94 matches
-
alegere colectivă, ce are în vedere un popor, al cărui destin avea să joace un rol important pe scena istoriei. Ca și în cazul chemării lui Avraam și în acest caz, chemarea lui Moise pune în evidență două perspective: una particularistă, națională ce se referă la poporul Israel - ,,Am Israel”, ca popor ales de Dumnezeu pentru a păstra integritatea adevărului revelat și a-l face cunoscut neamurilor, și o perspectivă universalistă ce are în vedere aspectul soteriologic, izbăvirea neamului omenesc din
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_religia_iudaica_si_cadrul_monoteist_a_perioadei_profetului_moise.html [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
ani: "Noi suntem aici pentru a realiza o operă comună, nu pentru a negocia avantajul nostru național, ci pentru a căuta avantajele noastre în avantajul comun. Vom ajunge la o soluție doar dacă vom elimina din dezbaterile noastre orice sentimente particulariste. În măsura în care noi, cei reuniți aici, ne putem schimba metodele, atitudinea tuturor europenilor se va schimba, de asemenea, treptat. ” De atunci au trecut mai bine de șase decenii. Totuși, mai privim cu seriozitate aceste idei, care ne-au deschis
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
cu dreptul de a se pronunță asupra chestiunilor financiare. Restrâns teritorial la spațiul german și sprijinit de cele trei structuri politico-administrative, imperiul era angajat în drumul spre centralizare. Dar instituțiile erau prea fractionate de disensiuni interne și impregnate de spirit particularist pentru a activă în comun, accentuând tendințele centrifuge din Germania, grăbind procesul de estompare și dezagregarea să teritorială. Nici schisma bisericii și nici rolul lui Sigismund de Luxemburg în inițierea și desfășurarea Conciliului de la Konstanz din 1414-1418 nu a fost
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
o teologie arminiană. În 1610, Henry Jacob a convins în Anglia un grup de puritani cu o teologie calvinistă să formeze o biserică congregațională, grupare ce va primii în cele din urmă, în 1638 sub John Spilsbury, denumirea de baptiști particulariști. Ambele grupări au avut membri pelerini, care au călătorit către America pentru a evita persecuția religioasă din Anglia și Europa și care au întemeiat biserici baptiste în tinerele colonii. Baptiștii particulariști și generaliști nu erau de acord în controversa arminianism
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
urmă, în 1638 sub John Spilsbury, denumirea de baptiști particulariști. Ambele grupări au avut membri pelerini, care au călătorit către America pentru a evita persecuția religioasă din Anglia și Europa și care au întemeiat biserici baptiste în tinerele colonii. Baptiștii particulariști și generaliști nu erau de acord în controversa arminianism versus calvinism, până la formarea în secolul XIX a Uniunii Baptiste a Marii Britanii, sub Andrew Fuller și William Carey, în scopuri misionare. Baptiștii americanii au urmat la scurt timp acest model. Această
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
dreptul la viață. Textele: Un domeniu de expertiză al Alinei Mungiu-Pippidi, atât din punct de vedere practic, cât și teoretic, este combaterea corupției. În studiul corupției, făcând apel la sociologul german Max Weber, ea diferențiază între state cu sisteme sociale particulariste și universaliste (în ceea ce privește starea de fapte, nu normele și regulile prevăzute de constituții în sine). În universalism, cetățenii sunt egali în fața legii și a statului, având oportunități egale de a exercita puterea politică și de a fi luați în considerare
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
normele și regulile prevăzute de constituții în sine). În universalism, cetățenii sunt egali în fața legii și a statului, având oportunități egale de a exercita puterea politică și de a fi luați în considerare la redistribuirea bunurilor. În schimb, în sistemele particulariste, cuvintele de ordine sunt statutul și privilegiul: cetățenii nu se așteaptă la un tratament egal din oficiu, ci cel mult egal cu tratamentul cetățenilor de același statut, determinat de apartenența sau non-apartenența la un grup sau o rețea de interese
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
de același statut, determinat de apartenența sau non-apartenența la un grup sau o rețea de interese. Ea argumentează că în timp ce în relativ puținele sisteme universaliste corupția este un fenomen izolat, care apare în cazuri individuale și ușor delimitabile, în sistemele particulariste ea este o constantă structurală. În urma prăbușirii politice a unui regim caracterizat de particularism, trecerea la universalism este anevoioasă, instalându-se de cele mai multe ori un sistem intermediar de "particularism competitiv", în care puterea nu mai este deținută de o manieră
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
