43 matches
-
din 1958 (nr. 4283/ 2 aug.) un Miron Dragu denunță viziunea naturalista din volumul de povestiri Patru ciudate întîmplări (aDe ce a fost editata?a, iar M. Beniuc, președintele de atunci al Uniunii Scriitorilor, în referatul Literatura de actualitate și partinitatea în literatura, prezentat la ședința lărgita a Comitetului Uniunii Scriitorilor din R.P.R., semnalează printre scrierile greșite care n-au mai apărut, Casa cu cinci fete, românul lui Aderca, ădespre care autorul însuși mărturisește că are două capitole cu totul reprobabile
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Nicolae Manolescu A apărut, ceva mai de mult, pentru prima oară, în românește Mizeria istoricismului a lui Karl R. Popper (Editura All, 1996, 1998). Tradusă binișor de Dan Suciu, și Adela Zamfir (totuși părtinire și partinitate nu sînt același lucru!), dar cu multe greșeli de tipar, prefațată de Mihail Radu-Solcan, cartea datează din 1944-1945 (în volum, în italienește, abia în 1954), cînd a fost publicată într-o formă prescurtată în trei numere succesive din revista Economica
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
mareșalului Ion Antonescu, va fi director al Teatrului Național, academician, redactor-șef al revistei „Gazeta literară”, președinte al Uniunii Scriitorilor pînă la moartea sa în 1974. Se evidențiază în „Gazeta literară”, dincolo de poziția sa neabătut de partea realismului socialist, a partinității (dar fără nici un fel de atacuri la adresa scriitorilor tineri), a lui Lenin și a tot ce însemna sărbătoare politică, mai ales prin articolele pe care le semnează, în primii ani, despre scriitorii români exilați. În acestea, Zaharia Stancu este mai
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
intelectuali, Ana Pauker, de asemenea, este o persoană interesantă și deosebită. În rest, toți sunt antipatici. Chiar mă gândesc că, dacă situația s-ar schimba și în țară ar veni la conducere alți stăpâni, ei de asemenea și-ar manifesta partinitatea. Guvernul român promovează o linie proastă, el face multe greșeli./.../ Și, în loc ca să dăm poporului eliberat de legionari libertate, guvernul nostru continuă represiunea, teroarea, asasinatele. Aceasta este straniu. Aceasta-i lipsă de omenie. Niciodată să nu provoci ura, ea întotdeauna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
concepte și interese de cercetare poststructuraliste echivalează cu a compara un măr cu o pară. Cunoașterea, ne amintește Kolodny, e neuniformă, relativă la criterii și motivații. Iar dacă recunoaștem în universitate o cetate a cunoașterii, trebuie să-i și recunoaștem partinitățile, prejudecățile, uneori chiar conflictele de interese. Într-o lume ideală, după care însăși Kolodny suspină doar, universitatea ar dispune de fonduri nelimitate pe care le-ar folosi în scopul selecționării celor mai buni dintre cei buni din fiecare domeniu și
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
a tinerilor scriitori, pentru a susține acolo că literatura nu se mai poate lipsi de spunerea "adevărului integral". Faptele trebuie lăsate singure să vorbească, sunt semnificative, omenește și literar, prin ele însele. În același spirit de contestare, în fond, a partinității sacrosancte a vorbit acolo și prozatorul Nicolae }ic, alăturându-se astfel primului act de disidență scriitoricească înregistrat la noi, întreprins de Radu Cosașu. Eu altul înaintea acestuia nu știu. Acțiunea disidentă a celor doi tineri scriitori, de pe urma căreia li s-
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
cercetarea istoriei literaturii române. Toje, la cursurile de limbă. Zoon sovieticus propunea într-o plenară (de la plenarnîi) schimbarea alfabetului latin cu cel slav. Ia să nu fi știut definiția lui Belinski despre critica literară sau ideile lui Sami Damian despre partinitatea în literatură și rolul ei în societate. Ca neo-oportunist, scrie că Preda, Călinescu, Noica, Vintilă Horia ar fi "porțile închise" ale literaturii și spiritualității românești. Cînd un om are un ciocan în mînă, toate-n jur i se par cuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
striga prin redacție. Acuma are manager literar în Franța, pentru un documentar: Cotidianitatea sub dictatură. Cornel Șoitu profita de orice perioadă de relaxare ideologică să mai strecoare o semnătură de valoare, interzisă pînă atunci, alte teme decît Marxismul-umanist integral ori Partinitate și actualitate. Era mereu în ring: lovea și încasa. Sigur că mai obosea și el: exercițiile de demagogie lasă sechele, compromisurile nu trec ca gripa, dar măcar încerca să facă gazetărie, nu cu pumnu-n gură, ci cu pumnu-n masa cenzurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se ilustrase un număr cu sculptură în lemn. Redactorul de arte, Lucian Foișor, scria despre aceeași sculptură. Aprecia îndemînarea bardei, simbolica grea, gîlgîirea materiei fruste, făcînd trimitere la "capul de lemn de la pagina întîi". Mica ironie a sorții (ajutată de "partinitatea" lui Leandru) a făcut ca fotografia sculpturii să se schimbe cu poza lui Ceașcă. Aceea cu ambele urechi la vedere. Corectura n-a intervenit întru corijare, așa că sintagma "capul de lemn" de la "a-ntîia" i s-a atribuit cui i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prefigurează ca un frate mai mic al raportului politic, de partid, ierarhiile în oglindă sînt limpezi). Supunerea literaturii în fața politicului este și ea reiterată, metaforic, în limbaj dulceag, aproape infantil. Paradoxurile nu lipsesc (lucrările congresului care arată drumul și busola partinității, dar totodată literatura ca „mare liberă”). Prin tonalitate, prin ideile pe care le susține, prin procedeele de tip propagandistic (prin simularea consensului - „noi toți” și a datoriei - „ne așteptăm ca”, prin stimularea supunerii în numele unor cauze colective, ce trancend individul
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5426_a_6751]
-
importanță capitală. Aflat însă deja de mulți ani în funcții importante, Mihai Beniuc este un perfect recipient al discursului oficial, cu toate strategiile sale și al poziției retrograde din punct de vedere al mesajului, al celei mai conservatoare atitudini față de partinitatea literaturii în anul 1961.
