65 matches
-
dorul/ Al străinului frumos.” Un interesant prototip erotic masculin este acel „Zburător cu negre plete”, așteptat cu ardoare de prințesa îndrăgostită, rostind ritualic chemarea: “vin la noapte de mă fură”.(Călin-file din poveste) Peisajul eminescian al iubirii are componente inedite, particularizante, căci nici în viziunea lui D. Anghel, Bacovia, Blaga sau a lui Arghezi ele nu se regăsesc cu o asemenea picturalitate romantică. O constantă a versurilor erotice eminesciene este codrul, protector al îndrăgostiților. Deschis hiperbolizărilor de tip romantic, Eminescu atribuie
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. by http://revistaderecenzii.ro/ziua-indragostitilor-la-graiul-romanesc-din-windsor-reportaj-de-doina-popa-west-bloomfield-mi/ [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
la persoana întîi neagă șabloanele și modelele ca forme de înțelegere a literaturii. Înțelegerea se produce „așezat", echilibrat, prin analiza temeinică și pertinentă a unor opere ce au caracter individual. Nu interesează șablonul structural aflat la temelia operei, ci elementele particularizante care conduc la „misterul" operei. Spre susținerea orientării anti-structuraliste, Nicolae Steinhardt parcurge, într-un amplu demers analitic, Craii de Curtea-Veche (recitită „de cincizeci de ori"(25)). Nu doar opera este cunoscută în profunzime, ci și ceea ce s-a scris despre
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493272693.html [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
Lui Dumnezeu...! Pe lângă făptuirea cărților, a tuturor cărților sale, Oana Georgescu adaugă volumelor pe care le scrie la fiecare apariție editorială câte o pagină sirituală: adună la lansare personalități cărora adunarea nu dezbinarea, în vogă azi, le confirmă forța creatoare particularizantă în bine, într-o vreme înădușită de politica strâmbă și inversă binelui, în mare parte! Astfel de ocazii, rezultate ale talentului Oanei Georgescu, prelungit din scris în comunicare și organizare de lansări, înlesnesc întâlniri cu oameni pentru care apologia omenescului
ALEXANDRU ARŞINEL. CARTEA OANEI GEORGESCU, O DOCTORIE SPIRITUALĂ ÎN MÂNA CITITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1418765187.html [Corola-blog/BlogPost/340384_a_341713]
-
oala cea nouă. Adesea cercetătorul cu veleități de arhitect și etnograf se dezlănțuie, rupând toate zăgazurile speciei literare care este romanul, și atunci citim descrieri legate de pictarea colibelor de către pasionatul istoric Achim Gheorghe, care apare înzestrat cu acribia amănuntului particularizant, ca în fragmentul următor, un exemplu între multe altele:”Dintre podoabe, se remarcau zugrăvelile după piese din argint filigranat găsite în necropole carpice și daco-romane, fibule, pandantive în formă de coșuleț și mărgele-butoiaș. Încheie această jumătate de perete cu o
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie by http://revistaderecenzii.ro/colibele-ca-arta-arhetipala-cronica-literara-de-anca-sirghie/ [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
la persoana întîi neagă șabloanele și modelele ca forme de înțelegere a literaturii. Înțelegerea se produce „așezat", echilibrat, prin analiza temeinică și pertinentă a unor opere ce au caracter individual. Nu interesează șablonul structural aflat la temelia operei, ci elementele particularizante care conduc la „misterul" operei. Spre susținerea orientării anti-structuraliste, Nicolae Steinhardt parcurge, într-un amplu demers analitic, Craii de Curtea-Veche (recitită „de cincizeci de ori"(25)). Nu doar opera este cunoscută în profunzime, ci și ceea ce s-a scris despre
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ by http://confluente.ro/Filosoful_si_ganditorul_crestin_nae_i_stelian_gombos_1340604283.html [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
1905. La 1910, data la care Alexandru Vlahuță publica prima monografie Nicolae Grigorescu, Întoarcerea de la târg se regăsea încă în atelierul lui Nicolae Grigorescu de la Câmpina. În ultima perioadă a creației lui Grigorescu, imaginarul suferă o mutație de valorație, formula particularizantă dispare, individualizarea nu mai este scontată, dar nu este înlocuită de o generalitate fadă. Calitățile vizuale ale obiectelor sunt contopite și integrate în discursul cromatic ce acum generalizează doar forma aspectului total. Lucrarea noastră, parte integrantă a ultimului deceniu de
Top 100 mari maeștri ai artei românești, de la Nicolae Grigorescu la Adrian Ghenie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104788_a_106080]
-
primul rând, un discurs În uz, acceptat ori negat, probabil un discurs controversat, ori mai curând fragmente dintr-un discurs critic, care să pornească dinspre noi spre celălalt. Referitor la un asemenea tip de discurs coeziv și, În același timp, particularizant, nu știu dacă greșesc spunând că societatea civilă Înseamnă și modul În care noi discutăm astăzi, grupuri de oameni care pot să se confrunte Într-o discuție ce nu are un scop mercantil sau un interes direct profitabil. E concurență
