281 matches
-
adoarmă. Tânărul pripășit la curte și-a făurit o reputație de vraci, se servește de hipnoză și cu o voce monotonă îl sustrage pe pacient din necazurile zilei, îl transportă pe aripile născocirilor. Drept recompensă, acesta îi înlesnește terapeutului amator parvenirea printre argați până la stagiul de adjunct de majordom. În afară de farmecele scufundării în somn, Iosif îi inoculează și unele precepte de existență. Odihna nocturnă nu e o îndatorire, îi zice el, ci o condiție a igienei corporale și mentale, o binecuvântare
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
în vederea omogenizării stilistice. Poate ar fi fost bine măcar să le dateze. Păstrează, în orice caz, formulări care ne apar iremediabil "vechi", amintind inflexiunile criticii sociologizante și incriminatoare, ca atunci când vorbește, de pildă, despre "procesul burgheziei false, rapace, imorale, dornică de parvenire și de putere". Trebuiau îndepărtate aceste scorii de limbaj sociologizant, care nici mai demult nu au exprimat-o pe autoare, decât accidental, și cu atât mai puțin o exprimă în prezent. Critica ei este, cum spuneam, una de reconstituire fidelă
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
mișmașuri bizantine care a ajuns biserica de stat. Pot doar bănui că ei stau precum ardeiul iute în ochii ahtiaților de putere și de bogății care și-au făcut din jurământul de a-l servi pe Dumnezeu o armă de parvenire socială. Așa cum merg lucrurile, după înhăitarea bisericii cu forțele politice reacționare din societate, e de presupus că ecumenismul a devenit pentru înaltele fețe bisericești din România sinonimul blasfemiei. Intoleranța tot mai accentuată, agresivitatea dusă până la represalii fizice (așa cum se întâmplă
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
ezită să se spurce ca la ușa cortului. într-adevăr, la lăcomia și iresponsabilitatea lor, România e prea mică și prea săracă. Ar fi nevoie de petrolul Siberiei, de diamantele Africii de Sud și de tehnologia Americii pentru a ostoi setea de parvenire a acestor lăcuste cu carnet de partid. Mai spre vârful piramidei, frecușurile între diverși shoguni riscă să conducă, în orice moment, la rupturi dramatice. Fiecare dintre parlamentarii aflați acum pe post e pândit de patru-cinci candidați cu buzunarele groase și
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
pentru luat în râs. De exemplu, aerul condiționat din mașina unui ministru de Finanțe îi explică naivului aer de munte ("care îl asculta cu gura căscată, cum se cade să ne ascultăm semenii care reușesc în viață") toate șmecheriile și parvenirea lumii bune de azi, și promite să-și trântească la bătrânețe o vilă la munte, că-i place zona. Lucrurile cele mai banale și mai inedite în același timp se animează la Cătălin Mihuleac și preiau, metonimic, nimicniciile lumești. Altundeva
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
în jurul lui Bombea Vasile, recrut din regimentul orădean de cavalerie unde naratorul își face stagiul, dotat cu un talent ieșit din obișnuință la călărit. Total idiot odată coborît de pe cal, Bombea deține însă acea inteligență primară, de Ion rebrenian, a parvenirii: conștient de unicul său avut, știința galopului, visează la o carieră ofițerească - trese, galoane și premii la concursuri. Care e totuși secretul talentului lui Bombea?, caută febril să afle celălalt recrut, veșnic pe cale să cadă din șa, ușuit și trimis
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
atunci pe vîrful valului literar și monden, ca un veritabil "aristocrat roșu". Ca și mai tînărul Păunescu, Eugen Barbu poseda o ambiție atît de dilatată, încît venea nu o dată în contradicție cu obligațiile imprescriptibile ale valetului ideologic, o dorință de parvenire dură, pe cont propriu, împinsă în mitomanie. O explicație rezidă, credem, în fascinația ce-o exercita asupră-i condiția de castă superioară a nomenclaturii, gloria instituționalizată a cîrmaciului în primul rînd, scriitorul neizbutind decît a deveni un nomenclaturist de rang
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
un erotism deslănțuit și vulgar la extrem, în care sexul reprezintă pentru femei, în cea mai mare parte a cazurilor, un mijloc de supraviețuire sau ascensiune profesională și socială, fără nici o legătură cu iubirea -, iar pentru mulți bărbați dornici de parvenire, fie ei intelectuali cultivați sau penibili activiști de partid, o cale de a-și satisface nu numai dorințele lubrice, ci și setea de dominație și putere; totodată un mod de contracarare a dezgustului față de propria duplicitate, mediocritate și (sau) neîmplinire
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