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5426_a_6751]
-
început de an 1968, a ștergerii din istoria literară a perioadei marcate politic de la începuturile instalării regimului comunist, respectiv din anii ’50 și mai tîrziu. De asemenea, autonomia esteticului tinde să înlocuiască, în virulența cu care este proclamată, mai vechea partinitate a literaturii. Pare să fie vorba de extreme care se înlocuiesc, într-un fel, așa cum patriotismul înlocuiește, folosind o stilistică asemănătoare, filosovietismul anterior. Paul Georgescu are o extrem de interesantă poziție echilibrată: „Există critici și scriitori cu temperament de gladiator: nu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4595_a_5920]
-
o altă plenară a Comitetului Central (26-28 noiembrie 1958), care determină o plenară lărgită a Comitetului Uniunii Scriitorilor. Aici Mihai Beniuc își va însuși criticile făcute pe linie de partid, iar în referatul apărut în G.l., Literatura de actualitate și partinitatea în literatură (6/1959), conducerea asociației profesionale a scriitorilor români își însușește la rândul ei criticile, reinstaurând „puritatea” ideologică. Victimele noii campanii sunt Ana Novac, Doina Sălăjan, gruparea de la „Steaua” și A. E. Baconsky. În numărul 21/1959 sunt prezentate
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
Filosofia lui Bloch mai era alăturată neotomismului, vitalismului și, În general, filosofiei religiei: Bloch n-ar fi Înțeles marxismul decât sub forma unei escatologii, În prelungirea profeților din Vechiul Testament, chiar dacă era vorba despre o religie fără Dumnezeu. Dezgolite de orice partinitate (Parteilichkeit), concepțiile sale idealist-reacționare nu ar fi fost decât mașcate de terminologia marxista (cf. Kapferer...). Ultimul proces de „erezie” a fost cel Înscenat lui Georg Lukács. Se deosebește de cele precedente În măsura În care Lukács era filosoful marxist cel mai cunoscut, si
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
altfel, ea este și acum prezentă în cele mai vechi centre universitare (vezi Snow, 1967). Însă acolo diferențele dintre profesori nefiind prea mari, nici efectele acestor animozități nu sunt importante. La noi, deosebirile fiind mari și legalitatea fiind înlocuită cu partinitatea, efectele au fost, nu rareori, dintre cele mai grave. Totuși, mai ales în deceniul de relativă relaxare a opresiunii (1964-1974), au fost reintregrați unii dintre profesorii epurați în prima etapă a transformărilor „revoluționare”. Lipsa lor se resimțise din plin. Dar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în acțiunea constructivă a noului. „Zugrăvirea veridică și istoricește concretă a realității - specifică documentele Congresului din 1934 - se îmbină cu sarcina influențării ideologice și a educării oamenilor muncii în spiritul socialismului.” Literatura, arta r.s. implică prin definiție angajarea comunistă, partinitatea. Existența, începând cu baza ei socială, va fi interpretată în spirit de partid, relevându-se biruința noului în luptă cu vechiul și rolul determinant al factorului uman pozitiv. În centrul operelor literare și artistice se preconizează a sta eroul ce
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
1932 a scriitorilor cu I.V. Stalin, care i-a acordat girul său. Unanim acceptat ca modalitate unică de artă, r.s. a fost înțeles de unii scriitori sovietici și din alte țări ca orientare stimulativă, nicidecum limitativă. Se credea că partinitatea nu avea să încorseteze creativitatea. Participanții la Congresul din 1934 au convenit că, departe de a trasa directive, a impune creației norme, r.s. era de natură a stimula manifestarea liberă a unor stiluri, curente, genuri, particularități naționale. În același
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
egală ușurință dispoziția de cocoloșire completă, de aplaudare fără rezerve În vederea Întreținerii dispoziției poeților de a produce. Terenul literaturii pare Înconjurat, În conștiința unora, cu un gard cu inscripții: „Protejat”, „Literatură jună”, „Nu călcați straturile”, „Tăcere” (Ă). Când vorbim de partinitate noi Înțelegem cu totul altceva. În definitiv partinitatea criticii literare e o concluzie necesară imediată a principialității ei, a Însușirii marxism-leninismului ca o concluzie diriguitoare. Nu Înțeleg să sprijin opere slabe, naive (Ă) pe simpla lor adeziune la tabăra progresistă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fără rezerve În vederea Întreținerii dispoziției poeților de a produce. Terenul literaturii pare Înconjurat, În conștiința unora, cu un gard cu inscripții: „Protejat”, „Literatură jună”, „Nu călcați straturile”, „Tăcere” (Ă). Când vorbim de partinitate noi Înțelegem cu totul altceva. În definitiv partinitatea criticii literare e o concluzie necesară imediată a principialității ei, a Însușirii marxism-leninismului ca o concluzie diriguitoare. Nu Înțeleg să sprijin opere slabe, naive (Ă) pe simpla lor adeziune la tabăra progresistă (Ă). A urmări cu consecvență rolul funcțional al