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fi primit-o-n pat,/ și-ar fi nuntit-o orice om bogat.”907 Remarcăm comparațiile cu elemente din cadrul natural sau din viața cotidiană, simpliste în felul lor, amintind de creațiile orale, dar denotând pasiunea autorului englez pentru amănuntul semnificativ, particularizant, cu toate acestea inovatoare, prin multitudinea lor, pentru epoca în care se redactează opera. Portretul făcut personajului feminin, în această povestire, este cel mai lung și mai reușit din punct de vedere stilistic, dând impresia unei vitalități extraordinare și a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
raportarea la Antichitate și repunerea în discuție a principiului imitației. "Cei vechi" susțineau ideea de model, luând drept etalon absolut scrierile greco-latinilor, pe când "cei moderni" respingeau acest tip de aservire mimetică, susținând individualitatea și valoarea scriitorilor contemporani. Astfel, dincolo de nuanțările particularizante pe care le presupune integrarea într-un anumit context literar, social și politic, Disputa concretizează, după cum sugera și Adrian Marino 45, dialectica esențială între tendința spre conformism și canonic și tendința spre progres, invenție, libertate. Sunt două direcții ce surprind
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
originalitatea creatoare. Poemul lui Pope conturează, în acest sens, o atitudine echilibrată, justă, ce vizează păstrarea respectului față de reguli după cum s-a observat în pasajele citate anterior privitoare la imitarea anticilor dar cu încurajarea aplicării acestora într-o manieră individuală, particularizantă, care să asigure unicitatea și originalitatea creației. Problema se reduce, de fapt, la raportul dintre talent înnăscut și meșteșug dezvoltat prin exercițiu. Astfel, pe de o parte, Pope afirmă clar că: "Ușurința adevărată-n scris e rodul artei, nu al
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu s-a produs decât fragmentar prin cele câteva articole program relevante Introducția la Dacia literară scrisă de M. Kogălniceanu, fiind cel mai ilustrativ sau, la nivel individual, prin numeroșii teoreticieni ai epocii care transpuneau idealurile generale într-o manieră particularizantă, subiectivizată și, ca urmare, alterată. De altfel, "neodihna" acelei epoci nu avea cum să corespundă unui sistem literar coerent și echilibrat. Această absență a omogenității se datorează, pe de altă parte, și stadiului incipient în care se afla cultura română
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
realităților istorice presante și aspirația către eternizarea creației prin scoaterea acesteia din datele ei locale și înscrierea în atemporalitate. Pentru a îngroșa liniile acestei explicații, putem sugera că tendințele romantice corespundeau elanurilor politice ce presupuneau definirea ca nație prin trăsături particularizante și prin încadrarea în granițe spațio-temporale precise, în vreme ce tendințele clasice vizau mai mult necesități artistice ale unei literaturi aflate în stadiul primelor exerciții estetice. Aceasta ar explica, până la un punct, de ce mulți dintre pașoptiști gândeau clasic (în articole, manifeste, arte
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
netă între cele două tendințe, o trasare riguroasă a contururilor reprezintă o sarcină destul de dificilă. Cu toate acestea, pentru a avea o imagine mai clară a epocii și a modului de gândire pașoptist, este necesară identificarea neoclasicismului concretizat prin viziuni particularizante subsumate ideologiei clasice care au subminat aparenta impunere victorioasă a romantismului. Dincolo de elementele multiple care sunt prezente la nivelul operelor prin cultivarea fabulei, a satirei sau a epistolei (specii clasice în esență), prin predispoziția către o claritate și sobrietate a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în toate unghiurile și în special explorator al etniei, pasional și reflexiv, programul său tinde spre panoramic și uriașenie. Stilistic, arhitectonic, Imnele bucuriei prefațează toate construcțiile viitoare de gen: viziunea (supradimensionată hugolian), regia, mișcarea, instrumentația verbală, toate instituie o heraldică particularizantă între introspecție și oracular. Texte imnice, acum uitate, publicase în 1934 Adrian Maniu în Cartea țării. Țara lui Ioan Alexandru, începând cu Imnele Transilvaniei (1976), se revarsă în aproape două mii de poeme motive de ceremonial, de solemnități și elegie. Preluând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Posed o fabuloasă experiență a sărăciei (...) / am mers după frumusețe ca un halucinat... / Dacă individul acesta zis Poetul / nu ne zice dacă trăim în frumusețe și măsură / ori în greșală și desfrâu, / atunci despre ce naiba să ne zică?" (Împotrivire). Trăsătură particularizantă: poemele sale reprezentative invită prompt la lectură, după cum se și lasă ascultate; concomitent, acționează la el (ca la alți moldoveni) dedemultul și departele, de unde o scenografie plasticizantă (turnuri, cavaleri, castelane), reverberații, ceremonii și simbolisme, invariante și ecouri cu tente patetice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe tronul lui..." Din trecut răzbat mărturii de luat în seamă; i se adresează Antigona, Crimhilda, Isolda; o dată poeta se simte Ondină; altă dată trimite precum Ion Vinea și Cezar Baltag la biblicul Absalom. În cele din urmă, dimensiunea sa particularizantă nu ține de paradigma funerară, de vreo mistică a morții, ci de calitatea artei, de ceea ce ea înțelege prin Spațiul dintre cuvinte; e vorba de valorificarea expresivă a articulațiilor și interstițiilor, de instrumentația metaforică, de dicțiunea sobră, de frenezia și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
