8 matches
-
sectelor creștine dualiste, în special maniheismul șsic!ț și paulicianismul, subiect complicat din „tradiția ascunsă a Europei”4, identificând în ciclul baladei Cucul și turturica expresia poetică a luptei dintre bine și rău, „adecă însuși fondul doctrinei dualistice, însuși sâmburele parsismului.” „Pentru paulicieni și mai cu seamă manihei, ne ajunge a aduce aminte imaginațiunea orientală și contactul lor direct cu zoroastrismul.”5 Hasdeu înregistrează continuitatea unei tradiții arhaice, amplu documentată de istoriografia grecească și latină până la supraviețuirea ei în formele culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
numai după mintea mozaicilor. În timpul exilului în imperiul babilonian și apoi persan continuînd cu perioada macedoneană, ivriții și-au modificat total pro-pria religie, proces ce a continuat pînă în secolul ll al erei noastre, religia filisteni- lor, egiptenilor, geților și parsismul lăsînd o amprentă distinctă asupra mozaismului în faza sa de formare și de conceptualizare. Zoroastrismul a avut un rol determinant în transformarea mozaismului dintr-un cult agrar-pastoral cu caracter idolatric într-un cult rigid, mort în ritual, înțepenit în dogme
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Perioada „restaurării” sasanide a fost cea a fondării zoroastrismului, care a fost transmis mai apoi În epoca medievală și modernă, devenind o religie minoritară, bazată pe legături etnico-religioase, atât În Iranul islamic, cât și În India. Istoria sa indiană - istoria parsismului - este un capitol ulterior al evoluției sale complexe și tumultoase, caracterizată de condiții sociale și economice cu totul noi, de o situație culturală puternic condiționată de Întâlnirea cu tradiții religioase foarte diferite (hinduismul, islamul, creștinismul aproape exclusiv protestant etc.), de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
străină formării dualismelor gnostice (Widengren, 1952), având În vedere că nu ne este imposibil să reconstruim continuitatea, În cadrul culturii iraniene, Între conexiunile astrologice ale zurvanismului și așa-numitul fatalism din epica persană de mai târziu (Ringgren, 1952). 4. Parsismultc "4. Parsismul" Religia zoroastrienilor care, În secolul al X-lea, au părăsit Iranul pentru a fugi de persecuțiile musulmanilor este cunoscută mai ales cu numele de parsism, ce derivă de la numele credincioșilor săi, parsii, adică persani. Această denumire etnico-religioasă li s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și așa-numitul fatalism din epica persană de mai târziu (Ringgren, 1952). 4. Parsismultc "4. Parsismul" Religia zoroastrienilor care, În secolul al X-lea, au părăsit Iranul pentru a fugi de persecuțiile musulmanilor este cunoscută mai ales cu numele de parsism, ce derivă de la numele credincioșilor săi, parsii, adică persani. Această denumire etnico-religioasă li s-a dat În India (cf. În engleză, Parsees sau Parsis), dar folosirea ei pentru a desemna zoroastrismul modern este improprie, pentru că Îi exclude pe nedrept pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dobândește un rol fundamental În soluționarea problemelor doctrinare, morale și mai ales etice, fapt demonstrat de riv³yat (cf. supra, subcapitolul 1.3, și Vitalone, 1987). Parsii din India au avut o soartă foarte diferită de cea zoroastrienilor din Iran. Istoria parsismului este cea a unei minorități care, În ciuda dificultăților, a problemelor serioase și a perioadelor În care a avut de suferit mai ales din cauza intoleranței autorităților musulmane - dar nu numai -, a reușit să câștige o poziție Înaltă, prestigiu și privilegii substanțiale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la littérature sassanide conservés dans les bibliothèques d’Istanbul”, În Journal asiatique, nr. 254, pp. 1-142. Güntert, H. (1914), „Über die ahurischen und daevischen Ausdrücke im Awesta”, În Sitzungsberichte der Akademie der Wissenschaften, nr. 13, Abhandlung, Heidelberg. Hartman, S.S. (1980), „Parsism”, În Iconography of Religions, vol. XIV, nr. 4, Leiden. Henning, W.B. (1942a), „The Disintegration of’the Avestic Studies”, În Transactions of the Philological Society, pp. 40-56. Henning, W.B. (1942b), „An Astronomical Chapter of the Bundahishn”, În Journal of
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Teologia: panteonul și pandemoniul 498 3. Cosmogonia și cosmologia 501 4. Soteriologia și escatologia 503 5. Obiceiuri, rituri, sărbători 506 3. Dezvoltarea istorică 514 1. Perspectiva istorică 514 2. De la origini la secolul al III-lea d.Hr. 515 4. Parsismul 526 Bibliografie 537 EUROPA PRECREȘTINĂ Religia indo-europenilor (Enrico Campanile) 549 1. Metodologia reconstrucției religiei indo-europene 549 1. Ideologia indo-europeană 549 2. Izoglose lexicale 551 2. Zeii primei funcții 551 3. Zeul celei de-a doua funcții 555 4. Zeii celei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]