582 matches
-
de aspirațiile sale imediate; pentru el, forma lumii reprezintă realitatea lumii, și doar pe această o are în vedere atunci cand abstrage, adică atunci cand ierarhizează elementele realității în funcție de scopurile în baza cărora acționează. La fel, atunci când separă accidentalul, sau accidentul că particularizare a acestuia, "un ce real care, în același timp, este determinat numai ca posibil, un real al carui alt ceva sau opus e tot atât de posibil"27 - de esențial, adică de esențialitatea să individuală, de propria să bunăstare și continuitate, de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
este o cromatică ce se dorește a fi vitalizatoare. Este pe ansamblu unitară. O datorăm celor două plasticiene, pictorițele scenografe Iuliana Vîlsan și Adriana Urmuzescu. Fluturii multicolori înfloresc feeric drept simbol efemer al iubirii renăscânde. Sunt evitate, pe bună dreptate, particularizările istorice, trimiterile în timp și în spațiu sunt vagi, abia aluzive, cum o face chiar și libretul - de altfel subțirel! - al lui Bizeț. Impresionantă rămâne realizarea muzicală a spectacolului. Este o excepție? Doresc să sper că nu. Evoluția orchestrala este
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
o excepție? Doresc să sper că nu. Evoluția orchestrala este atent coordonată prin strădania tânărului dirijor clujean Adrian Morar; este o fericită achiziție pentru scenă bucureșteana de operă! Cvartetul vocal al soliștilor a avut o evoluție unitară de bună calitate. Particularizări? Cu excepția unui accident, acută din ultimul act, soprana Roxana Briban a etalat o ținută muzicală excepțională, cea mai bună din câte a putut fi auzită în ultima vreme; cunoașterea stilului, suplețea vocii, finețea atacurilor, a filajelor vocale, denotă condiția unei
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
indecis în ceea ce privește natura exprimării - elementele simboliste, citatele arheologice, cruzimile fove, cenzura geometriei și notațiile pleneriste conviețuiesc cu șanse egale în această perioadă - în fond artistul este pe deplin clarificat. Imaginea plastică este la mare distanță de realul anecdotic și de particularizările autiste, esențială fiind comunicarea prin limbaj și prin construcția formei. Încă din acest moment figurativismul lui Dumitriu este, de fapt, un pseudofigurativism, pentru că el nu urmărește detașarea unui reper anume și, mai apoi, consacrarea lui tocmai prin acest fapt, ci
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
un loc de întîlnire al Creației dumnezeiești cu aspirația umană și o construcție mîntuită de dramele temporalității. Nu întîmplător, cu excepția lui Ion Gheorghiu, toți ceilalți pictori amintiți au asociat imaginea Grădinii unui program spiritual explicit, de multe ori cu evidente particularizări creștine. Întoarcerea la natură, la energiile primare ale vieții și la nenumăratele miracole disimulate în formele cele mai umile, așa cum se proiectează ea în ideologia și în estetica grupului Prolog, și-a găsit aici un fel de anticameră a Creatorului
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
E la mijloc un laitmotiv al stării d-sale de spirit pe care izbutește a-l face de cele mai multe ori îndeajuns de interesant datorită meandrelor culturale prin care-l poartă, ca și reverberației lui în peisaje morale de-o remarcabilă particularizare. O personală participare la conștiința de vates al declinului epocal pe care o deslușește cu obstinație, alături de o sumă de conștiințe înalte ale veacului pe care le comentează, este indenegabilă... Jenează însă, în volumul de care ne ocupăm, compus din
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
clarificate) doar pentru a fi mai bine ignorate și clasate. Modul în care cei doi autori o pun la lucru este unul al documentării minuțioase - cel puțin în două planuri: al teoriilor integratoare, susținute de o bibliografie riguroasă, și al particularizărilor prin fapte, cifre și statistici, preluate din variate surse ori întocmite chiar de autori (a se vedea anexele). Tudor & Gavrilescu depășesc nivelul criticilor polemic-viscerale și impresioniste, caracteristice presei nouăzeciste - critici în esență asimilate (prin incompetență, sterilitate, ori interes material) fenomenelor
Democrația de dicționar by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15064_a_16389]
-
imaginea n-au făcut, în ultimă instanță, decît să adîncească și să precizeze cu o mai evidentă acuratețe aceeași problematică plastică și filosofică. Fascinat de obiectul arhaic și de o lume rurală generică, deposedată de orice culoare locală și fără particularizări psihologice, pictorul s-a așezat implicit într-un spațiu care exclude atît exuberanța privirii, cît și prezumția documentarist-etnografică. Toate aceste caracteristici ale picturii lui se pot vedea acum, prin capetele de serie ale marilor sale teme, în expoziția pe care
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
