41 matches
-
o ie o dată hăis. — Frate Cancioc, zise altul, ce se uita câteodată în cruce, nu zic că n-ai dreptate, dar alta-i boala noastră; nu omu’, frate, ne doare pe noi, ci cum îl povestim. — Adevărat ai grăit, frate Parnasie - sări al treilea - aici e hiba: ce și cum povestim. De bine, de rău, noi care suntem aici, din asta trăim: din povestit. Eu, spre pildă, povestesc între Fălticeni și Târgu-Neamț. Tu, frate Cancioc, de-am înțeles bine, povestești peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e hiba: ce și cum povestim. De bine, de rău, noi care suntem aici, din asta trăim: din povestit. Eu, spre pildă, povestesc între Fălticeni și Târgu-Neamț. Tu, frate Cancioc, de-am înțeles bine, povestești peste munți, la ungureni. Tu, Parnasie, povestești prin Vrancea. Tu, Stejerane... — Mai taci, mă, din gură! - vorbi mohorât și întunecat cel numit Stejeran. Dacă vreau, povestesc, dacă nu vreau, nu povestesc. — Bine, frate, ce te superi? - spuse împăciuitor fălticeneanul. Eu voiam să zic că fiecare avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noștri care ne-ascultă. Noi i-am format, pe noi ne-ascultă. Năcazul e, fraților, că de la o vreme încoace nu mai avem ce povesti. Că de asta ne-am adunat aici. Ba mai mult, frate Surduc - grăi cel numit Parnasie către fălticenean - nu numai că n-avem ce povesti, că să zicem că s-ar mai găsi câte ceva, dar nici nu mai știm ce se poate povesti. Că uite, alaltăieri mă oploșisem pe lângă un foc de negustori și, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
povesteam eu mai bine, numai ce se scoală unu care, al dracu’, stătuse la o parte și zice rar: „Ascultă, fârtate, de la cine ai auzit tu povestea asta și cine ți-a dat voie s-o spui?” — E bine, frate Parnasie - grăi fălticeneanul, că ai ridicat aici și problema cărților. Episodul 25 GÂLCEAVA POVESTITORILOR CU LUMEA — Mă iertați că intru și eu în vorbă - grăi atunci Metodiu și toți întoarseră capetele pletoase spre el - dar socot că la focul acesta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
chipurile dumneavoastră văz bine că v-am captat benevolentia, cum zicea străbunul Cicero, fie-i țărâna ușoară, așa că pot să înalț și eu o întrebare: toate ca toate, da’ ce-aveți, fraților, cu cărțile? — Preacuvioase părinte - grăi atunci povestitorul numit Parnasie - se vede treaba că domnia-ta ai umblat prin școli: latinește știi, pântece ai, fraza-ți umblă, nu glumă. Nu mă miră că aperi cărțile. E-adevărat că la o adică din cărți culegi multă înțelepciune. Dar ia gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eu, spre pildă, la o curte de boier despre Alexandru Machedon - adăugă povestitorul numit Surduc, dacă boierul mă oprește, scoate Alixăndria și zice c-a citit-o, sta-i-ar tomu-n gât! — Despre Viețile sfinților, ce să mai vorbim? - continuă Parnasie. S-au tipărit toate, nu e sfânt fără șpalt! Eu ce să mai povestesc? Nu zic să nu fie cărți, Doamne ferește, dar nici prea multe. Eu zic să fie o parte cu carte și-o parte fără carte. Și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pildă, până spre Tisa, povestitu-mi-s-a că nu e picior de povestitor. Așa ceva, mai rar! Episodul 26 îN CARE APAR NOI ȘI NOI PERSONAJE Și cum stăteau ei acolo lângă foc și se desfătau într-ale vorbii, numai ce povestitorul numit Parnasie se săltă într-un genunche, privi cu luare-aminte peste capetele celorlalți și le făcu semn gata, mucles. Ce e, mă? - întrebă nedumerit Surduc. — Vine patroana! - șopti Parnasie. — Ce patroană? - întrebă și Metodiu. — Hangița, Stăniloaia, preacuvioase - zise Parnasie. E cu Buhuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acolo lângă foc și se desfătau într-ale vorbii, numai ce povestitorul numit Parnasie se săltă într-un genunche, privi cu luare-aminte peste capetele celorlalți și le făcu semn gata, mucles. Ce e, mă? - întrebă nedumerit Surduc. — Vine patroana! - șopti Parnasie. — Ce patroană? - întrebă și Metodiu. — Hangița, Stăniloaia, preacuvioase - zise Parnasie. E cu Buhuș. întoarseră toți capetele. Adevărat era, cine voia, la lumina focurilor și-a lunii, putea să zărească o femeie cât malu preumblându-se printre drumeții poposiți. O clipă, șovăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce povestitorul numit Parnasie se săltă într-un genunche, privi cu luare-aminte peste capetele celorlalți și le făcu semn gata, mucles. Ce e, mă? - întrebă nedumerit Surduc. — Vine patroana! - șopti Parnasie. — Ce patroană? - întrebă și Metodiu. — Hangița, Stăniloaia, preacuvioase - zise Parnasie. E cu Buhuș. întoarseră toți capetele. Adevărat era, cine voia, la lumina focurilor și-a lunii, putea să zărească o femeie cât malu preumblându-se printre drumeții poposiți. O clipă, șovăim și noi: s-o zărim, să n-o zărim?! Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întindea după plată, zicând încet către măruntul însoțitor: — Uite împrejur, la amărâții ăștia, și spune dacă voiești să ajungi ca ei. Ori nu-ți place că te fac domn? — Da’ cine e Buhuș ăsta? întrebă Metodiu. — Cin’ să fie? - oftă Parnasie. Ia acolo, un copil de pripas, l-a crescut Stăniloaia pe lângă ea de mic, o mai ajută, mai toarnă ici, mai toarnă colo, că de, așa gospodărie nu-i ușor de ținut. în vremea asta, hangița și Buhuș se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dar nu servim - răspunse Surduc. Adică vinul meu nu e bun, ai? Păi ce povestitori sunteți voi dacă nu beți din vinul meu care pentru voi se varsă? Toarnă-i, mă! - zise ea către Buhuș. — Nu turna, amice! se feri Parnasie. Nu-i frumos să torni dacă omul nu gustă. Pe de altă parte, noi n-avem cum îți plăti decât cu povești. — Povești, ai? N-am eu destule povești pe cap? Să le mai ascult și pe-ale voastre? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tot ți-ai plecat urechea... zise Surduc. — Eu n-am vreme de voi - făcu patroana - dar uite, vi-l las p-ăsta, că lui îi plac poveștile voastre. Șezi, mă, aici, și-ascultă! Stai colea, la dreapta, Buhuș maică! - zise Parnasie, după ce Stăniloaia plecă. Și ia spune-i tu lui nenea, chiar așa mult îți plac poveștile noastre? — Chiar așa! - răspunse Buhuș așezându-se. Episodul 27 POVESTEA LUI PARNASIE — Fraților - zise atunci povestitorul numit Parnasie - dacă tot ne-am adunat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Șezi, mă, aici, și-ascultă! Stai colea, la dreapta, Buhuș maică! - zise Parnasie, după ce Stăniloaia plecă. Și ia spune-i tu lui nenea, chiar așa mult îți plac poveștile noastre? — Chiar așa! - răspunse Buhuș așezându-se. Episodul 27 POVESTEA LUI PARNASIE — Fraților - zise atunci povestitorul numit Parnasie - dacă tot ne-am adunat aici la ceas de taină, îngăduiți-mi să încep eu o poveste care nici nu e poveste. — Cum vine asta? - întrebă mohorât povestitorul Stejeran. Dacă aș fi în locul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
colea, la dreapta, Buhuș maică! - zise Parnasie, după ce Stăniloaia plecă. Și ia spune-i tu lui nenea, chiar așa mult îți plac poveștile noastre? — Chiar așa! - răspunse Buhuș așezându-se. Episodul 27 POVESTEA LUI PARNASIE — Fraților - zise atunci povestitorul numit Parnasie - dacă tot ne-am adunat aici la ceas de taină, îngăduiți-mi să încep eu o poveste care nici nu e poveste. — Cum vine asta? - întrebă mohorât povestitorul Stejeran. Dacă aș fi în locul vostru și aș putea să mă ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de taină, îngăduiți-mi să încep eu o poveste care nici nu e poveste. — Cum vine asta? - întrebă mohorât povestitorul Stejeran. Dacă aș fi în locul vostru și aș putea să mă ascult, aș zice și eu că e poveste, grăi Parnasie. Dar cum eu nu sunt altul, eu știu că nu e poveste pentru că tot ce voi spune, am trăit, mi s-a întâmplat. Mai pot eu zice atunci că e poveste? Hai, mă, las-o dracului, că știu acuma pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mai pot eu zice atunci că e poveste? Hai, mă, las-o dracului, că știu acuma pe care vrei s-o spui! - zise povestitorul numit Surduc. Mai bine spune-o pe aia cu jderu, că e mai frumoasă. — Vedeți? - zise Parnasie, luându-i de martori pe ceilalți. Lui i-am mai spus-o și n-o crede. Pentru el e poveste, pentru mine nu e, că eu am văzut cu ochii mei. Nu stăteau mai departe de zece pași, cam cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mine nu e, că eu am văzut cu ochii mei. Nu stăteau mai departe de zece pași, cam cât îi până la bradu cela strâmb, și străluceau. Vai, cum mai străluceau de frumos! — Cine? - întrebă Metodiu. — Să vă spună el - zise Parnasie. Să vă spună Surduc, că lui i-am povestit. — De ce să spun eu? Eu nu spun minciuni, eu povestesc - zise Surduc. Spune tu, că tu zici c-ai văzut. Spune, să vedem, te crede cineva? — De ce