aibă mai multe privilegii și erau supuși la un minimum de control (Kwong 1997: 17-18). Prin urmare, economia politică chineză sub comunismul clasic a recurs la o manieră de corupție atât pătrunzătoare, cât și evazivă, și la moduri de control particulariste și motivate politic care reflectă, dacă nu macro-politicile Beijingului, atunci micro-politicile zvonurilor și răutății rurale. Corupția a devenit norma, dar linia dintre corupt și necorupt a rămas neclară. Corupția a fost repudiată în mod popular, dar reciprocitatea și servilismul au
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
perspectivelor fac ca definirea să fie dificilă. Pe de altă parte, ar Însemna să uităm că societățile noastre se confruntă astăzi cu o izbucnire a revendicărilor de recunoaștere, fapt pe care Îl putem interpreta ca pe o „Întoarcere a refulatului“ particularist În sânul individualismului universalist. A defini: o sarcină fără sfârșit? În articolul său premergător din 1983, Jean Leca distinge trei dimensiuni ale cetățeniei moderne: aceasta este mai Întâi un statut juridic, care conferă drepturi și Îndatoriri față de o colectivitate politică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
unui tot, al unei națiuni, Înscris Într-o istorie, Între trecut, prezent și viitor, evoluând Într-o lume caracterizată prin frontierele care servesc drepte repere omenirii ș...ț. Tradiția catolică și cea republicană se Întâlnesc Într-o viziune holistă și particularistă asupra lumii” (Duchesne, 1997b, pp. 36-37). Nu putem să nu fim frapați și de similitudinile dintre acest model și celebra definiție a lui Ernest Renan: „O națiune este un suflet, un principiu spiritual. Două lucruri care, la drept vorbind, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
este cel al evreilor, În măsura În care aceștia reprezintă un caz paradigmatic de integrare individuală În cadrul Republicii. Or, cum remarcă și Pierre Birnbaum, „«comunitatea» evreiască se vede desemnată public de către cea mai Înaltă autoritate din stat, În vreme ce eventuala sa structurare ca ansamblu particularist este contrară principiilor statului-națiune, așa cum este el construit În Franța. În mod paradoxal, statul Însuși grăbește autoorganizarea unei comunități care este În bună măsură «imaginară» și la care nu participă activ, În realitate, decât un număr mai mult decât limitat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
măsură «imaginară» și la care nu participă activ, În realitate, decât un număr mai mult decât limitat de evrei” (Birnbaum, 1995, p. 222). Această reprezentare fracționată a corpului social simbolizează trecerea de la un registru civic universalist la un registru civil particularist. Prin urmare, referirea la cetățenie riscă să devină pur oratorică și ne putem teme de creșterea numărului acelora care vor folosi cetățenia ca pe un simplu instrument de acces la resurse economice și sociale. Loialitatea cetățenească este așadar puternic amenințată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
comunități politice? Răspunsul la această Întrebare necesită mai Întâi definirea caracterelor proprii unei astfel de comunități. Etienne Tassin dezvoltă o argumentație foarte convingătoare: „O comunitate nu accede la dimensiunea sa specific politică ș...ț decât smulgându-se din orice ancorare particularistă și renunțând la pretenția de a substitui o comunitate identificatoare de ordin superior comunităților eterogene care o constituie, pe scurt, respingând la fel de radical orice logică individualistă sau comunitaristă (care nu sunt decât două aspecte ale aceluiași particularism al identificării)” (Tassin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
centrală astăzi: protejarea celor ale căror tradiții culturale minoritare se pot afla În pericol. În fond, ca și În cazul drepturilor-creanțe, este vorba despre eficientizarea garantării drepturilor individului. Dar „este oare posibil, fără pagube grave, să punem lupul holismului colectivist particularist de pază la stâna individualismului universalist?” (Haarscher, 1996, p. 171). Ni se pare că se poate răspunde pozitiv la această Întrebare, respectiv că se poate depăși opoziția dintre libertate și egalitate. Așa cum subliniază Kervégan, „la origine, oamenii nu sunt nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
său sens comunitar și globalist) și individualism a produs, prin Încrucișare și hibridare, două mari curente ideologice: primul este un universalism individualist. Îl vom numi universalism, pentru că așa i s-a spus Încă din epoca Luminilor. Celălalt este un „holism” particularist (Dumont, 1977), În fapt comunitarist. Să-l numim particularism, pentru că se subînțelege că este comunitar din punct de vedere cultural. Termenul de „holism” este impropriu, pentru că aici nu se definește de fapt o structură simbolică ce rezumă structura lumii. Or
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Dumont, dar nu și oricărui tip de comunitarism. Mai sunt posibile și alte două Încrucișări ideologice. Una este de natură mai curând ecologică, universalismul holist, un fel de holistism. Cealaltă, care pare acum compatibilă cu globalizarea economică, este un individualism particularist, un fel de etno-individualism cu aspecte comunitare și individualiste. S-ar putea rezuma prin „a acționa global și a gândi local”. Pe de altă parte, modul de viață productivist și consumerist În sfera comercială, precum și globalizarea schimburilor realizează o unificare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