deloc din frazele lor publicate sub mari poze. Mihai Iovănel "e echilibrat, obiectiv și cu bun simț", scrie: "Vîrsta nu are nici o legătură cu literatura. Iar tinerețea funcționează de prea multe ori ca scuză pentru ignoranță și belicoșenii interesate în parvenirea rapidă ca să nu mă enerveze fluturarea ei ca drapel. ŤAdmirațiať, aceasta mi se pare calitatea indispensabilă a unui critic: de a fi capabil, într-un mod adecvat, de acest sentiment. Desigur, asta nu este tot. Admirația revărsată în neștire se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
calea unor compromisuri, atunci cînd conștiința auctorială le acceptă. în logica oblică a ciudatelor d-sale demonstrații, Petru Poantă ajunge și d-sa - nu se putea altminteri! - la incriminarea ,resentimentului" ca mobil presupus al criticilor inconformiști, ilustrînd, vezi Doamne, ,instinctul parvenirii"! ,Resentimentul de acum este consecința unui complex al frustrării duble: absența dușmanului redutabil cu interdicțiile sale și pierderea prestigiului social". De parcă vestigiile comunismului ar fi dispărut peste noapte, de parcă cei ce se încumetă a le analiza ar fi urmărit cu
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
prin spațiul astfel înțeles, cu inima, cu mintea, rațional, nu în conflict cu el... Este unghiul unei priviri aristocrate... Vina orașului ajunge astfel vina, propria noastră lipsă ori vedere viciată de propriile noastre cusururi sociale... Nu era, oare, de vină parvenirea semidoctă, dacă, de exemplu, în trecut, pentru românii căpătuiți, Calea Victoriei țipătoare devenise locul privilegiat al arătărilor în lume, cu întreg arsenalul de prost gust dobândit, precum și cu manerele pe care Caragiale avea să le eternizeze?... O punere la punct a
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
doamna (soție? soră?) de mai sus trădează o intoleranță șocantă pentru cineva care trăiește în mediul academic american. În numele propriei agende, refuză dreptul la altă opinie decât aceea decretată de înaltele foruri "politically correct". Le înțeleg frustrarea și setea de parvenire, vizibile prin afirmații arogante de genul: "Prin simpla noastră prezență în viața academică americană, noi suntem deja un factor al diplomației culturale românești..." Prin simpla lor prezență... Păcat că această faimoasă statură nu e confirmată de "amazon.com" sau "BarnesandNoble
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
o singură frază relatarea despre spectacolul pregătit pe tot cuprinsul cărții : "A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i se pregătea, șMarcianț avea să dirijeze ca un stăpânitor concertul din muzică de Bach". Ipocrizia, cinismul, dorința de parvenire, snobismul nu mai apar ca atribute exclusive ale unei burghezii balcanice recente și șlefuite în grabă. Ele aparțin societăților de pretutindeni, chiar și ale celor cu îndelungată patină. Singură civilizația, cea autentic asumată, înnobilată prin travaliul conștiinței și prin cultură
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
inclus în culegerea de față, este Tipologia literară. Observând cu acuitate literatura română, dar și pe cea universală, Vladimir Streinu procedează la o interesantă și sugestivă clasificare tipologică: ambițiosul, arivistul, eroul tenace cu o energie neînfrântă în același scop al parvenirii, omul fără voință, apaticul, sentimentalul pasional, cerebralul. Demonstrația criticului apelează la numeroase exemple bine individualizate și caracterizate cu finețe, mereu atent la nuanțe, ca și la înrudiri. Așa, Mihai Aspru din Donna Alba e “un Julien Sorel din Le Rouge
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
reprezintă același tip de umanitate. Amândoi sunt dominați de eros, însă el nu se constituie ca singura trăsătură. Iată portretul interior al lui Mihai Aspru: “E voluntar, inteligent, stăruitor, susceptibil, e mândru și egoist, pare însuflețit câteodată numai de gândul parvenirii, dar obsesia erotică e totuși resortul principal”. Cu totul alt fel îi apare Tănase Scatiu, “omul-căpușă, care se umflă pe măsură ce victima se sleiește de putere” și mai ales Dinu Păturică, având un relief mult mai accentuat. Acesta pare pus în
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
înainte, fără însă a-i confunda: “Gore Pirgu, Tănase Scatiu, Dinu Păturică, Lukian Timofeievici Lebedev (din Idiotul, n.m.) constituie una din acele serii omenești despre care am vorbit. Este tiparul omenesc al turpitudinii, care se află lipit de acela al parvenirii plebeului incult, după cum acesta e vecin la rândul lui cu al celeilalte parveniri - a plebeului cult”. Spre a fixa și mai exact profilul lui Ion al Glanetașului, expresie a ascensiunii materiale țărănești, însuflețit de o mare voință și energie, Vladimir
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
Timofeievici Lebedev (din Idiotul, n.m.) constituie una din acele serii omenești despre care am vorbit. Este tiparul omenesc al turpitudinii, care se află lipit de acela al parvenirii plebeului incult, după cum acesta e vecin la rândul lui cu al celeilalte parveniri - a plebeului cult”. Spre a fixa și mai exact profilul lui Ion al Glanetașului, expresie a ascensiunii materiale țărănești, însuflețit de o mare voință și energie, Vladimir Streinu simte nevoia să se raporteze la personaje ale lui Balzac, Zola și