pagină, de densitatea cromatică și de energia tușei, care, de puține ori, se repetă identic, pictorul recurge aproape stereotip la același gen de accentuare; un fundal cu o minimă animație, neutru sau chiar complet opac, detașează figura și elementele de particularizare prin ecleraje puternice care sparg anvelopa nocturnă și dirijează privirea către zona feței și a mîinilor. În registru meditativ și misterios, se detașează net două portrete compoziționale realizate după aceeași schemă de principiu, Portretul profesorului Jean Paul Laurens (1924) și
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
tot ceea ce ar putea compromite stricta necesitate a mesajului, și reține doar ideea generatoare și cîmpul său expresiv. Ca și în pictură, aceleași angulozități și definiții sumare conferă personajelor fizionomii ascetice, transformîndu-le în concepte și în stări etico-afective, dincolo de orice particularizare psihologică. Modelajul larg și subtil, cu imperceptibile vibrații ale suprafețelor, preia lumina exterioară și o prelucrează instantaneu pînă la a-i sugera natura lăuntrică. Încărcătura spirituală a acestei sculpturi, lipsa oricărei ostentații și riguroasa prezență a ideii, îl situează pe
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
îmi imaginez ce-i la tine acasă...ť ŤHa! Ha! Ha! Ai luat-o, cumetre!ť ŤPoante de căcat!ť" (pp. 175-176). Rezon. Numai că se poate și mai rău. Dacă intervențiile personajelor, lăsând de dorit sub mai multe aspecte (particularizare moral-psihologică, reliefarea unui cod comportamental, un eventual umor, cât de firav) se desfășoară, așa zicând, sub umbrela lor (atâta le duce capul, atâta exprimă), fragmentele aparținând naratorului îl caracterizează, nolens-volens, pe autor. Fără a confunda cele două instanțe, ar fi
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
cărțile lui Adrian Marino, din 2003 și din 2004, Paul Cernat și Diana Maria Florea. Despre omul Marino, răsfirat prin cutele operei, scriu, avizat, Gheorghe Crăciun și Caius Dobrescu. Firește, nil nisi bene, regulă tacit călcată cînd vine vorba, fără particularizări, de unii din (încă) viii care i-au stat prin preajmă. Atinse și ele de nevoia de-a mai lămuri cîte ceva care nu s-a înțeles ca lumea, medalioanele din Mozaicul se citesc, mai ales de către cei care știu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
o scurtă analiză a trupelor romane din Dacia (legiuni și unități auxiliare) pornind de la inscripții și Columna lui Traian. Autorul face unele precizări privind rolul militarilor în acțiunea de romanizare a provinciei prin limbă și religie, subliniind și aspecte de particularizare/provincializare a lumii romane, în special după principatul lui Hadrianus. Textul prezintă unele inadvertențe, inerente unei lucrări de această amploare, existând trimiteri greșite în cazul unor surse epigrafice (p. 165, p. 169). Concluziile autorului sunt succinte, ele nereușind să surprindă
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
camerale autonome, au fost necesare, în genere, două condiții de bază: prima condiție se referă la necesitatea existenței unei stricte continuități în preocupări, eforturi, acțiuni și manifestări concretizate în lucrări. A doua condiție vizează latura calitativă și privește automatizarea gândirii, particularizarea limbajului și obținerea unor forme concordante cu conținutul propus, fapt care implică obținerea unui ethos nou, a unui suflu artistic înnoitor, toate acestea contribuind la apariția și consolidarea unei școli bine întemeiate. Atingerea acestui scop final a presupus eliminarea treptată
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
definesc în raport cu cel de acompaniament (decât la nivelul imaginii scenografice, ca poziție), ci cu modul cantitativ al unui demers de orchestrație. Dar, întrucât acompaniamentul nu poate fi definit în absența referentului (cântecului), el ține de natura aceluiași demers interpretativ, de particularizare în rezonanță, ca mod de susținere sau suport sonor (muzical) a unui cântec. El se relevă astfel și ca extensie (de fond), într-o nuanțare interpretativă a cântecului. Astfel, acompaniamentul constituie o valoare relativă, în raport cu cântecul pe care-l susține
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sprijin politic și ideologic, încetează să mai existe oficial; paradigma artistică nu se pierde, dar cunoaște doar manifestări marginale. Modelul sovietic impune o nouă doctrină și un nou tip de arhitectură identitară; dar, deși în câteva momente, sistemul a încurajat particularizarea prin accente "naționale" a arhitecturii din țările blocului comunist, aceste tendințe nu au fost recunoscute ca atare de către vechii adepți ai stilului național. Precizările din Epilog încheie destul de brusc aventura stilului național; dar aceasta a fost de fapt chiar realitatea
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
Rodica Zafiu Sensul de bază și foarte stabil al cuvîntului argotic caraiman este "buzunar". Îl găsim glosat din cînd în cînd cu particularizări - de exemplu "buzunar ascuns" (Cotidianul, 5.02.2006) -, dar acest lucru se întîmplă mai ales pentru că "traducerea" și definirea argotismelor sunt operații adesea contextuale și imperfecte (în Dicționarul de argou al Ninei Croitoru Bobârniche, în 1996, se înregistrează o altă
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