construcția națională. În epoca colonială, era de asemenea stigmatizat ca obstacol În calea unității teritoriale, Însă, conform principiului „dezbină și stăpânește”, dominatorii se foloseau de el În propriul lor interes. ν În funcție de scopuri și procese, distingem: 1) un tribalism original particularist ce corespunde conștiinței și afirmării specificității unui grup etnic; 2) un tribalism de grupare apărut sub presiunea aculturației occidentale sau pentru a constitui un front unit În fața dușmanului comun (Haoussa În nordul Nigeriei, regrupând musulmani foulani, kanouri sau nupé; indienii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
păturii de jos, slăbit cu tradițiile religioase. Asemenea tradiții sunt adoptate în familii și în acțiunile de educație. Toate sunt "tradiții care nu se pot regenera singure pe baza societății burgheze". (ib., p. 317) Lor li se adaugă "universalismul moral particularist" și "mentalitatea de supus", arta și estetica explozive sau, cum enunța H. Marcuse, "societatea ca operă de artă (...) cea mai mare utopie, cea mai radicală posibilitate de eliberare". (9, p. 441) Idee îmbrățișată de grupuri rock, jazz, după hippies sau
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și a principiului monarhic. Din asemenea adversari va consista, probabil, majoritatea noului Reichstag. E prea adevărat că majoritatea nu e omogenă și nu se unește decât în opoziție în contra guvernului; jumătatea mai mare a ei tinde la forme de guvernământ particulariste și federale; jumătatea mai mică tinde la forme republicane. Amândouă sunt unite pentru moment în tendența de-a combate forma actuală unitară și monarhică a guvernului patriei; însă a forma un guvern nou când se va retrage cel actual nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
România aceeași rațiune de a fi. Aiurea ele se reazimă pe tradițiuni. La noi nu sânt nici pretendenți de tron (și dacă sânt nici nu cutează a-și afișa pretențiile lor, pentru c-ar fi ridicoli înaintea opiniei publice), nici particulariști, nici clericali, nici republicani convinși, nici retrograzi înăspriți. Prin urmare deosebirile însemnate și bine definite cari există între partizile altor țări aici se spălăcesc și fac loc unor nuanțe cari au primit numiri convenționale. Ajungă un singur exemplu spre a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se raportează astăzi în mod sceptic la supoziția că cercetarea naturii ar trebui orientată de un țel încorporat într-un ideal universal al cunoașterii, de genul celui formulat de Kant sau Einstein. Nancy Cartwright, bunăoară, opune fundamentalismului punctul de vedere particularist conform căruia lumea fizică este variată, complex compartimentată, și că ea nu va putea fi descrisă în mod adecvat decât printr-o urzeală de legi cu domenii de acțiune limitate. Dată fiind compartimentarea naturii, despre care aflăm tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
natura este guvernată în diferite domenii de diferite sisteme de legi care nu sunt în mod necesar legate unele de celelalte în vreun mod sistematic sau uniform: de o cârpăceală de legi”21. Adoptarea acestui punct de vedere pluralist și particularist atrage după sine rezerve de ordin principial cu privire la pertinența idealului fundamentalist al corelării și unificării tuturor domeniilor lumii fizice prin teorii cu principii tot mai generale, mai abstracte. Particulariștii apreciază că enunțurile „fizicii fundamentale” nu sunt, în realitate, relații universal
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cârpăceală de legi”21. Adoptarea acestui punct de vedere pluralist și particularist atrage după sine rezerve de ordin principial cu privire la pertinența idealului fundamentalist al corelării și unificării tuturor domeniilor lumii fizice prin teorii cu principii tot mai generale, mai abstracte. Particulariștii apreciază că enunțurile „fizicii fundamentale” nu sunt, în realitate, relații universal aplicabile. Aceste enunțuri sunt valabile doar pentru acele sisteme reale care aproximează destul de bine modele teoretice abstracte. Ceea ce înseamnă că ele sunt valabile doar pentru anumite compartimente ale lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rațiunii și capacitatea de a da satisfacție imperativelor ei. Rațiunii i se conferă, prin urmare, demnitatea de instanță ultimă de judecată a istoriei tocmai deoarece se consideră că ea stă deasupra istoriei. Opțiunile lui Blaga sunt solidare cu acea orientare particularistă și istoristă care s-a configurat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și îndeosebi la începutul secolului al XIX-lea, tocmai ca reacție față de raționalismul universalist al epocii luminilor. Inițiatorii acestei orientări, contemporani ai lui Kant, s-au raportat în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]