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
le-am menționat În capitolele anterioare. Aici vom Încerca să surprindem relația critic-operă literară, relațiile critic-comandament politic, critic-critică literară, critic-cititori, relații și aspecte pe care nu le vom evidenția pe coordonata totalității ci pe cea a reprezentativității. Ce Însemna, bunăoară, partinitatea În critica literară? În acest sens, spiritul de partid - Înțeles ca principiu activ - formator la nivelul conștiinței, conduitei și faptei analitice - mai era Încă, deși suntem În anul 1949, insuficient asumat, deși era preluat și Învățat din sursele cele mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și le va comunica Într-un limbaj artistic adecvat. (Ă). Procesul creației propriu zise, al concretizării temei Într-un subiect anumit, prin mijlocirea diferitelor idei, sentimente și fapte pe care le-a strâns În viață, este piatra de Încercare a partinității poetului, În această etapă a muncii creatoare se vede dacă atașamentul său față de popor nu e pur formal, dacă a Învățat cu seriozitate de la viață, dacă are ce comunica poporului prin versurile sale. Tot acum se observă Însă dacă știe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui Lenin privind existența celor două culturi: proletară și burgheză, și posibilitatea identificării unui filon progresist chiar și În cultura burgheză). Totuși, cu toată presiunea comuniștilor sovietici, P nu a acceptat imixtiunea politică și nici spiritul de partid În literatură (partinitatea). În exercițiul literar practic și În compexul ideologic, P s-a manifestat, după 1920 ca o alternativă antiburgheză, preluând o parte din ideile lui Lenin din articolul Organizația de partid și literatura de partid (care stipula preeminența ideologiei clasei muncitoare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
anume: - caracter oficial, de stat; consecințe: negarea și eliminarea altor orientări, teme sau formule de creație și egalizarea (comunizarea, pecerizarea) paradigmei literare; - preeminența criteriului ideologic În locul celui estetic În creație, În judecata de valoare și În ierarhizarea axiologică; consecințe: absolutizarea partinității În creație și a funcției pragmatice a operei care devine o „instituție” cu scopuri precise, de a forma comportamente și adepți; - transferarea luptei de clasă În perimetrul inspirației literare și a creației propriu-zise; consecințe: creșterea combativității ideologice a operei, transformarea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
revoluționar”, „de stânga”, „realismul critic”. Aceasta ar fi o primă deosebire Între cele două curente literare. Alta ar fi că P n-a acceptat conducerea literaturii de către partid, În timp ce RS a făcut din acest deziderat un principiu obligatoriu, călăuzitor. Prin partinitatea sa, RS a devenit primul curent literar oficial, de stat. Ca orice curent literar, și-a avut un program estetic, o durată (cam 15 ani), opere și scriitori reprezentativi și foarte mulți. Vremnu vrem, ne place-nu ne place, RS a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
invers, dintre mult-prea-bogații lipsiți de imaginație investițională și mult-prea-săracii atrași de statutul de asistați social, și nu de posturile unor agenți politico-economici ori de simpli cetățeni activi, ci de funcționari veroși, blindați cu diplome și alte permise de liberă trecere. Partinitatea legislației și dezinteresul autorităților locale pentru încurajarea inițiativelor, rămân factorii majori ai regresiunilor. Căci inerția prelungită caracterizează morții, nu vii, vârstnicii, nu tinerii, lașii, nu curajoșii. La acestea, se adaugă restructurările însoțite de prea multe pierderi materiale și energetic-umane. La
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]