dumnezeirii, și imperativul pășirii în istorie, în frumusețea efemeră și în spectacolul reprezentării diurne. Dacă sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX păstrează încă ambiguitatea icoană-portret, dacă reprezentarea sumară și poza statică se împletesc involuntar și naiv cu efortul de particularizare somatică și, uneori, chiar cu încercarea definiției psihologice, mijlocul și sfîrșitul sec. XIX operează o separație semnificativă, deși nu categorică, între cele două tendințe majore. Pictura de șevalet și, ceva mai tîrziu, sculptura - acest gen ca și necunoscut în spațiul
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
titlul în partea inferioară a pânzei. Tocmai prin acest peocedeu Val Gheorghiu își camuflează ochiul moralist. Textele sale sunt fabule în toată regula. Repertoriul tematic este stabil: femeia frumoasă și bărbatul bătrân sau de condiție socială inferioară, dragostea imposibilă etc. Particularizarea se produce prin minuția extraordinară a descripției. Imaginile rezultate sunt puternic picturale: "Din dreapta trece, bătând cald cerul, o pasăre albă". Personajele însele își caută poze celebre în istoria picturii: "Mara Stambuliu, cum stă acum culcată, încercând, probabil să refacă poziția
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
teste scoate în evidență faptul că atât studentele cât și studenții au tendința de a reacționa în mod dominant afectiv emoțional, dar și faptul că între raționalitate și emoționalitate domină emoționalitatea. Valoarea rezultatelor capătă sens în măsura în care putem să realizăm o particularizare a procesului didactic având în vedere faptul că: persoanele predominant raționale au tendința de a trage concluzii plecând de la elemente fondate pe fapte concrete și pe date cuantificabile, informațiile receptate trebuie să aibă fundamentare logică, să fie coerente și să
STUDIU PRIVIND DETERMINAREA DOMINANȚEI RAȚIONALE SAU AFECTIVE LA STUDENȚII SECȚIEI DE EDUCAȚIE FIZICĂ ŞI SPORT. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gloria Rață, Bogdan Constantin Rață, Gabriel Mareş () [Corola-journal/Journalistic/247_a_527]
-
umane, mergând chiar și pe tărâmurile neexplorate ale fantasticului pentru a putea găsi soluțiile cele mai corect aplicabile în relațiile interstatale și deci în sprijinul armoniei. Nu întâmplător, atât în carte, cât și în eseul ambasadorului Maior, este evidențiat, prin particularizare, caracterul individual al cunoașterii. În povestirile lui Asimov personajul central este cercetătorul aproape necunoscut Hari Seldon, cel care propune o teorie generală de înțelegere a lumii, fiind totuși singurul depozitar al acesteia și de aici concluzia că, netransmisă, aceasta ar
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
lemn" (RL 2251, 1997, 10); "demersurile mult-așteptate rămîn ineficiente frecții la un picior de lemn" ("Luceafărul", 15, 2000, 2). Și în acest caz, ideea inutilității este subliniată de absurditatea comică (de umor negru, chiar) a imaginilor. Variațiile se realizează prin particularizarea elementelor comparației: de pildă, prin evocarea unui produs farmaceutic autohton, foarte răspîndit la un moment dat ("frecție Diana") sau prin indicarea tipului de lemn: "Extrădarea în folie de zinc folosește la cauză ca frecția la piciorul de salcîm" ("Academia Cațavencu
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
o astfel de nevroză a reprezentat și cauza întârzierii unei cărți de o asemenea factură. A fost nevoie de pretextul jubiliar pentru ca ea să apară. Emilian M. Dobrescu, Românografia. Bilanț și perspective, Compania, 2000, 251 pag. Țiganii de tranziție O particularizare analitică a cărții prezentate anterior o constituie volumul Țiganii din România. O minoritate în tranziție de Emmanuelle Pons, apărut la aceeași editură, Compania. El este rodul unui studiu de câteva luni realizat în România. Uzând de o varietate largă și
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
la cîțiva confrați nu chiar lipsiți de relevanță, în principiu, ergo în alb, iar nu avînd în vedere opiniile lor anume, concretizate prin aplicarea la un subiect sau altul? Generalitatea unei metafore smulse fizicii să acopere oare satisfăcător respingerea infinitelor particularizări ale manifestărilor spiritului în varianta sa critică? Numai dl Adrian Marino ar mai fi fost capabil de-a socoti cu o olimpiană serenitate că un comentariu ce nu răspunde cu precizie așteptărilor d-sale n-ar fi altceva decît o
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
proiect mai larg, gîndit să continue cu Istorie și profunzime. Criticul a părăsit apoi, aparent, relația înșelătoare dintre lectura plană și înțelegerea în relief pentru a se ocupa de opoziția (neutralizată prin demonstrație) dintre judecarea prin înseriere și cea prin particularizare. E, de fapt, formulată elegant, tot o problemă de gen proxim și diferență specifică. Dintre ele, care precumpănește în critică? Mircea Martin alege, întrucîtva previzibil, echilibrul. Trecuți prin "polarizorul" propriei metode, criticii francezi, de la Sainte-Beuve și Brunetičre la Picon sau
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]