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
și un membru de partid (în vremea aceea rara avis) cu care am intuit de la început că o să am probleme, ipochimenul, abia ieșit din fabrica de ingineri agricoli, localnic, căsătorit cu directoarea școlii generale din comună, avea în fibră râvna parvenirii și cum aici, în școală, mai sus decât director nu putea ajunge, își propusese să-și atingă țelul săpându-l la partid pe Drăghiceanu, lucru pe care îl făcea metodic cu o perversă știință a delațiunii și astfel mai în
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
cea pozitivă și cea negativă, însoțită de o riguroasă argumentare. Cele mai revelatoare aspecte mi s-au părut acelea referitoare la inteligența negativă și la relația ei cu viclenia. Aici se încadrează persoanele care au comportamentul orientat spre acțiuni negative: parvenirea, furtul, înșelăcinea, etc, pentru a obține putere și avantaje nemeritate. Comportamentul devine mai agresiv, cu cât individul are un grad mai mare de inteligență. Lecura mi-a amintit de admirația cu care privim câte un plan ingenios pus în aplicare
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
lui Ceaușescu. În mod limpede, soțul Danei (fără ghilimele - vedeți câte confuzii se nasc în doar câteva rânduri de articol!) se afla pe panta ascendentă ce urma să-l ducă în rândul înaltei nomenklaturi comuniste: "spate" puternic poseda, voință de parvenire, cu carul. Nici măcar nu se putea spune că era prost - firește, în comparație cu analfabeții din jurul lui Pingelică. Să mai facem un pas, trecând peste decembrie 1989. Nu știu ce-a făcut Mona Muscă în primii ani postrevoluționari, cel puțin până la înființarea
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
junii Ponta și Daciana bătându-și literalmente joc de unii colegi de partid, am înțeles că zilele adunăturii de pomanagii și pungași sunt numărate. Nu de alta, dar ce i-a adus pe acești tineri în preajma partidului-administrație este instinctul de parvenire. Ponta și Daciana Sârbu au fost fii credincioși ai partidului atâta vreme cât existau pentru ei culoare deschise. Or, în clipa de față, căile de acces s-au blocat și trambulinele s-au paradit. Drept urmare, poziția lor față de partid s-a schimbat
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
universale, iar publicului din România foarte familiar, înscenarea lui are toate premisele unei provocări, căci montările domnului Oniga sunt întotdeauna imprevizibile. „O noapte care ar fi trebuit să fie a bucuriilor nevinovate devine o noapte de coșmar. Visul de mărire - parvenire al unui obscur servitor murdărește, urâțește, ucide. Trăim într-o lume a lui Jean. Nu e permis să lași garda jos. Nu e permisă greșeala. Ca în junglă, mereu ne pândește cineva. Trebuie să plătim mereu pentru încercarea de a
Agenda2003-46-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281706_a_283035]
-
își amintesc, dacă au știut vreodată, cine a dus, în timpul ceaușismului, greul luptei cu protocronismul, doctrina oficială a naționaliștilor roșii extrem de agresivi, cu șovinismul abia mascat, cu falsele valori care își făceau din ideea națională arma cea mai redutabilă a parvenirii și dominării vieții culturale, cine a încurajat, pe cât a fost posibil, în condițiile nefastei epoci, spiritul critic și conștiința apartenenței noastre spirituale la Occident, la Europa? Nu cumva România literară, cu toate concesiile inevitabile făcute în epocă, a dus în
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
fiind, odată cu mama și iubita, sub aceeași piatră funerară. Nenorocirile unui slujnicar, nuvelă pe o temă românească din 1861, vestește românul publicat doi ani mai tîrziu. Mitică Râmâtorian îl anunță pe Dinu Păturica, cu tendința lui maladiva spre chiverniseala și parvenire. Ediția d-lui Mircea Anghelescu, impecabila filologic, prin minuțioasa cronologie a vieții și a operei, dar, mai ales, prin amplul capitol al cronologiei receptării operei, se recomandă că o bună ediție critică. Pentru că, pește doi-trei ani, aceasta solidă colecție a
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
vagi trăsături de femeie, decât rutina săvârșită, metodic, pentru ceilalți. Angajatori antipatici, colegi băieți de gașcă, intruzivi și inoportuni, părinți care nu bănuiesc decât întâlniri amoroase acolo unde, de fapt, se naște o scriitoare, profesori care predau idealismul și practică parvenirea, schițe după natură, într-o lume în care fiecare se descurcă cum poate. Însă - efect perfid al învățământului politic sau tentație a eternului omenesc? - nimeni nu se mulțumește cu propria alegere, încercând să-i alinieze pe alții. Așa se trezesc
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]