26 matches
-
scurta, de 2-3 săptămâni. În perioada caldă a anului se dezvoltă mai multe generații succesive. Iarna sau în timpul secetei rezistă sub formă de ouă. Din astfel de ouă, numite ouă durabile, ies primăvara numai femele, care se înmulțesc toată vara partenogenetic, adică fără prezența masculilor. Când condițiile de mediu se schimbă, în special când temperatura apei ajunge maximă, ceea ce se întâmplă de obicei vara, tot partenogenetic apar și masculii care se împerechează imediat cu femelele generației care le-au dat naștere
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
astfel de ouă, numite ouă durabile, ies primăvara numai femele, care se înmulțesc toată vara partenogenetic, adică fără prezența masculilor. Când condițiile de mediu se schimbă, în special când temperatura apei ajunge maximă, ceea ce se întâmplă de obicei vara, tot partenogenetic apar și masculii care se împerechează imediat cu femelele generației care le-au dat naștere. Ouăle rezultate în urma fecundării rezistă peste iarnă, din ele se dezvoltă o nouă generație de femele în primăvara următoare. Hrana rotiferelor constă din microorganisme vegetale
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
de-a lungul vieții lor și pot trăi până la șase ani. Cele mai multe tizanure se reproduc sexual, masculul depunând un pachet de spermatozoizi (spermatofor) pe substrat sub un fir de mătase, care este preluat de femelă cu ovipozitorul. Unele specii sunt partenogenetice. Femelele folosesc ovipozitorul lor pentru a introduce ouăle în fisuri și în gunoiul de pe sol. Ouăle sunt eliptice sau ovale, aproximativ 1 mm lungime. Ele sunt moi și albe când sunt depuse, dar după câteva ore devin galbene și chiar
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
bentonice se deplasează și ele sărind. Partea posterioară a abdomenului (postabdomen) are la capăt gheare. Abdomenul, la formele cu carapace dezvoltată, este îndoit în jos, ventral, pe când la formele răpitoare se continuă în direcția axei trunchiului. Sexele sunt separate. Ouăle (partenogenetice sau cele durabile) sunt depuse într-o cameră incubatoare, situată pe partea dorsală a animalului, sub carapace unde ele se dezvoltă până la formarea totală a micilor cladocere, fără metamorfoză. Populațiile de cladocere sunt în mare parte formate numai din femele
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
femelelor: ei sunt mai mici, antenulele lor sunt mai mari și adesea înzestrate cu cârlige, primele picioarele toracice poartă un cârlig utilizat în timpul copulației, postabdomenul este modificat. Femelele care se împerechează și depun ouă fecundate nu diferă deloc de femele partenogenetice. Spre deosebire de ouăle partenogenetice care se dezvolta imediat în camera incubatoare, ouăle fecundate, numită și ouă durabile, au o dezvoltarea întârziată și eclozează numai după revenirea condițiilor favorabile. În camera incubatoare ouăle durabile sunt înconjurate într-o îngroșare cuticulară numită efipiu
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
mai mici, antenulele lor sunt mai mari și adesea înzestrate cu cârlige, primele picioarele toracice poartă un cârlig utilizat în timpul copulației, postabdomenul este modificat. Femelele care se împerechează și depun ouă fecundate nu diferă deloc de femele partenogenetice. Spre deosebire de ouăle partenogenetice care se dezvolta imediat în camera incubatoare, ouăle fecundate, numită și ouă durabile, au o dezvoltarea întârziată și eclozează numai după revenirea condițiilor favorabile. În camera incubatoare ouăle durabile sunt înconjurate într-o îngroșare cuticulară numită efipiu, care cuprinde și
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
urmare, aceste ouă fecundate permit nu numai perpetuarea speciei, dar, asigură de asemenea, diseminare lor pe scară largă. Atunci când condițiile redevin favorabile, ouăle durabile eclozează și dau naștere la femele tinere care, după câteva năpârliri, se reproduc prin partenogeneză. Generațiile partenogenetice se succed destul de rapid, deoarece timpul de reproducere (= timpul între depunerea unui ou și momentul când individul născut din acest ou depune ouă la rândul său) variază între câteva zile până la câteva săptămâni. În cazul în care condițiile rămân favorabile
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
coboară în păturile profunde. Se hrănesc cu particule în suspensie (detritus organic fin, bacterii, alge unicelulare). Dată fiind abundența hranei, sub formă de particule mici în bălți, ritmul de dezvoltare și de reproducere al cladocerelor, care dau mai multe generații partenogenetice pe an, este foarte rapid, din care cauză, aceste animale se găsesc în bălți în mari cantități. În apele piscicole cladocerele prezintă mare importanță, întrucât constituie hrana de bază a multor pești.
