132 matches
-
autorul actului de acuzare nici nu-și propune să îndrepte ceva. Intrat perfect în rolul de autopsier național, el se mulțumește să constate cauzele decesului, care nu sunt nici puține, nici lipsite de gravitate: lașitate, prostie, caracter îndoielnic, slugărnicie, mitocănie, parvenitism, hoție, răutate, dom’le, pur și simplu... În fața unui tablou colectiv atât de sumbru, scăderile personale pălesc. Cand sufletul nației însăși e într-așa un hal de ticăloșit, la ce te mai poți aștepta de la un om amărât, obligat să
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
Omul Creangă se arată purtat de dorința de-a deveni "autoriu", adică de a-și salva numele de dizolvarea în anonimatul care a mistuit nenumăratele generații ce l-au precedat. Ar fi un gest "rece și calculat", trăsătură a unui "parvenitism" fie și într-o accepție sublimată, ilustrînd, morfologic, revolta părții ce, descoperindu-se pe sine, se vrea detașată de întregul căreia i-a fost consubstanțială. Altfel spus e o atitudine vecină cu "răzvrătirea" argheziană, o căutare a unor "cuvinte potrivite
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
într-unul dintre oralitate și text. Prin recursul la scris, Creangă se desface de mediul originar a cărui emblemă rămîne oralitatea ca limbaj colectiv, optînd pentru zona simbolică a scrisului ca limbaj al individualității, atitudine ambiguă după cum am văzut, căci "parvenitismul" se autosancționează printr-o criză a căderii. Scriptorul poartă într-însul nostalgia analfabetului. Strat în sine superficial, oralitatea devine unul din factorii capabili a descoperi dramatismul intern al creației: "De aceea, mai mult decît oralitatea, contează la Ion Creangă în
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
și curente, de forme, rămâne acel bătrân sâmbure epuizat, care încă palpită imprevizibil, învelit în pojghița uscată a cuvintelor... paradoxuri pocnesc ca niște fructe răscoapte, exotice, savuroase..". Doar în Lumină pe sub ușă motivele "conflictului" sunt clare, deși două dintre ele - parvenitismul politic și oportunismul universitar (să fie de ghicit aici mediul universitar craiovean?) - sunt recurente. Destinul tatălui, forțat să devină informator de Securitate și să-și toarne prietenul, pare că poate fi răscumpărat prin civismul imediat postdecembrist al fiului, entuziasm repede
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
produce și o altă curiozitate lingvistică: folosirea substantivului fiță la singular: “îți iei niște saboți ultima fiță” (20ani.ro). Inovațiile și modele lingvistice reflectă obsesiile, mai mult sau mai puțin conștiente, ale unei societăți: excesul de adaptabilitate, riscul înalt de parvenitism și snobism au un permanent ecou în denumirile lor ironice: mofturi, fasoane, fițe...
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
pe Titulescu - nu avansez deloc în contactarea lui. Pleacă mereu prin străinătăți, ahtiat să-și procure tone de mobilă veche; asta îi e patima, nu diplomația. Mă întreb cum de e omul zilei, cela sent le rance. Un parvenit găunos. Parvenitismul e blestemul României, doar parveniți în politica ei. Azi juvetele ebenist, ieri Take, feciorul lui nea Ghiță-Șapte Pantaloni; mi-aduc aminte cu greață de el - cum a putut pătrunde în selectul club conservator un individ de așa sorginte? nu e
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
va tot lăudați va transforma automat în niște mediocrii ? nu ? p.s. vezi că dacă nu ți-ai luat diplomă ilegal trebuie să cunoști istoria “artelor” celor “afectați” de complimente ! @hortence-maxime: Nu știu câta credibilitate ai când acuzi pe cineva de PARVENITISM, elitism din umbră unui nume atât de “românesc”. Nu zice nimeni că sarutismul tranzacțional pe care-l condamni este o obligație sau o datorie, e o alegere personală a fiecăruia. Dar înainte să-mi sări la jugulara că și comentariul
Vremea Casandrelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82692_a_84017]
-
același context, publicul timișorean este invitat la o partidă de... „Poker“. Montată de Alexandru Tocilescu la Teatrul de Comedie București, piesa lui Adrian Lustig e un adevărat „bilanț al tranziției“: cu „milionari de carton“, corupție la nivel înalt, imoralitate și parvenitism. Din distribuție fac parte Valentin Teodosiu, George Mihăiță, Vladimir Găitan și Simona Stoicescu. Decorurile sunt creația lui Puiu Antemir, iar costumele sunt realizate de Anca Răduță. Reprezentația din 22 noiembrie, ora 19, este rezervată tinerilor, biletele costând 100 000 și
Agenda2004-46-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283041_a_284370]
-
capcane mari, despre festele societății în care nu există șanse pentru dreptate, temerara care actioneaza pe cont propriu fiind taxata de nebună și arestată. Delicte comit și femeile. Irena Pavlásková este necruțătoare cînd relatează despre Vremea servitoarelor, mai exact a parvenitismului nu doar material, ci și moral, teritoriu pe care lipsa de scrupule avansează cu nerușinare, distrugînd totul în cale. Despre spiritul distructiv la sexul slab a fost vorba și În cercul dragostei al Herminei Huntgeburth unde, în arsenic și dantelă
