7 matches
-
enalega), figuri de construcție prin exces (apoziția, pleonasmul), figuri de construcție prin subînțeles (elipsa, sinteza, zeugma, anacolutul) și incidență; (5) figuri de elocuție: prin extensiune (epitetul, pronominația), prin deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de stil: prin emfază (perifraza, conglobația, suspensia, corecția), prin întorsura frazei (interogația, exclamația, apostrofa, întreruperea, subiecția, dialogismul), prin apropiere (comparația, antiteza, retroversiunea, entimema, paranteza, epifonemul), prin imitație (hipotipoza, armonismul), parafraza și epifraza; (7) figuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rectificarea), prin raționament (ocupația, deliberația, comunicația, concesia, sustentația), prin dezvoltare (expoliția, topografia, cronografia, prosopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul), pretinsele figuri de gîndire (cominația, imprecația, optația, deprecația, jurămîntul, dubitația, licența). Olivier Reboul prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri de gîndire: hipotipoza, alegoria, ironia. Chaïm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca arată cum se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sugerează o alegere auditoriului); (2) figuri ale prezenței (măresc prezența auditoriului); (3) figuri ale comuniunii (realizează comuniunea cu auditoriul). Catherine Fromilhague și Anne Sancier disting patru categorii de figuri: (1) figuri care se bazează pe semnificant (forma cuvîntului): aliterația, asonanța, paronomaza etc.; (2) figuri care se bazează pe combinări sintactice deosebite, sau figuri de construcție: anacolutul, zeugma, hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi: comparația, metafora, sinecdoca, metonimia; (4
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În afară de fonemele izolate /t/, /r/, /p/, /l/, /i/, /a/, sîntem frapați mai ales de grupurile de foneme: /laf/ din "L'AFFIcheur" reluat în "ALFortiville" cu ordinea modificată /alf/; grupul "il" din "AchILLe" ["a∫IL"], "Ils" și din "AlfortvILLE", și de paronomaza internă între numele propriu "ACHILLe" și numele meseriei "L'AFFICHeur"19 [a∫il-lafi∫]. Ar mai trebui subliniat și faptul că a doua propoziție se prelungește și astfel contrastează puternic cu brutalitatea și scurtimea celei din urmă, puternic aliterantă în fonemele
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
scurtimea celei din urmă, puternic aliterantă în fonemele /p/, /i/ și /r/. Acest efort intens de scriitură ridică depeșele jurnalistice ale lui Fénéon la rangul de forme scurte dacă nu literare, cel puțin literarizate prin lucrul supra semnificantului și prin paronomază. Aceasta amintește de ceea ce spune Jakobson despre funcția poetică-autotelică a limbajului și despre "atitudinea introvertită față de semne": semnele lingvistice nu se mai lasă traversate doar de sensul informațional, materialitatea enunțurilor cîștigă în densitate formală. Graffitiul din T22 (capitolul 3) este
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
este doar un caz particular, oarecum condensat, al unei probleme cu mult mai generale, putem spune chiar al problemei fundamentale a poeziei, care este paralelismul" (1963: 235). Conform acestui principiu, fiecare rimă se sprijină pe alte foneme sau grupuri eufonice (paronomaze) prezente în versuri. • Rima în /al/ Dacă examinăm îndeaproape materialitatea sonoră a versurilor care conțin rima în /al/, constatăm că acestea se compun dintr-un prim grup: 1 ILS Me disent, Tes yeux, cLairs coMMe Le crisTAL: t + al.1
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Poemele ei sunt, slavă Domnului!, mult mai prietenoase și chiar reconfortante, alcătuite pe structura poeziei populare: lexic preponderent arhaic, vers scurt, ritm trohaic, rimă împerecheată, cu mici refrene și, în general, cu mai toată gama specifică de perisologii, paracheze, polimptote, paronomaze ș.a.m.d. Poezia Coniței Lena este, așadar, una manieristă, a cărei miză cade pe dexteritatea versificării, pe jocurile de cuvinte, pe muzicalitatea versului, pe gratuitul artisticului, mai degrabă, decât pe mesaj, cu toate că o sforțare în acest sens există de
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]