132 matches
-
neînțelegând/ Își scot pălăria,/ Ca la biserică.). Aceste versuri nu demonstrează o angajare împotriva mediului citadin ca loc de pierzanie. De fapt nici o poezie a lui Sergiu Adam, care are legătură cu spațiul rural sau cu locuitorii lui, nu este paseistă, în nici una nu este idilizat satul, și dacă există oarecum sentimentul dezrădăcinării, el nu presupune condamnarea orașului. În câteva poeme predomină tonul oracular, tonul aceluia care este sigur că știe adevărul (Și nu inventez nimic...; Ascultă și ia aminte,/ Nu
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
Tudorel Urian Nu e nevoie să fii o fire paseistă pentru a savura cărțile cu gust de sarailie despre Bucureștiul aflat la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea. Este lumea lui Caragiale și a lui Claymoor (Mișu Văcărescu), a saloanelor simandicoase și a mahalalelor veșnic înglodate
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
a sugera un viitor best-seller. Pe de o parte, recunoscuta expresivitate stilistică a lui Dan C. Mihăilescu, predispoziția sa naturală către formulările spumoase, punerea în valoare a farmecului desuet al arhaismelor, sensibilitatea sa cu totul specială în fața imaginilor cu substrat paseist și, pe de altă parte, dragostea scriitorului pentru București, orașul în care s-a născut și la a cărui dinamică de dezvoltare din ultimele decenii a fost martor. Dan C. Mihăilescu este (alături de Alexandru George, Stefan Cazimir, Barbu Brezianu, Alexandru
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
renunțăm la venerarea amintitoare a marilor date ale istoriei naționale. Pe care însă, pentru a scăpa de "plictis și lehamite", fiecare loc, instituție și persoană ar trebui să fie libere să le celebreze cum cred de cuviință. Nu sunt nici paseist, nici monarhist, dar am convingerea că, pentru a ne recâștiga acea mare Sărbătoare a bucuriei unanime, care să-și merite numele de Zi a României, nu avem altă cale decât reașezarea cu roșu în calendar a zilei de Zece Mai
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
și Alex. Ștefănescu o scrisoare nu doar deschisă ci și foarte inflamată. Acuzele aduse acestora merg foarte departe și nu mai au legătură cu amintitul casus belli: "...superficialitatea experienței dumneavoastră culturale a transformat România literară într-un adăpost al lăutărismului paseist, al refulărilor retrograde (...) perpetuați, conștient sau nu, tarele lumii pe care, în principiu, o repudiați: luați în deriziune regulile, sunteți ineleganți în felul în care tratați adversarii de idei (astfel considerați de dumneavoastră), afișați superioritate față de semeni". Faptul e totuși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
ca gonaci de vînătoare. I-a contemplat, ca pe animale, în euforie biologică. Le-a ascultat poveștile și le-a transcris limba. Această atitudine nu este o atitudine de luptător social și de scriitor progresist. M. Sadoveanu este un scriitor paseist. Sentimentul său pentru natură, de pictor al plantelor, se împletește cu pictura animalieră. Vraja trecutului este vrajă strict voievodală. Istoria se face de voievozi, istoria n-o face poporul, în creația lui Sadoveanu. Acest scriitor moldovean, cu satanica lui cobiliță
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
se împletește cu pictura animalieră. Vraja trecutului este vrajă strict voievodală. Istoria se face de voievozi, istoria n-o face poporul, în creația lui Sadoveanu. Acest scriitor moldovean, cu satanica lui cobiliță de juvete, este un scriitor conservator, retrograd, reacționar, paseist și antiprogresist, așa cum l-a prezentat, amplu, H. Sanielevici, în volumul Poporanismul reacționar". Camil Petrescu e și el sever amendat în postura sa bovarică de creator de sistem filosofic, de husserlian ce nu cunoștea limba germană: "Autorul este incapabil de
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
stăpâni un acces de nostalgie, nu, nu după filme decoltate, ci după începuturile producției cinematografice. Subiect de care, nefiind în actualitate, nu m-am atins până acum. Dar mi se pare că merită să mă las dusă de acest puseu paseist cu atât mai mult cu cât vacanța m-a cam îndepărtat de ce se găsește pe micile sau marile ecrane de aici, și la prima vedere, oferta nu pare prea tentantă. După ceva muncă de documentare, nu mă ambiționez să ofer
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
ani și că originalul lor PUNCT ajunge și el la o ediție jubiliară! Cum să-i felicit? Cum să onorez această aniversare, cu ce scule literare? Căci nimic mai superficial, mai steril, mai pompos și inutil ca rândurile omagiale, evocările paseiste și urările de circumstanță... Punctul în ansamblul antologiei sale, a devenit o voce unică în peisajul teritoriului invocat. E vocea unui grup de prieteni, care timpuriu dezrădăcinați din limba viselor lor, s-au reîmplantat, s-au revigorat, și-au reconstruit