să nu mă creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din nou Metodiu. — Păi asta e, că dacă spun cine erau, o să râdeți. Și de ce să râdeți, dacă eu i-am văzut cu ochii mei? — Hai, frate, că nu râdem! zise supărat Metodiu. Ci spune odată, pe cine ai văzut? Parnasie oftă, se uită pe rând la fiecare, apoi zise încet: — Preacuvioase, eu am văzut, uite așa cum te văd pe dumneata, niște sfinți. Hă-hă-hă! - râse gros Stejeran. Hă-hă-hă! Ce-ai văzut tu, mă Parnasie? Sfinți? Ei, bravo! Ei, hai că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ci spune odată, pe cine ai văzut? Parnasie oftă, se uită pe rând la fiecare, apoi zise încet: — Preacuvioase, eu am văzut, uite așa cum te văd pe dumneata, niște sfinți. Hă-hă-hă! - râse gros Stejeran. Hă-hă-hă! Ce-ai văzut tu, mă Parnasie? Sfinți? Ei, bravo! Ei, hai că-mi placi! — Vedeți? - zise trist Parnasie. Știam eu c-o să râdeți. — Stai, frate, că nu râdem toți! - zise Metodiu zâmbind. I-ai văzut, i-ai văzut, să fii sănătos. Dar cam câți erau? — Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rând la fiecare, apoi zise încet: — Preacuvioase, eu am văzut, uite așa cum te văd pe dumneata, niște sfinți. Hă-hă-hă! - râse gros Stejeran. Hă-hă-hă! Ce-ai văzut tu, mă Parnasie? Sfinți? Ei, bravo! Ei, hai că-mi placi! — Vedeți? - zise trist Parnasie. Știam eu c-o să râdeți. — Stai, frate, că nu râdem toți! - zise Metodiu zâmbind. I-ai văzut, i-ai văzut, să fii sănătos. Dar cam câți erau? — Cam doi - zise Parnasie prinzând curaj. I-am văzut într-o noapte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bravo! Ei, hai că-mi placi! — Vedeți? - zise trist Parnasie. Știam eu c-o să râdeți. — Stai, frate, că nu râdem toți! - zise Metodiu zâmbind. I-ai văzut, i-ai văzut, să fii sănătos. Dar cam câți erau? — Cam doi - zise Parnasie prinzând curaj. I-am văzut într-o noapte la stână la Dumesnicu. Eu dormeam, dar m-au trezit câinii. Am crezut întâi c-a intrat lupu, că prea hămăiau dobitoacele. Am luat ciomagul, am ieșit din colibă și peste gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aud și acum: „Oare unde dracu am nimeritără noi?” Iar celălalt a zis: „Stai puțin să aflu coordonatele”. — Ce să afle? - zise nedumerit Metodiu. — „Coordonatele”, așa a zis. — Ce-s alea? - întrebă Stejeran. — De unde vrei să știu eu? - făcu supărat Parnasie. Așa a zis, așa povestesc. Să mă trăznească Dumnezeu dacă mint! Episodul 28 îN CARE CONTINUĂ POVESTIREA LUI PARNASIE După ce Parnasie sfârși aceste vorbe, în jurul focului se așternu tăcerea. Se auzeau doar lemnele cum trosnesc și Buhuș, numai ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să afle? - zise nedumerit Metodiu. — „Coordonatele”, așa a zis. — Ce-s alea? - întrebă Stejeran. — De unde vrei să știu eu? - făcu supărat Parnasie. Așa a zis, așa povestesc. Să mă trăznească Dumnezeu dacă mint! Episodul 28 îN CARE CONTINUĂ POVESTIREA LUI PARNASIE După ce Parnasie sfârși aceste vorbe, în jurul focului se așternu tăcerea. Se auzeau doar lemnele cum trosnesc și Buhuș, numai ochi și urechi, rozându-și unghiile. — Ciudat lucru și foarte de mirare! - cugetă Metodiu. Eu cred, frate Parnasie, c-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zise nedumerit Metodiu. — „Coordonatele”, așa a zis. — Ce-s alea? - întrebă Stejeran. — De unde vrei să știu eu? - făcu supărat Parnasie. Așa a zis, așa povestesc. Să mă trăznească Dumnezeu dacă mint! Episodul 28 îN CARE CONTINUĂ POVESTIREA LUI PARNASIE După ce Parnasie sfârși aceste vorbe, în jurul focului se așternu tăcerea. Se auzeau doar lemnele cum trosnesc și Buhuș, numai ochi și urechi, rozându-și unghiile. — Ciudat lucru și foarte de mirare! - cugetă Metodiu. Eu cred, frate Parnasie, c-ai văzut ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
CONTINUĂ POVESTIREA LUI PARNASIE După ce Parnasie sfârși aceste vorbe, în jurul focului se așternu tăcerea. Se auzeau doar lemnele cum trosnesc și Buhuș, numai ochi și urechi, rozându-și unghiile. — Ciudat lucru și foarte de mirare! - cugetă Metodiu. Eu cred, frate Parnasie, c-ai văzut ce zici c-ai văzut... — Audă-te Domnul, preacuvioase! - sări bucuros Parnasie. Auziți, măi? Mă crede! — Te cred - urmă Metodiu - dar nu cred să fi fost sfinți. Necuratu, frate Parnasie, ia câteodată, spre ispitirea dreptcredincioșilor, forme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]