă și păzesc autoritatea de clasă a acelei societăți: erau "vigilenți", astfel îndeplinindu-și datoria în numele autoritarismului de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în tonuri plăcute de tunete profunde" (11). Aluzia la Notre Dame de Paris invocă, desigur, unul dintre cele mai cunoscute romane din lume aparținând unuia dintre cei mai cunoscuți scriitori ai tuturor timpurilor, Victor Hugo. Hearn încearcă să aducă în parloar un Jones care e varianta americană a figurii reabilitate a lui Quasimodo. În acest moment, când Jones se pregătește să intre în parloar, Hearn încearcă să explice de ce a luat obiceiul bizar de a imita șuierăturile vapoarelor: "De alte melodii
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aparținând unuia dintre cei mai cunoscuți scriitori ai tuturor timpurilor, Victor Hugo. Hearn încearcă să aducă în parloar un Jones care e varianta americană a figurii reabilitate a lui Quasimodo. În acest moment, când Jones se pregătește să intre în parloar, Hearn încearcă să explice de ce a luat obiceiul bizar de a imita șuierăturile vapoarelor: "De alte melodii nu prea avea idee - nici de cântecele hamalilor, nici de sunetul de banjo 61. Lungile ecouri de chemare ale vaporului și fluierele patrulelor
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
studiul jocului de două persoane furnizat de Antoine Cournot În 1838. Matematicianul Émile Borel sugerează o teorie formală a jocurilor În anul 1921, care este suplimentată de matematicianul John von 221 Neumann În anul 1928, În o „teorie a jocurilor parloare―. Teoria jocurilor a fost dezvoltată după 1944 În volumul Teoria jocurilor și Comportamentu l Economic al lui John von Neumann și al economistului Oskar Morgenstern. Această carte a furnizat multe terminologii de bază. În teza de doctorat, se propune studierea
Polarităţile arhitecturi by Mihai Flondor () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92988]
-
Tot așa paradoxal? . - La fel, însă nu mai umblă după femei. De când i-a muritfata, s-a schivnicit (convorbeau Pomponescu și Smărăndache). . - Parcă aud că dă recepții luxoase, e monden. . - Într-adevăr. E un stareț sociabil, care admite lume în parloar. . - Cum e salonul lui? . - Imens, luminat de trei candelabre de cristal și cu unenorm șemineu sculptat în fund. . - Totdeauna a avut el mania asta a decorului, care l-a împiedicat să se realizeze. (Pomponescu, după cum se vede, nici acum nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]