16 matches
-
zecile de mii de dușmani, ieniceri, spahii și gloata, ca lupii flămânzi ” - Nicolae Iorga Într-un acces de furie, sultanul decide pe loc că insolenta lui Ștefan să fie pedepsită cât mai repede posibil, iar Moldova cea rebela să ajungă pasalâc unde să domneasca legea Profetului și bunul plac al turcilor. În acest scop, Mahomed trimite împotriva moldovenilor cele mai bune oști ale Imperiului. Temutele și încercatele trupe otomane călite în luptele cu durii albanezi ai lui Skanderbeg și comandate de
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) by http://uzp.org.ro/sa-nu-ne-uitam-istoria-540-de-ani-de-la-podul-inalt-10-01-1475/ [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
Ungariei. În situația descrisă mai sus găsim similarități cu ceea ce se întâmplă după decembrie 1989 în relațiile României cu marile puteri de astăzi. Cum s-a pierdut Basarabia În anul 1417, în timpul domniei lui Mircea-cel-Batran, otomanii au transformat Dobrogea în pasalâc. În 1538, cănd Moldova se află sub domnia lui Petru Rareș, cele trei regiuni ale Basarabiei: Cahul, Ismail și Bolgrad au fost alipite Dobrogei, la porunca sultanului Suleyman Magnificul. La 20 mai 1595, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, unește cele trei
Unirea și dezmembrarea teritorială a României, decizii ale marilor puteri. Detalii surprinzătoare by Marius Marinescu () [Corola-website/Journalistic/101273_a_102565]
-
cel Bătrân se pare că a alungat vremelnic pericolul turcesc devenind „singur stăpânitor până la Marea cea Mare”(6), la sfârșitul domniei lui (1418) sau a urmașului sau Dan al ÎI lea(1420), Dobrogea devenind parte componentă a Imperiului Otoman, integrată pasalâcului Rumelia, păstrată sub administrație turcească timp de patru secole și jumătate. Războiul de Independență (1877-1878) a fost prilejul recuperării Dobrogei prin jertfă de sânge a ostașilor români pe câmpul de luptă. La finele războiului, conform prevederilor Tratatului de Pace de la
ZIUA DOBROGEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1446744084.html [Corola-blog/BlogPost/384631_a_385960]
-
sătul era alcătuit din 38 de case și un preot român care slujea și pentru satele vecine, de asemenea românești: Vratna, Slatina Borului, Ostrov și Samarinovăț. După scurtă perioadă austriacă de numai 21 de ani (1718-1739), localitatea revine în componență "Pasalâcului de Vidin" din cadrul Imperiului Otoman. În 1833, Principatul Șerbiei condus de Milos Obrenovici reușește să anexeze județele majoritar românești Timoc și Craina (din care făcea parte și Iabucovăț) care intră astfel pentru prima dată în istorie în componență statului sârb
Icubovăț () [Corola-website/Science/308577_a_309906]
-
de ori încă din perioada antică de numeroasele armate orientale și occidentale. În perioada medievală, orașul se află, succesiv, sub stăpânirea bizantinilor, francilor, bulgarilor, ungurilor și a sârbilor. În 1521, Belgradul a fost cucerit de otomani și a devenit reședința Pasalâcului Belgrad, fiind declarat principalul oraș al Europei Otomane și printre cele mai mari orașe europene. Orașul a devenit capitala Șerbiei în 1841, după o perioadă de suzeranitate a Imperiilor Austriac și Otoman. Totuși, partea nordică a orașului a rămas în
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
unsprezecelea , Buteniul a făcut parte din Voivodatele lui Menumorut și apoi al lui Ahtum . În perioada stăpânirii maghiare din Transilvania , între secolul al unsprezecelea și al șaisprezecelea, localitatea a aparținut Comitatului Arad, iar în timpul stăpânirii otomane, probabil făcea parte din Pasalâcul Ineului. Buteni, este o localitate cu frumoase tradiții de luptă pentru libertate socială și națională. În toamna anului 1849, a trecut pe aici Nicolae Bălcescu, travestit în straie moțești, coborând din tabăra lui Avram Iancu, prin valea Crișului Alb, cu
Buteni, Arad () [Corola-website/Science/300286_a_301615]
-
a fost Râs, localizat în apropiere de actualul Novi Pazar. Ulterior, regiunea a făcut parte din mai multe state sârbe, până a fost cucerita de Imperiul Otoman în secolul XV. În perioada ocupației otomane, Sângeacul Novi Pazar făcea parte din Pasalâcul Bosnia, ulterior fiind încorporat în Provincia otomană Kosovo în 1878. Congresul de la Berlin din 1878 a permis garnizoanelor militare austro-ungare să fie plasate în Sandžak unde au rămas până în 1909. În octombrie 1912, Sandžak a fost ocupat de trupele sârbe
Sandžak () [Corola-website/Science/329317_a_330646]
-
un despot sârbesc a fost creat, iar Kosovo a devenit cel mai bogat teritoriu, cunoscut pentru minerit. Până în 1455, regiunea a fost complet cucerita de Imperiul Otoman. Kosovo a fost parte a Imperiului Otoman (1455-1912), prima dată că parte a pasalâcului Rumelia, și din 1864 că o provincie separată. Kosovo, ca și Șerbia, a fost ocupată de forțele austriece în timpul Marelui Război (1683-1699). La invitația împăratului româno-german Leopold I în 1690, Patriarhul Șerbiei de la Peć, Arsenie al III-lea ar fi
