101 matches
-
clarobscur,/ printre chiparoșii dezolați din cimitire,/ Sau printre frunze.// Încearcă să mă recompui/ Din bucăți de trecut și/ Actualizează-mă!// Nu vreau să pornesc în derivă/ Pe drumuri pierdute deja/ În priviri invizibile.// Încearcă..." (Încearcă). E detectabilă și substanța unui paseism completudinar. Câteodată, peisajul liric ia accepțiuni de mult apuse. Sunt invocate florile carnivore, descinse parcă dintr-un fantomatic neant al idealurilor erodate. Fundamentele nocturne, împreună cu atotputernicia solitudinii, determină nedisimulata interiorizare hipersensibilă: "Rămâi/ Chiar dacă e noapte,/ Singurătatea nu chinuie,/ Tristețea nu
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE CRISTIANA MARIA PURDESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1454267844.html [Corola-blog/BlogPost/380633_a_381962]
-
și jumătate. Temperament solar, bonom și altruist, Beatrice Silvia Sorescu este o poetă a bucuriilor inocente, simple, cu semnificații și reverberații adânci. Chiar dacă recuzita de secol XVIII - XIX și unele elemente specifice poeziei romantice - codri, clar de lună, chemarea nopții, paseismul - lunecă în versuri cu tentă romanțioasă, dacă nu de-a dreptul siropoase, precum: Imn vechi, De câte ori (titlu cu vagi reminiscențe eminesciene), Sunt zile, În raiul tău (unde ne dezarmează ligamentul cu... razele), Seară de mai (cu alt ligament șocant: trupul
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
greu încercate. Peisajul pluvial consonează cu o problematică aspectare interioară, predispusă la multiple frământări. Dominanta clar-obscuritate a versurilor Cristianei Maria Purdescu devine adeseori supliciantă. Astrul nocturn privilegiază complexe circumstanțe fluide, profund misterioase. Provizoratul sentimental capătă proporții apăsătoare, odată cu substanța unui paseism completudinar. Câteodată, peisajul liric ia accepțiuni de mult apuse. Sunt invocate florile carnivore, descinse parcă dintr-un fantomatic neant al idealurilor erodate. Fundamentele nocturne, împreună cu atotputernicia solitudinii, determină nedisimulata interiorizare. Persistă, invariabil, tentativa de a frecventa zone adânc spiritualizate. Poeziile
AMPRENTELE INTERIORIZĂRII DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1445585904.html [Corola-blog/BlogPost/368308_a_369637]
-
a esteticului) au transformat adesea poezia într-un fel de geometrie a inefabilului (tot în sensul marelui matematician-poet), în spațialitatea căreia sondările în profunzime prevalau abordării actualității. În consecință, se prefera comunicarea discretă și ușor încifrată, se cultiva un vag paseism (mascat prin eros) și în orice caz se evita infiltrarea concretului. Toate aceste caractere se opuneau celor care duseseră poezia contemporană într-un impas fals obiectiv, la o degradare a rostirii poetice. Valentin Tașcu-, Patosul interior al elegiei”, revista Tribuna
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
iubit în retortele primei idile sau pledoaria lirică pentru împăcare, despărițirii opunundu-i-se o piatră (evident Simbolul casei) și, o biserică (simbolul trăiniciei). Ion Moise-Minerva nr. 48-49/1995. De fapt, melancolia accentuată a poemelor lui Emil Dreptate este provocată de un paseism pronunțat trăind între aceleași coordonate atinse de sunetele auzite sau bănuite ale cornului de vânătoare: Ca pescăruși rătăciți pe un șes/ Ori a inimii desfrunzită grădină/ Vorbele vechi cu un nou înțeles/ O să vină, nesfârșit, o să vină. (Tablou de toamnă
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
în (Spiritul triumfă, 1916), „Excelsior”, și Căile vieții,1922) sau mai târziu, când pictorul revine la simbolism, în „A Eterum Vale!”. Evaziunea în lumea legendelor și a vechilor balade (de exemplu: Meșterul Manole), este un omagiu adus creației populare. Acest paseism baladesc va contribui la închegarea acelei viziuni pline de farmec din ilustrațiile create de Bednarik pentru Basmele românilor (1925/26), culese de Petre Ispirescu. Nostalgia și reveria sunt sentimente preferate, atât în portretele compoziționale precum Ioana, (1920), „Scrisoarea” (1921), cât
