100 matches
-
și-a cîștigat fără greș admiratorii, scoțînd din mantaua colectivă a unor titani cu suflu epic devastator "paradisuri în destrămare". Populate de inocenți, dezrădăcinați, învinși, lichele de contrast și sinucigași, romanele și nuvelele sale hrănesc nevoia de lirism reprimat, de paseism și de lisare a tuturor dezamăgirilor și decompensărilor de ordin psihologic, social sau istoric.
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
evident, C. D. Zeletin cultivă concesia înaintea unei memorii mereu ofensive, nostalgia ca medicament (să-i spunem: amar de vreme) pe rănile timpului. Cu o anume ambiguitate însă, cu un cert, dar cenzurator refuz (poate tocmai dintr-un prea intens paseism) de a-i face jocul până la capăt.
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
și pînă la Adrian Marino, care-i descinde pe Nae Ionescu și pe emulii săi din doctrinarul junimist, toți comentatorii s-au lovit de dificultatea de a împăca proeuropenismul lui Maiorescu, încrederea lui în civilizația nouă, liberală, cu un presupus paseism, cu o foarte retrogradă idee despre adoptarea de către români a formelor occidentale. A doua considerație se referă la precizarea insuficientă a unor concepte și la ignorarea evoluției lor istorice. Între acestea, concepte precum conservatorism ori liberalism. În al treilea rînd
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
la noi de un proces de înnoire a mentalității. Niciodată Maiorescu n-a pretins că ceasul istoric trebuie dat înapoi și formele cu pricina, eliminate: credea pur și simplu că formele cu pricina cereau timp spre a-și crea fondul. Paseismul atribuit lui Maiorescu rezultă din confuzia pe care, de la Zeletin la Marino, o fac unii analiști între doctrina lui Maiorescu și aceea a lui Eminescu. Nimic mai fals! Cei doi corifei ai Junimii gîndeau foarte diferit. Eminescu îl simpatiza pe
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
indicat a fi conservatorismul funciar al lui Al. Paleologu, blazon atît al seniorului, cît și al unei mentalități intrinseci, însă aci cu nuanțe proprii. Acest conservatorism nu reprezintă, ca de-atîtea ori, o lunecare înapoi, o retractilitate ce refuză prezentul, un paseism greoi, nefuncțional, ci o înălțare ca de avion, de unde se desfășoară o priveliște largă. Remanența nu împiedică agerimea observației și luciditatea, ci le potențează. Dl Paleologu nu privește obsedant în urmă, ci în toate direcțiile. în economia intelectuală a eseistului
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
delimitată în filmul original. Ambițiile primelor două filme, ca intertextualitatea genurilor sau refuzul simplificării morale în alb-negru, dispar fără urmă; acum întreaga miză e suspansul... Prost gerat, dar ușor de digerat pentru spectator. Adeseori critica de film e acuzată de paseism: cartea ce precedă filmul e mai bună decât adaptarea cinematografică, originalul mai bun decât remakeul... Am încercat să evit imputarea: thrillerele din anii '70 pe care le-am menționat nu ilustrează perfecțiunea genului, dar măcar vezi urme de intenții bune
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
de la început și de câștigat și de pierdut din înregimentarea sa temporară în sămănătorismul lui Iorga. E. Lovinescu îl va discuta cu insistență în sintezele sale în funcție de această apartenență, sub semnul unui romantism funciar ale cărui indicii sunt lirismul, naturismul, paseismul și eroismul. Desprinderea sa de această imagine se va realiza greu și niciodată definitiv. Nu ar fi exagerat să așezăm debutul lui Mihail Sadoveanu printre miturile noastre culturale de consacrare senzațională și insolită a unui scriitor, alături de debutul precoce, la
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
apoi parcurile (Cișmigiul, odinioară parc al servitorimii), Teatrul Național, cimitirul Bellu (spațiu unde putea fi făcut un adevărat studiu de mentalitate datorită panopliei de epitafuri), cofetăria-lume Capșa, halele (corn al abundenței), gările, filantropia, serbările urbane. Nu este vorba neapărat de paseism delicios, ci și de recuperare boemă și revitalizatoare. Este rememorat, de aceea, și Bucureștiul supus ochilor venetici, ca oraș-cocteil, o pizza orientalo-occidentală (am putea spune astăzi), un potpuriu în care luxul este secondat de bălegar. Autorul îi trece în revistă
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
și fatalitate. Premisele scepticismului său filosofic acolo ar fi condus. Afirmația "avem ideile temperamentului nostru", pronunțată ca o lege inflexibilă, nu ar fi dus departe, neîngăduindu-i să se lupte cu propriile inerții, pe care și le cunoștea foarte bine: paseismul, refugiul în amintire, contemplativitatea, provincialismul moldovenesc, melancolia sumbră provocată de ineluctabilul zădărniciei universale. Ar fi trebuit să devină un critic fidel al colegului său de școală Mihail Sadoveanu, pe care îl și întâmpină de altfel cu analiză minuțioasă a povestirilor
