11 matches
-
Formele de N. au -(V)mă la sg. și -(V)màtes la pl., iar de oblice -(V)màs- la sg. și -(V)matèn- la pl.. Reținem că N. sg. este proparoxiton, iar N. pl. paroxiton. Substantivele masculine de declinarea -Vs, -V̀des la N., care au obl. sg. -V̀s- si pl. -V̀den-, ca jàbas (jabàdes) haină, sacou, sunt paroxitone la N. sg. și pl.. atinʒima atingere
SUFIXUL NOMINAL -(V)MA de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1479661306.html [Corola-blog/BlogPost/385034_a_386363]
-
N. sg. este proparoxiton, iar N. pl. paroxiton. Substantivele masculine de declinarea -Vs, -V̀des la N., care au obl. sg. -V̀s- si pl. -V̀den-, ca jàbas (jabàdes) haină, sacou, sunt paroxitone la N. sg. și pl.. atinʒima atingere, urma bàldima leșin cipima strigat, chemare ćărkima încercare flujerima fluierat folosima folosire, uz kalarima călărit mestekima amestec mirima mirare miśkima mișcare parwoma înmormântare pòdema încălțăminte
SUFIXUL NOMINAL -(V)MA de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1479661306.html [Corola-blog/BlogPost/385034_a_386363]
-
adaugă doar rădăcinilor verbale care au în silaba finală o vocală posterioara. Originând în acestă, nominalizatorul deverbal spoitoresc -màk- se alipește rădăcinilor verbelor turcescoide, integrate cu infixul -(V)sar- sau rrome. Substantivele abstractive formate cu acest sufix sunt paroxitone, masculine, cu terminațiile de N. sg. și pl. -os și -oja: (o) (V)màk/os, -oja Referință Bibliografica: SUFIXUL -MAKOS / Sorin Cristian Moisescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016. Drepturi de Autor
SUFIXUL -MAKOS de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1478362539.html [Corola-blog/BlogPost/372649_a_373978]
-
ci în câștigul lui), ceea ce dă și un efect acustic de o extraordinară muzicalitate. Bizar este că, în loc să lase o impresie de cuvânt neologic, neofonetismul aduce un son de epocă de demult - mai cu seamă în circumstanța recreării unui accent paroxiton, preferat, de altfel, dintre toate, de limba noastră (aúră sau Vultúrul, de exemplu, sunt, de fapt, aduse mai acasă) sau de regionalism conservat în metrica populară (codrú, gîndú, primăvará, lumeá, icoaná, duminicá, moarteá) - când poetul atribuie cuvântului un accent oxiton
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/_catinel_moarte_num_.html [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
și literatură”. Rima în poezia populară românească (1973), o bună introducere în studiul problemei, se remarcă îndeosebi prin analiza funcțiilor rimei. Pe baza unei analize structurale de adâncime, autorul stabilește frecvența rimelor (pe primul loc se situează cele oxitone și paroxitone) și subliniază rolul lor de „semn al codului poetic”, de „marcă cu funcții multiple”. Rețin atenția, de asemenea, considerațiile privind relațiile rimei cu accentul și prezentarea unor tipuri de rime, ca „rima minus” și „rima zero”, a căror frecvență vădește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
francezi cât și În retroversiunile poeților 840 români În limba franceză. Îmi amintesc de-o admirabilă redare În franceză a câtorva poezii de Topârceanu. Respecta până și cântecul acestui poet datorat (pe urma lui Eminescu) a folosirii rimelor cu accent paroxiton: - mările - zările. Am cunoscut și am prețuit și izbutitele ei tălmăciri din Paul Valéry. Păstrez poetei Lucreția Andriu o frumoasă, vie și caldă amintire. Barbu Solacolu 2 Cumpătul Sinaia În 7.1.1974 Scumpe domnule Dimitriu, Împreună cu familia vă mulțumim
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Corelația [sg. i-e - pl. iĭ (albie- albii)] continuă să se manifeste ca tipar extrem de puternic În ciuda dificultăților fonetice pe care tiparul le presupune, corelația [i-e - iĭ] este puternică 19, indiferent de locul accentului, pe prima vocală a hiatului (paroxiton) sau anterior acestei vocale (proparoxiton): gingie, manie sau albie, revoluție. "Forța" crescândă a acestui tipar se poate susține prin numeroase fapte. - Dacă ne raportăm la variațiile înregistrate de Iordan (1943: 31), pentru fondul vechi de cuvinte: muche - muchie, pârte - pârtie
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
francezi cât și În retroversiunile poeților 840 români În limba franceză. Îmi amintesc de-o admirabilă redare În franceză a câtorva poezii de Topârceanu. Respecta până și cântecul acestui poet datorat (pe urma lui Eminescu) a folosirii rimelor cu accent paroxiton: - mările - zările. Am cunoscut și am prețuit și izbutitele ei tălmăciri din Paul Valéry. Păstrez poetei Lucreția Andriu o frumoasă, vie și caldă amintire. Barbu Solacolu </citation> <citation author=”SOLACOLU Barbu” loc=”București” data =”luni 4 febr. 1974”> București În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Bacovia violaceu, îi citi Cuprinsul și cită: „Ce vremuri atât de fericite/ Mă-ndeamnă, singur, să stau —/ Spre toamnă, duioase suspine/ Din Eminescu, Heine și Lenau... Remarcați, zise proful Elisav, arbitrara deplasare de accent, prin care Lenau, care-i un paroxiton, se oxitonifică-n Lenàu! De altfel, nu pierdu ocazia unei savante dizertații, zise Vasile, — în Bacovia, mai totu-i neîndemânatic, părând stângaci sau câș, cum ziceți voi, ca la unul care, cum ar fi spus Verlaine, cuvintele nu-s alese, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
de tipul: * silabă: silabă tonică (cea care conține vocala accentuată: accent) vs. silabă posttonică (silaba ulterioară silabei tonice: mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei silabe: doc-to-ri-ță12); * omograf: zori (substantiv) vs. zori (verb), cântă (verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a singular/ plural
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
integra într-un efort al "reducerii la monade", în sensul operării cu ireductibilități sau al căutării a ceea ce, de exemplu, în obiect este ireductibil la subiect sau a ceea ce în subiect este ireductibil la el însuși. Dacă în limba latină paroxitonul înseamnă penultimul, iar paroxismul ar fi, plecând de aici, momentul penultim, premergător sfârșitului, atunci am putea spune că, deși seducția nu are un topos, ea ar putea fi situată în această stare neterminată, mereu prelungită, prin urmare, paroxistică (și uneori
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]