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
specificul național și nu prin imitarea modelelor străine; b) emanciparea țărănimii prin cultură: din sentimentul datoriei față de popor se naște ideea ridicării acestuia, pornindu-se de la o viziune fără romantism; c) dezaprobarea falsei înfrumusețări a vieții: au combătut idilismul și paseismul; d) atitudinea realist-critică: observarea necruțătoare și indiferentă a vieții se împletește cu compasiunea față de lumea chinuită à satului, aplecarea cu înțelegere asupra realității rurale, asupra suferinței maselor țărănești; e) cultivarea democratismului: poporul se confundă cu clasa lui cea mai numeroasă
Poporanism () [Corola-website/Science/308218_a_309547]
-
în favoarea reformei învățământului confesional, bazat pe o viziune deschisă a unui creștinism integru dar polifonic, criticînd totodată birocrația ecumenistă și tentația clericalizării. Neamțu s-a disociat de orice mesianism teologico-politic și de curentul agrarian ('neopășunist'). Refuzând anexarea în trena unui paseism utopic, Neamțu a susținut teza conform căreia "creștinismul mileniului III va fi urban sau nu va fi deloc." "Povara libertății" (2009) a pus în discuție dezbaterile conservatorilor nord-americani și definițiile contradictorii ale modernității. "Verbul ca fotografie" (2009) a făcut apologia
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
evidenția trei tipuri de obstacole. Frontierele naționale, se subliniază mai Întâi, ar trebui să dispară pe măsură ce societățile se globalizează, atât din punct de vedere economic, cât și din perspectivă politică și culturală. În Québec, de exemplu, acest pronostic ar arăta paseismul suveranismului. Perspectiva aceasta poate fi Însă contrazisă de argumentul conform căruia importanța crescândă pe care o capătă instituțiile supranaționale pretinde, dimpotrivă, accesul la suveranitate, În măsura În care numai națiunile complet constituite pot fi reprezentate În cadrul acestor instituții (Venne, 2002). Dezbaterea din jurul legitimității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
negații distructive, justificate de acceptări pasive de cópii, fără eforturile cerute de conceperea unor proiecte și acțiuni potrivite, atât cu situația noastră, cât și cu noile norme paneuropene. Așa s-a ajuns ca noua europenizare a țării să oscileze între paseismul revenirii la realitățile politice ale deceniilor interbelice și confuzele imitări. După 23 de ani de democrație, realizările par inferioare eforturilor. Idealurile parvenirilor vulgare ale unor inși care s-au trezit peste noapte demnitari, funcționari de stat (deși mulți voiau "statul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Ion Pillat cu "opinia sa moderat tradiționalistă, scriind despre stilul original al tradiționalismului românesc". Lucian Blaga "și poziția sa particulară în chestiunea specificului național. Etnic și estetic sau condamnarea tradiționalismului rău înțeles; susținerea unui tradiționalism modern, adversar al sămănătorismului. Negarea paseismului patriarhal și modernismul tradiționalist". Tudor Arghezi, susținător de "sinteză între tradiționalitate și modernitate". Sună bine în atmosfera actuală a țării afectată de goana după bani și averi însușite fraudulos observația lui Ornea că, la fiecare două-trei decenii, la noi s-
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
maidanele galbene ca niște pete de tutun", generalul care ,își clacsona prelung cu pompa biliară/ ce-i atîrna din pîntec, verde, afară,/ patrula nimicită la asalt." O lume trecută, în care se aude gîlgîitul unei lumi mai vechi, nu un paseism de duzină, ci o înfruptare vegetală, din istoria care s-a făcut pămînt: ,Oamenii Vechi se'ntorceau din milenii/ unul altuia șoptind: - Cine sîntem nu știm,/ pe frunți purtînd cîte o slabă lumină/ firavi se'ntrebau: - Unde, de unde venim?". Relatări