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
maidanele galbene ca niște pete de tutun", generalul care ,își clacsona prelung cu pompa biliară/ ce-i atîrna din pîntec, verde, afară,/ patrula nimicită la asalt." O lume trecută, în care se aude gîlgîitul unei lumi mai vechi, nu un paseism de duzină, ci o înfruptare vegetală, din istoria care s-a făcut pămînt: ,Oamenii Vechi se'ntorceau din milenii/ unul altuia șoptind: - Cine sîntem nu știm,/ pe frunți purtînd cîte o slabă lumină/ firavi se'ntrebau: - Unde, de unde venim?". Relatări
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
în vigoare la momentul dat. Lingviștii cei mai importanți, autoritățile științifice în domeniu - în primul rînd mării absenți - Sextil Puscariu, I.-A.Candrea, Sever Pop -, apoi Al. Rosetti, I. Iordan, Al. Graur, în fine elevii lor - sînt acuzați de cosmopolitism, paseism, idealism, obiectivism, formalism, reacționarism, împăciuitorism, imperialism, fascism; scrierile lor au caracter retrograd, antipopular, antinațional, antiștiințific, șovin, necombativ, neprincipial, nemarxist; tot ceea ce îi privește și nu e vădit negativ trebuie precedat de semnalul distanței demascatoare: "așa-ziși lingviști istorici ai limbii
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
vechilor principii de egalitate și libertate.(...) Mai mult decît atît, revista Literatorul, înființată în 1880 ca avanpost al modernismului, avea înscrise pe frontispiciu devize de sorginte iluminist-pașoptistă: "Lupta pentru lumină", "Lumina prin luptă" sau "Libertatea de idei"". Altfel spus, un paseism moderat. Pe această cale, Macedonski celebrează în persoana lui Heliade "un Dante roumain", întrupare a tipului romantic, solitar neînțeles, persecutat de lumea imorală. Dacă Lamartine, "obsesie modelatoare a pașoptiștilor", îl va reține întrucîtva, un punct de atracție mai puternic îl
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
a ne aminti și de a nu uita, mai cu seamă când e vorba de fapte de ură: "amintește-ți și nu uita!" Amintirea nu este doar un reflex prin care ne gândim la ceea ce s-a petrecut altădată, un paseism. Memoria este un act care ne face, ne obligă să retrăim, în toată autenticitatea lui, un eveniment pe care l-am trăit noi sau înaintașii noștri, așa încât, la lumina învățăturii sale sau a avertismentului său, să acționăm în prezent, astăzi
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
revista care și-a luat numele de la ziua de 22 decembrie 1989 (dacă vă mai amintiți!). Iată câteva asemenea panseuri de necrezut: "Retrocedările intelectuale ale proprietăților mentalului public duc la apariția unor blocuri regresive de text și imagine. Duc la paseism, nombrilism, defetism, la un scepticism lucrativ pentru cel care-l debitează, dar distructiv, dezangajant pentru ce-l care-l receptează și îl internalizează. Duc la promovarea unei culturi pretențioase" etc., etc. De mult n-a mai citit Cronicarul în 22
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
discuție paternitatea Cântării României, decisă în favoarea lui Russo, măcar că încă mai sunt îndoieli până azi, din cauza diferenței tranșante de "stil", pe linia dicțiunii patetic-poematice. Însă nu se ține seama de natura contradictorie a scrisului său, între spirit critic și melancolie, paseism și iluminism, tradiție și înnoire, lirism și ironie, moderație și avânt... În vremea lui, scriitorul atât de rezervat s-a impus, într-un cerc restrâns, ca exponent al curentului național-popular și, precum zice, ca un "ostaș al propășirii". Mai cunoscut
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
loc să le reproduc, o reorientare a citadinului Traian T. Coșovei către tematizarea spațiilor rustice. Dacă în anii debutului se definea drept un „cavaler al ideii sfinte de Coca-Cola”, acum nostalgia, forjată deja în ultimele volume, se transformă tacit în paseism și, lucru cu totul neașteptat, în fascinație a naturii. Pe cale de consecință, și trimiterile culturale se estompează (există, în Aritmetica pleoapelor, câteva asemenea aluzii, dar ponderea lor e infimă). Lipsită de patetism, regresia aceasta dă, fără ocolișuri, sentimentul marii poezii
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
Virgil Nemoianu. Considerațiile sale despre postmodernism au aerul constatului de urgență, redactat într-o situa- ție-limită a civilizației contemporane. Nimeni nu era mai autorizat decît cel care a scris Imperfection and Defeat arătînd condiționarea definitorie a literaturii de pesimism, de paseism, de nostalgie, să pună diagnosticul exact asupra culturii contemporane. Identificarea situațiilor istorice în care similitudinile cu postmodernismul par șocante nu putea fi asumată mai convingător decît de cel care analizase în detaliu „The Silver Age of Sociocultural Moderation in Europe