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
acordul Porții. Și-a folosit poziția de unic reprezentant politic al Șerbiei în relațiile cu guvernul otoman pentru a câștiga din ce in ce mai multă autonomie. El reia mișcarea de eliberare a poporului său și obține în aprilie 1815 autonomia Șerbiei, în limitele Pasalâcului de Belgrad, reușind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est și Timoc, însă nu a cucerit Timocul și Craina. Prin «Pacea de la Adrianopole» din 1830, care aduce Bisericii Sîrbe și statului, libertatea, oferită de patriarhul de Constantinopole
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
istorici precizează că Șerbia modernă a aparut abia în perioada 1718-1739, ca o creație a politicii austriece care caută să facă un pas în Peninsula Balcanică. Șerbia nu avea autonomie națională sau locală. Inițial Șerbia se întindea doar în apropierea Pasalâcului de la Belgrad, care era sub stăpânire otomană. În timpul primei răscoale sârbești împotriva turcilor (1804-1806) eroul Caragheorghe, pentru a putea face legătura cu trupele rusești din zona Vidinului, a cerut să se răscoale și populația din județele timocene, care aparțineau Pasei
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
Astfel, până în 1833, granița răsăriteana a Șerbiei era masivul muntos Omolia (Homolije), neexistând astfel vecinătate cu Țara Românească. Milos Obrenovici, un erou național sârb, reia mișcarea de eliberare a poporului său, și obține în aprilie 1815 autonomia Șerbiei, în limitele Pasalâcului de Belgrad, reușind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est și Timoc, însă nu cucerește Timocul și Craina. La Pacea de la Adrianopole din 1829 și prin Hatișeriful de la 1830, Milos Obrenovici solicită anexarea județelor majoritar românești, Timoc
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
termenul german pentru „duce”, si astfel, teritoriul controlat de el a devenit cunoscut sub numele de "Herzegovina" („Țară Ducelui”, cu sensul de „ducat”, prin adăugarea sufixului slav "-ovina", „țară-”). Regiunea a fost administrată de otomani că sângeacul, si apoi că pasalâcul, Hersek. Numele de Herțegovina a fost inclus pentru prima oara în numele oficial al provinciei otomane pe la jumatatea secolului al XIX-lea. La prima proclamare a independenței în 1992, numele oficial al țării a fost "Republică Bosniei și Herțegovinei", dar după
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
răul Mureș ("Maros") limită să nordică. Suprafață comitatului în 1910 era de 10.042 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Torontal a fost înființat înainte de secolul XV. El a fost cucerit de Imperiul Otoman în secolul XVI și încorporat în Pasalâcul Timișoara. După ce Banatul a fost recucerit de habsburgi în 1718, teritoriul comitatului a fost inclus în Banatul Timișoarei, o provincie habsburgica separată. După desființarea provinciei în 1778, teritoriul comitatului a fost încorporat în Regatul Ungariei. În perioada 1848/1849, suprafața
Comitatul Torontal () [Corola-website/Science/305622_a_306951]
-
îl alunga peste Dunăre în mai 1660. Deși ostile turco - tătare îl reîntronează, alungându-l pe Șerban, care după moartea lui Rakoczy trece la cazaci, Ghica nu mai stă mult pe tron. Această pentru că vizirul Kupruli plănuia transformarea țării în pasalâc (dar nu reușește), în timp ce Ghica nu mai putea plăti haraciul, pentru că țara era săracă, bântuita de foamete și ciumă, oamenii fugind în toate direcțiile ca să scape. Ghica este prins, legat și dus la Adrianopol, de unde este mutat la Constantinopol. Moare
Gheorghe Ghica () [Corola-website/Science/297381_a_298710]
-
Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici românii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânita de Dacii liberi, nici turcii care nu au reușit niciodată să iți transforme teritoriul în pasalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena și întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creștinismului, esti tratat că un paria. Când
Petiție pentru Dacia, în loc de România. Câți au semnat și de ce by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/79547_a_80872]
-
-și procure provizii și muniții din teritoriile austriece de la granița cu Șerbia 219. După cum, "d'après le même plan", Iranul ar fi putut, pe de altă parte, să rețină atenția Porții Otomane, prin contestarea, de către iranieni, a pretențiilor sale asupra pasalâcului de Bagdad 220. Așadar, evoluția sistemului politic continental punea din nou pe diriguitorii otomani în situația de a renunța la ideea includerii Imperiului lor în acel sistem. Deoarece, în cazul în care ar fi încercat să pătrundă acolo, prin intermediul sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]