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
Română", nr. 1-2, ianuarie-februarie 2012 Adrian Dinu RACHIERU Eminescu în două exegeze (Lecturi textuale și contextuale) "Consumat" istoricește (după unele voci) și mumificat, pus "la produs" (cum s-a încercat / întâmplat în 2006) în sens publicitar-utilitar, supus tirului de acuze (paseism, reacționarism, xenofobie, antisemitism ș.c.l.), idolatrizat și clișeizat, Eminescu se încăpățânează să rămână o permanență. Problema Eminescu animă și agită spiritele. Ceea ce înseamnă că poetul național, cel care a recuperat pentru literatura română "romantismul înalt" nu are un rol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mi-am schimbat părerea. Nu că n-aș găsi că toate astea sunt kitsch-uri - cine ar putea să nege! Nu, ceea ce am înțeles e că ea are dreptul la kitsch-ul ei și că trebuie respectat acest drept. Acest paseism are o funcție protectoare într-o lume în care ea e depășită, într-o lume pe care ea n-o înțelege și pe care n-o va înțelege niciodată. Dacă ai ști, mon amour, cât de emoționat sunt ascultând raportul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
burghezii puternice. Eminescu vede în regimul liberal artificial un factor dizolvant al tradițiilor și al autorității statului, o formulă neinspirată care a condus la atomizare socială și ură de clasă. La rândul lor, sămănătorismul și poporanismul au propovăduit rezistența prin paseism față cu agresivitatea unei burghezii străine de tradițiile și mentalitățile rurale ale românilor. Prestigiul acestor personalități și curente cultural-ideologice a făcut ca gândirea socială și politică românească să se orienteze cu predilecție spre explorarea specificului etnic și național, a diferențelor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de legitimitate. Care vine și bine, fiindcă are drept corolar independența politică și doctrinară relativă față de Moscova. Aici, după mine, psihologic s-a lucrat foarte bine, pentru că a lăsa acest mesaj să circule În voie, să devină un fel de paseism idilic sau energetic, reprezenta un pericol. În momentul În care el se introduce În ideologia, În doctrina partidului, devine deja altceva, nu mai este atât de ilicit pe cât ar putea fi. Aici cred că Dej și cei de la putere au
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Bonsentir sau chiar din parteneriatul lipsit de entuziasm cu Eddie Mars. Robert B. Parker a scăpat din mână hățurile creației în clipa când a încercat să adapteze gustului contemporan un produs care a rezistat tocmai prin vetustețea și discretul său paseism. Marlowe ar fi putut să-i spună ceva important cititorului contemporan dacă ar fi rămas campionul valorilor cu care a intrat în lume. Altoit pe sensibilitatea anilor ’90, el pare mai degrabă ghidul unui muzeu în care există explicații, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
încă de la sfârșitul anului 1989, pe calea reconstrucției democratice a sistemului politic și a statului de drept, reforma structurală economică și socială, în România se anunța un evantai de intenții, se evocau "modele" și se propuneau experimente politico-sociale inspirate de paseism ori de lecturi întâmplătoare ale unor lideri apăruți din accidentele istoriei. Enunțarea "Criteriilor de la Copenhaga" (1993) a oferit o șansă liderilor politici români, care spuneau că doresc o direcție occidentală, europeană pentru România, să se raporteze la un sistem coerent
by Vasile Puşcaş [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
Sagacele universitar bucureștean analizează atent contextul socio-cultural de dinainte și de după Primul Război Mondial, pentru a explica (și) sociologic decalajul dintre modernismul "high", exaltat de principiile radicale ale criticii noastre obsedate de sincronizarea cu Occidentul, și "modernismul retro", modelat de paseismul curentelor tradiționaliste și de nostalgia după lumea veche. În opinia sa, apologeții modernizării societății românești au comis păcatul de a condamna drept "reacționară" o mare parte din literatura de calitate pentru simplul motiv că nu vrea să-și întoarcă fața