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
a surfer-ului pe web, așa că nu voi intra pe nici un char room ca să nu trebuie să ascult gigabiții de inepții ai gagiilor în rut. Ce zici?ť El: ŤȘi-așa-i miștoť". Nu e la mijloc, așa cum s-ar putea crede, un paseism, o "demodare" - Val Gheorghiu se arată la curent cu presa occidentală și cu ultimele romane anglo-saxone de succes - ci de-un mecanism mefient al personalității care ține a înfățișa cît mai convingător cu putință motivele deziluziilor sale, a le pune
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
de felul lui Alecsandri își pierd cu totul dimensiunea istorică. Devenit contemporanul nostru, poetul de la Mircești nu-și mai este, sieși, contemporan. Minus elementul ideologic, fondul problemei e același ca în cazul protocronismului, care n-a putut oferi, cu tot paseismul său halucinant, nici o istorie coerentă. Să nu fim, totuși, prea radicali. Ce e de salvat din această metodă ŕ rebours, Manolescu salvează. De altminteri, procedeul fiind călinescian, nici nu l-ar fi putut ocoli. (Stau mărturie, printre altele, capitolele, incluse
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
cuvintelor purtătoare de senzații, a fulgurantelor imagini. Sub pana poetului, trecutul și viitorul se contrag într-un prezent spontan metaforizat. Prin surparea temporalității se obține o imagine bidimensională. Astfel apare o disociere de cîntăreții nostalgiei rustice, adînciți în perspectivă, prin paseism: Ne închinăm depărtării / care ne pedepsește / cu nourii copți / și cu nopți / în canoane,// genunchii zilelor noastre, / pe colțuri de piatră trăsnită,/ pe ghimpii electrici de trandafiri, / pe zgură mocnită și schijă, // picotim cu fruntea pe crinii / cu vipere-n
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
cum se cuvine) al autorilor apăruți în preajma anului 2000. Tocmai de aceea, bine citit, un atribut de felul lui "prezenteism", venit să întâmpine literatura dinamică a ultimei decade, mi se pare excelent găsit. El nu se opune vreunei forme de paseism congenital, ci, mai cuprinzător și mai grav pentru cei care-l ilustrează, absenteismului auctorial. Nuanța nu e, deci, temporală, ci sociologică. Nicolae Manolescu intuiește corect convalescența textului și resuscitarea autorului. Nu e de mirare că, dintre criticii generației 2000, cei
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
lungul unor perioade de timp îndelungate, preocupările culturale și politice, au pierdut și au cîștigat averi, au cunoscut succese și eșecuri, și în ciuda multor adversități - mai ales de natură politică - au continuat să existe.” (p. 47) Și aici apare problema paseismului (fascinația trecutului) și a semnificației istoriei: mai e istoria magistra vitae, cum eram învățați odinioară? Ce aflăm din cartea În căutarea unor istorii uitate e că un eveniment se răsfrînge asupra prezentului numai în măsura în care s-a petrecut de curînd: cu
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
familii se măsoară după ușurința cu care și-a preschimbat genealogia în dinastie, caz în care istoria unei nații nu o fac partidele, ci relațiile de rudenie din care se țese stofa biologică a neamurilor dintr-o generație. În fine, paseismul nu apare decît în mintea celui căruia îi repugnă trimiterile la trecut. În Glossariumul din anii 1947-1951, Carl Schmitt reproduce în franceză remarca lui Henry Miller privitoare la paseism: „il y a quelque chose d’obscène dans cet amour du
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
se țese stofa biologică a neamurilor dintr-o generație. În fine, paseismul nu apare decît în mintea celui căruia îi repugnă trimiterile la trecut. În Glossariumul din anii 1947-1951, Carl Schmitt reproduce în franceză remarca lui Henry Miller privitoare la paseism: „il y a quelque chose d’obscène dans cet amour du passé”, neamțul apăsînd pe platitudinea de spirit a celui care a putut rosti-o. Obscenitatea e de fapt doar în mintea celui care, nevrînd să vadă din istorie decît
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
marile romane ale anilor ’30-’40, așadar în același timp cu Sadoveanu, Thomas Mann. Cei doi scriitori nu s-au cunoscut, dar sau întâlnit, iată, prin opera lor”, scrie criticul într-un rând. De aceea, așadar, utopie și nu reverie. Paseismul lui Sadoveanu e doar tematic. În rest, în atitudine, scriitorul se dovedește cât se poate de modern. În cealaltă prefață, însoțind de data aceasta un cuplu de romane realiste (Baltagul și Cazul Eugeniței Costea), Nicolae Manolescu mai deconspiră o prejudecată
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]