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
arhitectura Medelenilor, agentul disoluției fiind, deloc întâmplător, bancherul Bercale. Ceva din antipatia lui Duiliu Zamfirescu a trecut în paginile lui Ionel Teodoreanu - scriitorul român, funciarmente "reacționar", plasează capitalistul în zona demonicului și a grotescului. Ethosul sămănătorist se grefează pe stratul paseist. Ceea ce Mihai Ralea a citit în cheie sociologică poate fi corelat cu dominantă arcadic-mitică. Prăbușirea Medelenilor antrenează o dispariție a micro-armoniei, a ordinii tradiționale, în care țăranii, pământul și boierii sunt parte a unui univers armonic. Moldovenismul extrem de agresiv de
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
Mihai mai bună îl pot vedea ca pe un rămâne cele mai scumpe bijuterii ale Eminescu a fost tradus în ebraică luptător pentru o lume mai bună, deși literaturii române. încă de prin 1920. Astfel a fost tradus, conservator și paseist, care nu crede Deplâng, și acum, tragedia vieții printre alții, de către Ahuva Bat în posibilitatea unei schimbări reale. și morții sale premature. Am scris Hana, poetă ș i t raducă toare Un prieten israelian, necunoscător al despre el și mă
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
patriarhală, sătească, anistorică"? Admițînd încă o dată că "raționalitatea nu ne-a tulburat niciodată în chip deosebit", C. Noica pare a subscrie, el însuși, la ceea ce combătuse anterior, adică la o concepție arhaică, contemplativă și abulică, din care decurge o morală paseistă: "Noi nici nu stăpînim lumea și nici n-o schimbăm. Dumnezeu o face, sau se face ea însăși. Stăpînirea științifică a naturii, în sensul apusean, e o ciudățenie și un act de trufie. De unde simțămîntul acesta de proprietate? "Lumea asta
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
titanică și mai ales - fatalitate! - de durată lungă. De aici dedublarea discursului despre modernizare și inevitabila cenzură a simțului realității la cei mai mulți. Dar nici cei puțini, criticiștii, nu erau într-o postură mai comodă, ei neîntârziind să alunece în nostalgii paseiste și primind eticheta - atât de rezistentă în timp -, de reacționari. Critic neîmpăcat al tradiționalismului, E. Lovinescu eticheta drept fatală formarea de sus în jos - de la formă la fond adică - a civilizației noastre moderne, datorită "condițiilor istorice ale dezvoltării noastre"2
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
scrisului. E, Steaua fiecăruia, căutarea neliniștită a locului bun. Obiectele păstrate dintr-o viață rostuită îngînă, încă, "muzica" lor, bruiată din ce în ce de cadențele "lumii noi", ca Simfonia destinului "ieșind" dintr-un gang de cartier. Întreruptă de "accese" paseiste, adaptarea vine, cu timpul. Și romancierul se întoarce la uneltele sale. Nu și soția, artistă emerită, de care teatrul, așa cum a ajuns, nu mai are nevoie. Spectacol de despărțire, masă festivă, "artificii" poleite care ascund, frumos, pe cît se poate
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
ocolișuri publicul amator de istorie literară. Oricât de elegante stilistic și oricât de sprintene în verbiajul lor, aceste texte își mențin intactă intenția unificatoare. Indirect, o recunoaște chiar autorul și chiar aici, în mai multe rânduri. Uneori cu bun umor paseist: "Asta-mi aduce - a câta oară? - aminte de o seară teribil de efervescentă dinspre finele anilor '80, când aveam invitați acasă o sumă de optzeciști care discutau viitorul criticii în termeni binomici: cine vor fi în deceniul următor noii Manolescu
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
unde se termină/ Zborul rotund pe care ți-l aud?" Dacă prezentul (vârsta adolescenței) este privit și savurat din perspectiva viitorului, trecutul este încărcat în imaginar de o voluptate sănătoasă a traiului rural. Ca și Eminescu, tânărul Brumaru are pulsiuni paseiste, iar trecutul este în viziunea lui o bucurie a simțurilor și a simplității vieții. Poemul devine mica simfonie a unui mod de viață nepervertit de civilizație. În contextul politicii românești din a doua jumătate a obsedantului deceniu, într-un poem
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
obscurité" ("De când trecutul a încetat să-și proiecteze lumina asupra viitorului, spiritul omului rătăcește în obscuritate") (Alexis de Tocqueville) (traducerea mea, ca și cele ale celorlalte pasaje de mai jos). Un astfel de motto ar trimite cu gândul la nostalgii paseiste, dar oare atitudinea critică - uneori chiar hipercritică - poate fi etichetată drept "conservatoare", epitet pe care îl găsim în fișa din Wikipedia? Poate fi considerat "conservator" un autor care dezvăluie posibile antecedente totalitare ale retoricii europene de astăzi, care privește cu
