13 matches
-
toți zeii. Jupiter nu reușește însâ să se îndepărteze pe nesimțite cu Euridice în timpul danslui, ci este descoperit de Pluto. Stăpânul Olimpului declară atunci sus și tare că dorește doar să i-o redea pe Euridice lui Orfeu, folosindu-se parodistic de alexandrinii tipici tonului tragic. Eroul principal nu îndrăznește să se împotrivească condițiilor impuse pentru salvarea Euridicei, dar este scos până la urmă din încurcătură de Jupiter, care îl sperie cu un fulger și îl obligă să se întoarcă spre soția
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
jucăm diferite jocuri ale închipuirii. Este vorba de o alunecare, aproape insesizabilă, dinspre reprezentarea realului, către un fel de „reprezentație” (teatrală) cu miză evident subversivă la adresa instituției literaturii ca atare, împrejurare ce ar putea fi pusă în legătură cu acel impuls marginalizat, parodistic al fanteziei populare care caută „să ironizeze și să deconstruiască o lume completă, lineară, deși circumscrisă, monoglotică, organizată ierarhic și atemporală”370, dacă la autorul nostru nu am fi îndreptățiți să bănuim și un alt tip de subversiune, și anume
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
remarcat, atât transparența realistă, cât și reflexivitatea modernistă, dar nu pentru a exalta în mod necesar autosuficiența sistemului de semnificare. Fără a respinge importanța unor asemenea premise pentru teoria metatranzitivității, le-am considerat mai curând dependente de valorificarea impulsurilor marginalizate, parodistice și polemice, de logica însăși a succesoratului literar, în literatură totul înfățișându-se până la urmă ca un balans între tendințe contradictorii. Oscilațiile de acest tip antrenează, conformându-se parcă principiului dominoului, și alte consecințe demne de menționat. Astfel, acele puncte
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
grad maxim de dezvoltare (aflându-se în atenția publicului larg și a teoreticienilor/ criticilor etc. atât cantitativ, cât și calitativ), iar pe de altă parte am evidențiat, sincronic, invariantele care fac dintr-o parodie romanescă o creație validă, păstrând nuanța parodistică fără a mai aminti opera de care s-a slujit drept model. Am constatat că fenomenul considerat, am spune cu prea mare ușurință, de mulți secundar a jucat un rol crucial în reinventarea permanentă a epicului. Deși a condus la
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și Gogol", subintitulat " Despre teoria parodiei", este validată de bunul-simț pentru că are în vedere evoluția parodiilor de-a lungul timpului, dar și evoluția receptării lor: în timp ce caracterul de parodie al unei opere se poate șterge, ea surclasând definițiile superficiale, nuanța parodistică rămâne și este ușor sesizabilă chiar și de către cei mai naivi, cum se întâmplă în Gargantua și Pantagruel, roman asupra căruia a revenit, consacrându-i mai multe scrieri de specialitate și studiul François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-i urma sfatul, cititorul de azi trebuie să parcurgă un drum anevoios, solicitant prin multtudinea zecilor de ramificații și trimiteri din care rezultă neobișnuita (pentru acea epocă) pluralitate de sensuri a unui roman ce a pariat mai degrabă pe nuanța parodistică decât pe referințele precise la mode/ modele precise, intuind, poate, că le va depăși. Sub acest aspect, parodia se alătură, în romanul cervantesc, ludicului: chiar prim-planul textual pe care ni-l propune textul emis de autor își conține, câteva
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
creditate. E calificat cu stăruință, în privința procedeelor, deși are pagini mai multe și orientări diverse, unele noi, epigon al lui Urmuz. Nici întâlnirea avangardei cu gnoza nu-l desparte ferm de Urmuz. Autorul se situează pe sine în "modalitatea absurdului parodistic". El și-a renegat textele din 7 ani, 1926-1932. Apar, cum se vede, la jumătate de lustru față de ale lui Urmuz, multe din ele tot în mica revistă a lui Arghezi, "Bilete de papagal". Fiind puțin cunoscute, voi cita, de
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
Referat: "Lucrarea Despre arta parodiei în literatura română este o lucrare cu totul remarcabilă. Ea atacă o temă necercetată și în general reușește, fără să facă exces de erudiție, să aducă totuși numeroase elemente noi de cercetare cu privire la începuturile artei parodistice în poezia și proza noastră. Valoroase sînt și încercările de delimitare estetică a artei parodistice, cît și propunerea de clasificare pe categorii (parodia prin substituție, parodia-variantă, parodia sintetică). Autorul creează, chiar în textul lucrării, o parodie - nu prea ingenioasă - după
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
atacă o temă necercetată și în general reușește, fără să facă exces de erudiție, să aducă totuși numeroase elemente noi de cercetare cu privire la începuturile artei parodistice în poezia și proza noastră. Valoroase sînt și încercările de delimitare estetică a artei parodistice, cît și propunerea de clasificare pe categorii (parodia prin substituție, parodia-variantă, parodia sintetică). Autorul creează, chiar în textul lucrării, o parodie - nu prea ingenioasă - după Topîrceanu. Mai puțin ascuțit e tratată literatura parodistică de după 23 August. De asemenea mi se
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
și încercările de delimitare estetică a artei parodistice, cît și propunerea de clasificare pe categorii (parodia prin substituție, parodia-variantă, parodia sintetică). Autorul creează, chiar în textul lucrării, o parodie - nu prea ingenioasă - după Topîrceanu. Mai puțin ascuțit e tratată literatura parodistică de după 23 August. De asemenea mi se pare că sensul exact al parodiilor lui Topîrceanu după Arghezi n-a fost perceput, acestea fiind date ca parodii cu intenție satirică. Ele au apărut însă în Bilete de papagal, însoțite de rînduri
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
bucolicele („norii au staționat preocupați de probleme agrare”), iar „prin orașul tău cubist D-zeu e cu scaun la cap”, toate - imagini inversate care sporesc sensurile. De fapt, ceea ce se petrece în „aer liber” dă senzația de miraculos, iar mișcarea parodistică este expresia unei mirări colosale: „Mai știi brățara țipătului / în pasăre de cerneală vezi?” sau „ocheanul sângelui în anotimp se încercuie / deschide unde / când ornicele se desfac în coadă de păun”. Pe alocuri, bunăoară în proza Moartea vie a Eleonorei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
de Richard Kearney, de la cea mimetică, specifică premodernismului, la cea productivă, caracteristică modernismului și la cea parodistică a postmodernismului. Interesantă este atribuirea unei imagini simbolice fiecăruia: oglinda pentru mimetic, lampa pentru productiv și imaginea reflexivă a labirintului de lentile pentru parodistic.77 De asemenea, s-a constatat depășirea stadiului de consolidare a statutului central al parodiei în postmodernismul occidental, dar și în cel incipient, românesc, înspre o fază de saturație, înregistrându-se deja un fenomen de inflație a scripturii parodice. Linda
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cor antic. El e format din opiniile economiștilor, pe care Marx îi comentează în text și mai ales în subsolul paginilor. Dar spre deosebire de corul din teatrul vechi, acest cor modern nu strălucește prin înțelepciune. Dimpotrivă, el are un adevărat rol parodistic, debitând cu gravitate și patos toate inepțiile pseudoștiinței economice burgheze. (...) Talentul literar al lui K. Marx e ilustrat cu o egală forță de operele sale istorice. (...) La asigurarea aceste calități arta de prozator a lui Marx a contribuit desigur într-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]