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
interpretarea, din perspectiva istoriei culturale, a relației dintre intelectualitate și Ecclesia, ca o ecuație reală care a reglat, până la un punct, mecanismul de funcționare al elitei interbelice. Răspunsul său la provocările modernității nu ține de recursul la izolaționism sau la paseism, cum greșit s-a acreditat ideea, ci de revenirea la firesc, la organic, la natural, toate întrupate de Tradiția Bisericii sau Predanie. În măsura în care această elită intelectuală era coparticipantă la viața Bisericii, mărturisea același crez de credință, printr-o practică efectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
difuză,/peste arborii plângători ai apelor,/se aud - și eu aud - toate căruțele Moldovei;/ De la Dunăre urcă, prin grâul țării/și altele, și altele dinaintea lor,/sună pământul dinăuntru/și dinafara caselor...”. Nu e un ruralism decorativ, convențional-feeric ori un paseism inert, de o duioșie minoră; poetul celebrează satul și rânduielile sale, dar în imagini mai degrabă stranii, armonios-bizare și difuz incomode, uneori cvasichagalliene, moderat dramatice, cuprinse vag de o angoasă domolită în fața „marii treceri”. Încă din primul volum își face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
Credința unei comunități religioase intră în procesul secularizării atunci cînd se lasă înscrisă în alternativa ideologiei și a utopiei și nu se mai înțelege pe sine decît în termenii acestei alternative. Astăzi, în schimb, științele sociale reevaluează religiile, exonerîndu-le de paseism ; dimpotrivă, le analizează mobilitatea, asistența pe care ele o asigură în aventura dificilă a modernității, capacitatea lor de a însoți istoria actuală. Responsabilii religioși înșiși au depășit în parte Marea Teamă pentru a-și afirma marea responsabilitate în privința criteriilor etice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
detenție. S-a stins, în urma unei duble pneumonii, în lagăr. Prima carte a lui T., Stele sub nori, apărută în 1927, e o culegere de versuri care, în contradicție cu temperamentul nestăpânit al gazetarului, mărturisesc o înclinare spre meditație și paseism, demersul liric fiind oarecum defazat, prin recursul la simbolismul anilor 1910-1920. Poveștile și poeziile pentru copii din Cartea noastră (1934, în colaborare cu P. Crihan) au o subliniată adresă morală, căreia duioșia îi adaugă căldură și culoare. În intervențiile pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
Odată potolită setea de a avea, omul resimte nevoia de a fi. Nu timpul ca atare este important, ci ceea ce se Întâmplă cu noi, cu tot În el! Sărbătoarea nu Înseamnă Înțepenirea timpului, „Îngrămădirea” ființei În trecut, retragerea Îngustă În paseism, ci rememorare și proiectare În viitor, În veșnicie. Revenirea marelui eveniment ne Înviorează și ne trezește din amorțirea existențială. Repetiția se face nu În perspectiva Întronării trecutului, fie el și memorabil, ci din dorul neostoit al profilării unui viitor Întremător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
permanentă, iar M. Neamțu surprinde atent acest adevăr: el înțelege că puterea Ortodoxiei creștine de stabilire a unui raport autentic cu lumea noastră trebuie să treacă prin critica fermă (realizată cu savori stilistice de autor) a lexicului de lemn, a paseismului instituțional sau prin critica lucidă a pășunismului ei plurisecular... De aceea, raportul lui Mihail Neamțu cu propria temă este unul spectaculos...” Alexandru Baumgarten, Dilemateca * „Așadar, ce înseamnă o «gramatică a ortodoxiei»? Constituie ea un set de concepte și de definiții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]