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
e lăuntric, vanitatea e exterioară; primul crește din spirit, din idee, a doua se înfiripa din relațiile ostile, ucigașe dintre oameni. Spre deosebire de orgoliu, vanitatea înflorește în zonele cu grila socială laxa: acolo unde te poti strecura printre găurile ierarhiei, unde parvenitismul e un substitut pentru meritocrație. Orgoliul e heraldic; vanitatea nu; primul e aristocratic, a doua - populară, chiar plebee. Ambele se găsesc în relații proprii cu istoricitatea: orgoliul pornește din interiorizarea istoriei, vanitatea - din exhibarea ei în propagandă." Translînd raportul în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
dînsa. Agerimea ei, feminitatea și cum bătea soarele matinal, puternic, în baia a cărei ușă rămăsese deschisă, razele reflectîndu-se în faianța albă. Starea de tranziție de la o clasă socială la alta. Locul unde caracterul uman slăbește preschimbîndu-se prea repede. Apare parvenitismul știut, au loc oscilațiile urîte. Vezi țăranii pe cale de a se orășeniza. Vezi excelența unui autor ca Marin Preda, imbatabil în mediul țărănesc, și penibil la oraș, în mediul citadin neasimilat. Țărani pe bulevardul central bucureștean punînd un cablu gros
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
avortarea lui Dumnezeu", s-a dus perioada romantismului și în iad, începe și acolo postmodernismul", "comunismul cea mai mare pomană săvârșită în istorie", "creștinul antisemit e cretin" ș.a. Pr. prof. Buga "înfierează" fără reținere "putreziciunile" din trupul Bisericii Orotodxe (ipocrizia, parvenitismul, abuzurile, grandomania etc.) conștientizând că, fără o schimbare majoră, Biserica nu va mai însemna în scurt timp nimic: "Recolta celor două milenii de curgere a fluviului creștin se alcătuiește azi din mii de ierarhi profesioniști, din sute de mii de
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
Baptiste Poquelin). A făcut din teatru o școală a moravurilor și o tribună de dezbatere a problemelor actualității, ridiculizând în comediile sale corupția, pedantismul nobilimii și intransigența excesivă („Don Juan“, „Mizantropul“), ipocrizia religioasă („Tartuffe“), lăcomia de bani a burgheziei („Avarul“), parvenitismul („Burghezul gentilom“), concepțiile despre căsătorie și familie („Școala nevestelor“) sau ignoranța medicilor („Bolnavul închipuit“). Marți, 18 februarie Ernst Mach Acum 165 de ani s-a născut fizicianul și filosoful austriac Ernst Mach. În aerodinamică a introdus raportul dintre viteza unui
Agenda2003-7-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280695_a_282024]
-
Poker“ al Teatrului de Comedie București, miercuri, 5 aprilie, de la ora 19, în sala Operei. Montată de Alexandru Tocilescu, piesa lui Adrian Lustig e un adevărat „bilanț al tranziției“ autohtone: cu „milionari de carton“, corupție la nivel înalt, imoralitate și parvenitism. Din distribuție fac parte Valentin Teodosiu, George Mihăiță, Vladimir Găitan și Simona Stoicescu. Decorurile sunt creația lui Puiu Antemir, iar costumele sunt realizate de Anca Răduță. Biletele, cu prețuri de 30 lei și 20 lei, s-au pus în vânzare
Agenda2006-12-06-1-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284873_a_286202]
-
gândul, în anii când toate drumurile erau încă deschise." (p. 172) În lumea bezmetică a tranziției spre nu se știe ce, în care asistăm fascinați la destructurarea valorilor, la triumful necondiționat al prostiei agresive, al imposturii, al trivialității și al parvenitismului, o carte precum Tabloul de absolvire, de Mircea Gelu Buta, lipsită de valențe artistice deosebite și fără mari ambiții ideatice, are meritul de a scoate pentru o secundă la lumină copilul ascuns în sufletul fiecăruia dintre noi. Citind-o, nu
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
în care Anton își privește prietenul cel mai bun de pe vremuri, Raul Siriopol, omul la care ținuse în această viață cel mai mult: cu cât se îndepărtează de el în timp cu atât îi vede mai limpede pornirile rele, defectele, „parvenitismul ciocoiesc”, faptul că își ascundea evreitatea și cultiva un soi de antisemitism disimulat, motivat prin oportunități de carieră. Depărtarea în timp nu-l melancolizează pe narator, nu-l face mai îngăduitor cu defectele vechiului prieten, cum ar fi fost de
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4652_a_5977]
-
în care Anton își privește prietenul cel mai bun de pe vremuri, Raul Siriopol, omul la care ținuse în această viață cel mai mult: cu cât se îndepărtează de el în timp cu atât îi vede mai limpede pornirile rele, defectele, „parvenitismul ciocoiesc”, faptul că își ascundea evreitatea și cultiva un soi de antisemitism disimulat, motivat prin oportunități de carieră. Depărtarea în timp nu-l melancolizează pe narator, nu-l face mai îngăduitor cu defectele vechiului prieten, cum ar fi fost de