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
scurta, de 2-3 săptămâni. În perioada caldă a anului se dezvoltă mai multe generații succesive. Iarna sau în timpul secetei rezistă sub formă de ouă. Din astfel de ouă, numite ouă durabile, ies primăvara numai femele, care se înmulțesc toată vara partenogenetic, adică fără prezența masculilor. Când condițiile de mediu se schimbă, în special când temperatura apei ajunge maximă, ceea ce se întâmplă de obicei vara, tot partenogenetic apar și masculii care se împerechează imediat cu femelele generației care le-au dat naștere
Lista alfabetică a rotiferelor din România () [Corola-website/Science/329970_a_331299]
-
astfel de ouă, numite ouă durabile, ies primăvara numai femele, care se înmulțesc toată vara partenogenetic, adică fără prezența masculilor. Când condițiile de mediu se schimbă, în special când temperatura apei ajunge maximă, ceea ce se întâmplă de obicei vara, tot partenogenetic apar și masculii care se împerechează imediat cu femelele generației care le-au dat naștere. Ouăle rezultate în urma fecundării rezistă peste iarnă, din ele se dezvoltă o nouă generație de femele în primăvara următoare. Rotiferele constituie o bună parte a
Lista alfabetică a rotiferelor din România () [Corola-website/Science/329970_a_331299]
-
larg răspîndit la plante, dar mult mai rar la animale. În mod obișnuit, majoritatea plantelor și animalelor sunt diploide, adică au o garnitură dublă de cromozomi în fiecare celulă. În unele cazuri, de pildă la unele insecte ce se înmulțesc partenogenetic (deci prin ovule nefecundate), celulele primesc numai o garnitură simplă de cromozomi. Acestea sînt organisme haploide iar garnitura lor cromozomică este monoploidă. Monoploidia o întâlnim, de pildă, la trântorii (masculii) din familiile de albine. Ei provin din ovule nefecundate. Fenomene
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
3x, deci cu echilibrul dintre autosomi și cromozomii sexuali deranjat, anormal, ceea ce duce la apariția unor descendenți intersexuați și sterili. De aceea, poliploidia la animale devine posibilă doar la formele hermafrodite cu auto-fecundație (ceea ce este destul de rar), sau la formele partenogenetice. Fenomene foarte complexe de poliploidie se cunosc la protozoare. La unii radiolari (ordinul Pheodaria) poliploidia ajunge și chiar depășește 1000 n. Legat de aceasta se produc însemnate și complexe schimbări în desfășurarea mitozelor. La infuzori, unde există doi nuclei — un
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
toamnă de femela amfigonă pe tulpinile sau pețiolul frunzelor diferitelor plante crucifere cultivate sau spontane. Primăvara, la sfârșitul lunii martie sau la începutul lunii aprilie, din ouă apar larve, care în câteva zile ajung la maturitate. Fundatrixul se înmulțește pe cale partenogenetică vivipară, dând naștere la virginogene nearipate, care colonizează frunzele de varză timpurie sau cele ale culturilor semincere. La sfârșitul lunii iunie sau începutul lunii iulie, pe lângă femelele nearipate, apar și aripate (virginogene aripate), care migrează pe culturile de varză de
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
timpurie sau cele ale culturilor semincere. La sfârșitul lunii iunie sau începutul lunii iulie, pe lângă femelele nearipate, apar și aripate (virginogene aripate), care migrează pe culturile de varză de vară sau de toamnă și continuă să se înmulțească tot pe cale partenogenetică vivipară până în toamnă. Apoi, apar formele sexupare, care vor da naștere în cursul lunii septembrie la formele sexuate. După copulație, la începutul lunii octombrie, femelele depun ouăle. O femelă depune 3 - 4 ouă. Formele sexuate se pot întâlni pe plante
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
comun poate dezvolta până la 10 generații. Primăvara, în prima jumătate a lunii aprilie, când temperatura depășește 100 C, adulții părăsesc locurile de hibernare și trec pe diferite plante din flora spontană și apoi pe cele cultivate. Reproducerea este sexuată sau partenogenetică. Din ouăle femelelor nefecundate apar numai femele. Ouăle sunt depuse de femele pe frunzele plantelor, fiind introduse în parenchim cu ajutorul ovipozitorului. O femelă poate depune între 80 - 100 de ouă. După Harris, o generație de Thrips tabaci Lind. se poate
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
apoi galbenă. Antenele sunt cenușii. Biologie. Se dezvoltă în tot cursul anului, prezentând în condiții de seră 9 - 12 generații. Durata dezvoltării unei generații este de 20 - 24 de zile. De subliniat este faptul că acest dăunător se înmulțește pe cale partenogenetică ovipară. Ouăle sunt depuse cu ajutorul ovipozitorului, pe partea inferioară a frunzelor diferitelor plante, în interiorul țesuturilor, fiind acoperite cu excremente. Incubația durează 5 - 8 zile, iar larvele care apar, se hrănesc pe partea inferioară a frunzelor. Larvele ajung la maturitate în
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