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
publică volumul Pensée et présence. Essai sur la philosophie religieuse de Grégoire de Nysse, a cărui prefață constituie o adevărată „profesiune de credință”. Pledând implicit pentru reasumarea predaniei Părinților, el ține totuși să-și pună în gardă cititorii împotriva „ispitei paseiste”. „Un templu grec”, scrie von Balthasar, „o biserică romană, o catedrală gotică merită întreaga noastră admirație, pentru că ele dau mărturie despre un adevăr și despre o frumusețe încarnate în timp. A le reproduce însă la ora actuală este un anacronism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Cristos, poate face ca „Vechiul Testament să înceteze a mai fi privit ca o simplă curiozitate arheologică și să devină o hrană vie pentru suflete”. Dar, încă o dată, atenție!, nu e vorba despre o întoarcere in illo tempore, o nostalgie paseistă. „Efortul care ni se cere”, precizează Daniélou, „este de a regăsi, dar în raport cu achizițiile științei contemporane, o interpretare capabilă să restituie Vechiului Testament caracterul său de profeție și de figură (typos)”. Prin urmare, dacă vrem să insuflăm viață unei teologii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și pentru ortodoxie, în general, nu există nici un intermezzo, nici o întrerupere, nici o diferență de percepție și de viață între epoca patristică și noi înșine 254. Această perspectivă anistorică, dacă o putem numi „perspectivă”, merge mână în mână cu o ideologie paseistă, pe care cei trei „mușchetari” lyonezi o resping categoric și, în opinia mea, pe bună dreptate. Patristica în versiunea Stăniloae se arată deosebit de fecundă la nivel dogmatic, liturgic și, firește, duhovnicesc, dar se ascunde cu lașitate dinaintea provocărilor Istoriei. Aș
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prezentului, coexistînd, cu un aer de surprinzătoare normalitate, lui. De aici sentimentul unei continuități, al unei fuziuni perfecte dintre ceea ce este și ceea ce a fost. Ar fi totuși greșit să se creadă că Londra rămîne un oraș încremenit în simbolistica paseistă. Găsești, dimpotrivă, la tot pasul, componentele epocii postindustriale, cu arhitectura sa barocă și neverosimilă. Totul se integrează însă în tabloul preexistent. Nu apar fracturi de butaforie, nici inconsecvențe de imagistică. De altfel, istoria nu se izolează într-o ermetică și
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
îndoiește de beneficiile sistemului Bologna, adoptat cu nemotivată grabă în învățământul nostru superior, se oripilează de soluțiile călduțe prin care ministerul reglementează desfășurarea bacalaureatului, se revoltă în fața in-culturii științifice a multora dintre oamenii inte-li-genți ai momentului, se opune tonului apocaliptic paseist al celor care deplâng modernizarea vitroasă a centrului istoric al capitalei - dar niciodată nu părăsește urbanitatea fermă a opiniei. Când alții, însă, calcă, în această privință, pe-alături, ia imediat atitudine. E cazul unei replici la un articol scris de
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
baseball-ul. Pe de altă parte, despre The Fixer (Cârpaciul), în care este vorba de pretextul principal al pogromurilor din Rusia, infama acuzație de omor ritual, s-a spus că este cartea de căpătâi despre viața evreilor sub țarism. Trubadur paseist al unor îndeletniciri și tradiții pe cale de dispariție în societatea contemporană, precum meșteșugurile manuale, negoțul ambulant, misitia maritală, teatrul popular, sau, dimpotrivă, bun cunoscător și iubitor al artei plastice moderne, așa cum se arată a fi autorul povestirilor incluse în Tablourile
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
în timp, în istorie. Devenit ușor discursiv, poetul proiectează umbra celor ce sunt ori au fost de puțină vreme pe fundalul grandorii celor ce-au fost mai de mult. Minuția descripțiilor rurale se dovedește a fi un suport al hiperbolei paseiste: „Îmi îndrept adesea fața către turnuri mari, slăvite, / Parcă-ntors din îndoială să le-aud în lemnul sfînt". Dar d-sa nu stăruie pe această cale ce ar risca să alunece în clișeu. Dincolo de conceptualizări ca și de nostalgii, reverii etc.
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
Anghel își pierde aura. Florile nu dispar însă niciodată (vezi celebrul și amplul poem Moartea narcisului, o mică nuvelă în versuri). Survin chiar și cîteva poezii de iubire (o noutate pentru retractilul Anghel), dar ele se fixează, toate, în tipar paseist: va fi mereu vorba de o iubire apusă, de ecourile ei postume (Scrisoare, Dumineca, Ex-voto). Noutatea cu adevărat interesantă adusă de Fantasii constă în apariția unei teme ce va domina de acum încolo: arta înțeleasă ca valoare-supremă, ca refugiu în fața
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]