centrează pe investigarea diferitului cultural, subliniind funcționalitatea socială a alterității. Indiscutabil, există o "natură umană", caracterizată prin tendințe și pulsiuni (instincte) universale: afilierea, altruismul, curiozitatea, supunerea, căutarea hranei, repulsia, sentimentele paterne, materne sau filiale. Care sînt însă achizițiile identitare "date", particularizante? Un destin aparte în acest registru l-a jucat conceptul de "rasă". Mai poate fi astăzi susținut însă un asemenea concept? Neîndoielnic, există caracteristici fizice vizibile diferite ale unor populații distincte, care au îngăduit realizarea unor taxonomii rasiale. Cele mai
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
teoretice din vârsta structuralistă? De trei ori, de-a lungul acestei istorii, paralelismul gramatical a articulat o poziție de etnograf cu una de teoretician. De fiecare dată când realitatea sa a fost scoasă la suprafață printr-o inițiativă folclorizantă și particularizantă, fenomenul a căpătat și o expresie generalizantă. Herder, Hopkins, Jakobson au făcut aceeași mișcare, deși au fost din ce în ce mai puțin conștienți de ea, transformând expresia unui geniu național într-o fantasmă teoretică. Ca și cum foarte jos, la originea situațiilor vizate de figura
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în documentele de la 1820-183064. Între ei, oameni cu realizări diverse, unii reținuți în istorie, alții uitați complet. Întâmplător, nomenclatorul înregistrează și câțiva revoluționari. Dar Heliade Rădulescu nu i-a selectat în funcție de traseele personale, de gesturile și acțiunile lor memorabile sau particularizante. Într-un singur caz, cel al lui Atanasie Hristopul, menționează faptul că a contribuit la redactarea Codului lui Caragea. "Geniul" boierilor nu e de natură să îi distingă. Procedeul însuși al listei, fără ierarhizare, fără caracterizare, fără reliefare, arată intenția
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
iar, în cazul noțiunilor, relații hiperonimice sau hiponimice (gen-specie). Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, sinecdoca prezintă interes pentru variația denotației produsă în cadrul enunțurilor. Există o sinecdocă particularizantă atunci cînd se denumește o colectivitate printr-un element reprezentativ, care produce efectul de exemplarizare (românul este sceptic din fire), și o sinecdocă generalizantă, dacă întregul înlocuiește partea, care poate duce la o disoluție referențială (s-a trezit cu poliția
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
viață religioasă (în cazul nostru cele ale comunicării cu divinitatea), este totuși una problematică, în domeniul cercetării religiilor, datorită marii varietăți ale manifestărilor religioase. Această varietate face imposibilă o investigație într-o direcție generală, dar necesită o investigație în direcțiile particularizante determinate de variatele manifestări de viață religioasă. De aceea, și acest studiu va urma tot o cale particulară, încercând să analizeze problema comunicării cu Dumnezeu așa cum a fost descrisă mai cu seamă în tradiția creștină. Mai mult chiar, pentru că și
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
arată cum puterea de a defini un cadru devine putere politică. De la Karin Pühringer, Urs Dahinden, Patrick Rademacher 29 aflăm că, indiferent de temele pe care le problematizează, frame-urile de bază sunt: frame-ul conflictual ce prezintă opoziția dintre diferite interese particularizante existente în orice societate, frame-ul economic ce prezintă tema din perspectiva economică, cel al progresului ce prezintă temele în contextul pozitiv al progresului științific și tehnologic, frame-ul de ordin etic, moral, juridic și cel al personalizării ce prezintă orice tema
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
materialele publicate în carte, relevante pentru problematică expusă), confirmă valoarea documentara a volumului Alexandrina Gr. Cantacuzino și mișcarea feministă din anii interbelici care propune și permite o cunoaștere directă/o relectura avizata a portativului feminismului interbelic românesc, ale cărui aspecte particularizante sunt revăzute/regăsite în profiluri țări, nepartaja(n)te și în lansarea unei oferte neobstrucționate a diferenței: o invitație - în stilul Hortensiei Papadat - Bengescu - de a sparge ultimele valuri de receptare și de a le proteja de fumuriu și de
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel, silogismul însuși este, în același timp, și generalizant și particularizant. Contradicția dintre inducție și deducție rezidă în faptul că, în vreme ce inducția este o ridicare de la senzorial la rațional, deducția este o mișcare exclusiv rațională, fie că urcă, fie că coboară 44. Inducția se termină în momentul în care atinge planul
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]