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
alcătuia o castă respectabilă tocmai prin opoziția sa, fie activă, fie măcar tacită, față de abuzurile regimului. Colaboraționiștii se excludeau de la sine din corpul relativ omogen, aristocratic, al intelighenției ce-și respecta condiția. Or, acum ce se întîmplă? Mercantilismul fără frîu, parvenitismul ce a scos la suprafață drojdiile obștii i-au împins pe intelectuali, pe de-o parte, cu excepții ce pot fi numărate pe degete, spre umilitoare lipsuri materiale, iar pe de altă parte, către o periferie a mediatizării (mai cu
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
cutume. Codul samuraiului presupune în cel mai înalt grad ideea de servitute nobilă, a te devota cu trup și suflet seniorului, a te angaja cu toată ființa în slujirea lui. A nu se confunda această servitute cu descalificarea morală și parvenitismul, ea implică ideea de sacrificiu, curajul și noblețea actelor pe care le asumi, rușinea fiind plătită prin sinuciderea ceremonială: harakiri. Virtuțile sunt însă cel mai bine precizate în război, calea samuraiului fiind și calea sabiei, dintre toate armele cea mai
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
vezi un președinte al republicii - un om autentic ca Traian Băsescu - investind întregul său capital politic într-o persoană artificială, fără substanță etică sau intelectuală. A fi de dreapta înseamnă să sprijini munca cinstită, efortul și inteligentă, nu impostura sau parvenitismul social (care te face să câștigi chiar și 700.000 de euro din contracte de avocatură cu RA-APPS)". Ce crede Neamțu despre Mișcarea Populară și despre România Liberală Președintele Noua Republică consideră că Mișcarea Populară e bine legitimată de un
Neamțu, deprimat că Băsescu e locuit de două euri by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37894_a_39219]
-
cum suna celebrul aforism din Roșu și negru, se constituie și în romanul nostru ca centru revelator. Doar că Ioan T. Morar schimbă ceva în ordinea lucrurilor, evident forțând mobilitățile cunoscute. El transferă cei patru vectori stendhalieni (voința, ideologia, banul, parvenitismul) într-un joc ironic, nu o dată plin de cinism: frontiera dintre două epoci ireconciliabile trăite prin intermediul unui Julien Sorel autohton. Mai e ceva. Dacă Stendhal conserva voluptățile lui Sorel prin neadecvare ideologică, Georgian este nevoit să îmbrățișeze determinările politice. E-
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
tatăl ideologic, arhetipul. La mijloc e vorba tot de păstrarea unei măști, reconfigurate doar, de pe alte poziții. Talentul lui Ioan T. Morar aici se vede, în modul insinuării laborioase: Georgian ucide modelul ca semn al evoluției individuale - și parte a parvenitismului profesionist? Sau răzbună, de fapt, aderența greșită, și astfel gestul său e unul justițiar, față de genocidul comunității țigănești? Echivocul plutește. Din păcate, Addenda din final redirecționează simbolic cititorul. Sunt procese-verbale ale diriguitorilor despre drama țiganilor deportați în Transnistria. Spun din
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
și previzibil, până la un punct (punctul terminus), Bildungsromanul unui țigănuș din Tărtășești și fresca istorică a anilor de război de sub dictatura antonesciană. Marius Miheț a scris, tot în Romania literară, până unde urmează Georgian Nicolau modelul lui Julien Sorel. Aspirația parvenitismului social se complică aici cu o problematică a identității etnice: „Asta va fi drama lui Georgian: fuga lui sofisticată de rădăcinile țigănești se prelungește, indiferent de izbânda măștii sociale“. Jorjan Nicolae nu este, deci, doar un Julien Sorel, ci și
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
templul păgân al propriilor plăceri materiale și trupești (evident, reductibile, în final, doar la regresiune morală și moartea Omului ca imagine a lui Dumnezeu), unde suficiența de sine, superficiul, ignoranța, fragmentariul, indiferența față de Celălalt, crezul în ofertele diabolicului Anticrist, promiscuitatea, parvenitismul etc. au constituit întotdeauna punctul de pornire a singurei lor filozofii înguste de a fi. Cu seva extrasă continuu din zona inferioară a piramidei lui Maslow, exponenții întunericului pur și-au fixat inconștient ca unic scop tangibil înecarea eu-lui propriu
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
pot dezvolta pe lângă rarele calități întâlnite la oameni - de recompensă dreaptă pentru o muncă depusă, de cadouri pentru membrii familiei sau pentru prieteni la anumite ocazii, diferite acte de caritate - și cele mai urâte trăsături ale caracterului precum lăcomia, egoismul, parvenitismul, înșelăciunea, minciuna, furtul etc. Cu banii obținuți prin efort și muncă poți să-ți cumperi o casă, dar un poți să-ți faci cu ei un cămin fericit, poți să-ți cumperi o mașină pentru a fi de folos timpului
BANII ŞI VIAŢA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363226_a_364555]