8 matches
-
cu "„pietricele de apă curgătoari, și cu nâsâp roșu”", precum și udarea ocazională a șoselii din drumul Copoului "„încât să nu să poată râdica colbul”". De asemenea, Privileghie se angaja să înconjoare laturile dinspre est, sud și nord ale grădinii cu "„parmaclâcuri de lemn pe temelie de piatră, iar spre apus fiind dos va rămâne cu șanțu, care să vor începi a să faci de la viitorul 1836”". În 1836 Eforia Iași finanța, într-un final, o serie de amenajări peisagistice, solicitând din partea
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
finalizarea unei fântâni, începerea unei a doua, precum și plantarea și prinderea a 844 arbori mici și 756 arbori mari. La 17 noiembrie 1838 inginerul Iosef Raschek, contractat de către administratorul grădinii pentru dezvoltarea parcului, a semnat un tabel înregistrând metrajul de parmaclâc (gard) care înconjura terenul la acea dată. În martie 1839 administratorul Privileghie a reziliat contractul cu municipalitatea, fiind înlocuit cu serdarul Vraghie. Acesta a constatat că în afară de două fântâni parțial finalizate (fără îngrădire), alte construcții nu fuseseră ridicate. De asemenea
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
armatei a solicitat Departamentul Lucrărilor Publice permisiunea de a recolta florile de tei pentru nevoile spitalelor militare. Problemele legate de furtul gardului persistă, în martie 1855 fiind aprobat un deviz pentru refacerea lui folosind 337 de scânduri și 500 de parmaclâcuri provenite din fondul forestier bisericesc. La 26 august 1856 s-au solicitat alți 8.800 de arbori pentru plantat si 8.000 de exemplare mai mici pentru pepinieră; dintre arborii mari se menționează 450 de ulmi, 450 de paltini, 200
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
se pregătea afară. Pentru iluminat se folosea, opaițul (poponeața) cu seu sau untură iar mai încoace a apărut lampade 5, 8 și 12 lumini ce folosea petrol lampant (gaz). După 1900, s-au făcut case cu cerdac, cu deregi și parmaclâc, învelite cu oale sau tablă. Cele mai multe se făceau cu o cameră sau două și cu tindă la mijloc. Vara, bărbații purtau cămașă lungă și izmene din cânepă și se încingeau cu un brâu sau chimir cu buzunărașe. În picioare, papuci
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
toate problemele ei, pentru că deseori mergeam în familiile școlarilor, mai ales la începutul activității noastre. Mai am acum un nou obiectiv de îndeplinit. Trebuia să refac toată prispa sau terasa din jurul școlii, în lungime totală de 56 m. liniari, precum și parmaclâcul pe aceeași lungime, pentru ca să protejez pereții școlii de ploile și zăpezile care umezeau pereții. Cum aveam suficiente fonduri de la cele două baluri, vorbesc cu un lemnar din apropierea școlii. Bușteanul de stejar din curtea școlii trebuia prefăcut în scânduri. Știa pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dezamăgit, mă gândeam să mă-ntorc la Pavia. Adăstam în incinta mănăstirii furat de gânduri, desenând ceva cu un bețișor, în zăpadă, printre frunzele uscate și înghețate de frig. De îndată ce m-a văzut, a măturat cu mâna zăpada de pe un parmaclâc de zid, l-a încălecat printr-o săritură și mi-a spus: - Trecutul și prezentul unui om nu se impun ca atare în mintea altui om, deoarece acesta le califică și le judecă în baza propriilor convingeri, care se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
țărănească! reluă Boteanu, cuprinzîndu-i mijlocul și îndreptîndu-se spre grădinița din fața casei. Parcă acum toată înfățișarea casei parohiale ar fi fost mai prietenoasă. În cerdac era o masă acoperită cu fața albă și trei scaune împrejur, iar pe stâlpi și pe parmaclâc vrejile și frunzele viței-sălbatice își sorbeau verdeața. ― Poftește, Apostole, te rog! strigă popa, frecîndu-și mâinile cu mare bucurue. Ia loc aici... E foarte bine aici... Și preoteasa are să ne aducă niște cafele cu lapte cum n-ai mâncat nici pe la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
John. — Faci repetiții? — Tu trebuie să faci repetiții, John. Ar fi trebuit să mă distribui în filmul ăla, John. Își strânse capotul. Ridică paharul, trei înghițituri, patru înghițituri. Se apropie de scară. Se lăsă cu toată greutatea peste balustradă, peste parmaclâc, peste sistemul de protecție. Îmi luă mâna. Asta era camera în care dormea mama mea. Aici a murit. Pe pat, un alt pat, îmbrăcată cu mătase de un verde țipător - mătasea oamenilor, nu a viermilor, părând umedă, cu pete lucioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]