reniform, opac. Larva este asemănătoare cu adultul, dar este mai mică și lipsită de aripi (fig. 54 b). Biologie. Iernează în stare activă (adulți și larve) pe culturile din sere, unde poate avea 5-7 generații pe an. Se înmulțește pe cale partenogenetică, masculii se întâlnesc rar. Ouăle sunt depuse în interiorul țesuturilor frunzelor și florilor. Depunerea ouălor începe la 3 zile de la apariția femelelor, iar prolificitatea lor variază între 20 și 40 de ouă. Larvele care apar, trec prin patru vârste, dintre care
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
rezultați din reproducerea sexuată vor avea jumătate din gene moștenite de la mamă și jumătate din gene moștenite de la tată. În cazul în care materialul genetic al descendenților provine de la un singur părinte, vorbim despre reproducerea asexuată. Așa este cazul reproducerii partenogenetice (dezvoltarea unui ovul nefertilizat), în care doar femelele sunt cele care participă cu material genetic la constituția genotipică a progeniturilor (de exemplu, unele specii de nevertebrate, amfibieni, reptile etc.). O întrebare fundamentală a științelor evoluționiste (psihologie evoluționistă, ecologie comportamentală, genetică
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
HYPERLINK "http://mercury.bio.uaf.edu/courses/biol441/"http://mercury.bio.uaf.edu/courses/biol441/). Unul dintre avantajele reproducerii asexuate și, implicit, unul dintre dezavantajele reproducerii sexuate, este discutat de Williams (1975). Acesta consideră un exemplu imaginar al unui mutant partenogenetic (o femelă), care se presupune că a apărut în interiorul unei populații cu reproducere sexuată. Această femelă mutantă va avea o rată de replicare a genelor sale de două ori mai mare decât o femelă cu reproducere sexuată, cu același succes
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
același succes reproductiv, deci cu același număr de descendenți produși într-o perioadă dată de timp. Știind că o femelă cu reproducere sexuată contribuie doar cu jumătate din genele sale la formarea genotipului descendenților, s-ar putea deduce că femela partenogenetică va avea un avantaj evolutiv față de cea sexuată în ceea ce privește fitnessul direct, deci proporția de gene transmisă generațiilor următoare. Acest fenomen a fost denumit costul meiozei în reproducerea sexuată (Williams, 1975). Cu toate că acest cost al meiozei este inexistent în cazul reproducerii
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
al întreruperii transmiterii unor genotipuri de succes într-un anumit context ecologic. Astfel, se poate lua ca exemplu o femeie heterozigotă pentru anemia siclemică, deci rezistentă la malarie (Greenwood și Mutabingwa, 2002). Dacă se presupune că această femeie se reproduce partenogenetic (produce ovule diploide), toți descendenții săi ar avea hemoglobină normală și ar fi rezistenți la malarie. Dacă femeia se împerechează cu un bărbat heterozigot (așa cum se întâmplă în condiții naturale) aproximativ un sfert din descendenții săi vor manifesta anemie siclemică
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
genetică, dacă apare o mutație nouă, aceasta va rămâne „blocată” la nivelul descendenților indivizilor asexuați. Muller (1932) a comparat acest fenomen cu o roată dințată care se poticnește la fiecare mutație nouă apărută într-o linie de indivizi cu reproducere partenogenetică. Fenomenul este acum numit roata dințată a lui Muller (Muller’s ratchet). Moran (1996) a analizat fenomenul roatei dințate a lui Muller la mai multe specii cu reproducere asexuată, ajungând la concluzia că singura cale de eliminare a unei mutații
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
tip SES dacă, după ce a fost adoptată de majoritatea membrilor unei populații, nu va fi afectată de instalarea unei strategii alternative. Astfel, se poate pune întrebarea: Cum poate să facă față o populație cu reproducere sexuată invaziei unor indivizi mutanți partenogenetici? La speciile cu alternanță a reproducerii asexuate cu reproducerea sexuată, aceasta din urmă apare frecvent când condițiile de mediu devin incerte, cum ar fi un habitat suprasaturat, în care dispersia este factorul-cheie în asigurarea succesului populației. În ceea ce privește evoluția reproducerii sexuate
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de proze scurte Insula albă (1984) explorează și mai insistent teritorii puse sub semnul oglinzii. Rosa mundi, poate cea mai reușită povestire a volumului, este un fel de mise-en-abîme a scriiturii autoarei: universul, a cărui unitate se corupe în răsfrângeri partenogenetice, infinite și necontenit oglindite în conștiință, se recompune prin veșnica înlănțuire a povestirii (spunerii). Este atâta concentrare în orice demers al său, atâta dorință de a nu scăpa nici o nuanță încât nu pot așeza literatura Alicei Botez decât sub suveranitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
din spuma mării? Nu, căci așa a apărut Venus și este jenant să urmezi simbolic o femeie. Poate vin din capul vreunui zeu? Nu e bine, căci așa a „venit” o altă femeie, Atena, între altele, samavolnic răpită mamei ei partenogenetice. Există o mare dreptate în zisa lui Mary Daly: „Până la urmă, rând pe rând misoginii acceptă ca femeile să învețe, acceptă ca ele să îi învețe pe alții. Ceea ce nu pot ei suporta și tolera este însă faptul că femeile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]