132 matches
-
ca și pipa lui Magritte. Un alt poem profesiune de credință este Elegie. Chiar dacă nu este foarte reprezentativ pentru formele de exprimare poetică ale lui Petre Stoica (foarte mobile și variate, de altfel) poemul este definitoriu pentru ceea ce numeam viziunea paseistă, specifică liricii lui Petre Stoica. Indiferent de tema tratată, poetul ajunge, mai devreme sau mai târziu, să coboare în adâncimile propriului suflet, să se scufunde într-o singurătate populată doar de chipurile și amintirile dintr-o lume dispărută pentru totdeauna
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
scrisului. E, Steaua fiecăruia, căutarea neliniștită a locului bun. Obiectele păstrate dintr-o viață rostuită îngînă, încă, "muzica" lor, bruiată din ce în ce de cadențele "lumii noi", ca Simfonia destinului "ieșind" dintr-un gang de cartier. Întreruptă de "accese" paseiste, adaptarea vine, cu timpul. Și romancierul se întoarce la uneltele sale. Nu și soția, artistă emerită, de care teatrul, așa cum a ajuns, nu mai are nevoie. Spectacol de despărțire, masă festivă, "artificii" poleite care ascund, frumos, pe cît se poate
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
rezervor inepuizabil de „fantezii", pe cînd de la Iosif venea ingeniozitatea versificației; nu încape îndoială că, de la un moment înainte, sensibilitățile și gusturile celor doi se echilibraseră, iar instrumentele lor poetice ajunseseră acordate la unison. Chiar și în poezia pe teme paseiste ori rurale (din Patriarhale, 1901), melodia versului ștergea, la Iosif, semnificația temei. Există, fără îndoială, în liedurile lui zăcăminte de sentimentalism, dulcegării și autocompătimire, exprimate prin diminutive și termeni familiari; dar, în cele mai bune exemple, adierea simbolistă trece pe deasupra
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
renunțăm la venerarea amintitoare a marilor date ale istoriei naționale. Pe care însă, pentru a scăpa de "plictis și lehamite", fiecare loc, instituție și persoană ar trebui să fie libere să le celebreze cum cred de cuviință. Nu sunt nici paseist, nici monarhist, dar am convingerea că, pentru a ne recâștiga acea mare Sărbătoare a bucuriei unanime, care să-și merite numele de Zi a României, nu avem altă cale decât reașezarea cu roșu în calendar a zilei de Zece Mai
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
obscurité" ("De când trecutul a încetat să-și proiecteze lumina asupra viitorului, spiritul omului rătăcește în obscuritate") (Alexis de Tocqueville) (traducerea mea, ca și cele ale celorlalte pasaje de mai jos). Un astfel de motto ar trimite cu gândul la nostalgii paseiste, dar oare atitudinea critică - uneori chiar hipercritică - poate fi etichetată drept "conservatoare", epitet pe care îl găsim în fișa din Wikipedia? Poate fi considerat "conservator" un autor care dezvăluie posibile antecedente totalitare ale retoricii europene de astăzi, care privește cu
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
să alunece în grotesc și derizoriu. Ca și în Legenda activistului în inspecție, îndelung pregătitul eveniment nu va mai avea loc, lăsând doar un orizont de posibilitate încărcat de reverie tovarășei alese pentru onoarea supremă. O serie de flash back-uri paseiste filmate într-un alb-negru spălăcit reprezintă tot atâtea decupaje ale unei existențe umile, care prin sugestie se contaminează de cenușiul peliculei. Însă cu abilitate, Stere Gulea reușește să facă aceste secvențe cețoase mai vii decât cadrele unui prezent colorat. Toate
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
dacă la criticul francez frapează tonul paradoxal al încadrării, la comentatorul român, îmi pare rău c-o spun, nu frapează nimic. Compagnon se referea acolo la câteva vârfuri certe ale modernității europene. Cernat, aici, la șase prozatori cu ferme înclinații paseiste. În ordinea în care sunt tratați în carte, aceștia sunt: Ibrăileanu (cel din Adela), Mateiu Caragiale (cu Craii de Curtea-Veche), Călinescu (cu Enigma Otiliei), Sadoveanu (cu Locul unde nu s-a întâmplat nimic, deși există referiri utile și la Olanda
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
stăpâni un acces de nostalgie, nu, nu după filme decoltate, ci după începuturile producției cinematografice. Subiect de care, nefiind în actualitate, nu m-am atins până acum. Dar mi se pare că merită să mă las dusă de acest puseu paseist cu atât mai mult cu cât vacanța m-a cam îndepărtat de ce se găsește pe micile sau marile ecrane de aici, și la prima vedere, oferta nu pare prea tentantă. După ceva muncă de documentare, nu mă ambiționez să ofer
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
unde se termină/ Zborul rotund pe care ți-l aud?" Dacă prezentul (vârsta adolescenței) este privit și savurat din perspectiva viitorului, trecutul este încărcat în imaginar de o voluptate sănătoasă a traiului rural. Ca și Eminescu, tânărul Brumaru are pulsiuni paseiste, iar trecutul este în viziunea lui o bucurie a simțurilor și a simplității vieții. Poemul devine mica simfonie a unui mod de viață nepervertit de civilizație. În contextul politicii românești din a doua jumătate a obsedantului deceniu, într-un poem
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
prezentului, coexistînd, cu un aer de surprinzătoare normalitate, lui. De aici sentimentul unei continuități, al unei fuziuni perfecte dintre ceea ce este și ceea ce a fost. Ar fi totuși greșit să se creadă că Londra rămîne un oraș încremenit în simbolistica paseistă. Găsești, dimpotrivă, la tot pasul, componentele epocii postindustriale, cu arhitectura sa barocă și neverosimilă. Totul se integrează însă în tabloul preexistent. Nu apar fracturi de butaforie, nici inconsecvențe de imagistică. De altfel, istoria nu se izolează într-o ermetică și
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
și Alex. Ștefănescu o scrisoare nu doar deschisă ci și foarte inflamată. Acuzele aduse acestora merg foarte departe și nu mai au legătură cu amintitul casus belli: "...superficialitatea experienței dumneavoastră culturale a transformat România literară într-un adăpost al lăutărismului paseist, al refulărilor retrograde (...) perpetuați, conștient sau nu, tarele lumii pe care, în principiu, o repudiați: luați în deriziune regulile, sunteți ineleganți în felul în care tratați adversarii de idei (astfel considerați de dumneavoastră), afișați superioritate față de semeni". Faptul e totuși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
Sion își încheie lista, incompletă, cu paharnicul Hristache, neam de Juvara. De la unul la altul circulă, în cuprinsul unei cărți nici subțiri, nici groase, cupe cu spumă de voroavă. Un stil protocolar, fie jucat, fie asumat de un mic boier paseist care a preferat memorialisticii pure o astfel de "decontare" cu trecutul, face farmecul istorisirilor tăiate pe fason, metaforice, plastice. Citită astăzi, cînd toate răzbunările ei din vorbe sînt povești, Arhondologia e un roman de forță și vervă, romanul de familie
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
baseball-ul. Pe de altă parte, despre The Fixer (Cârpaciul), în care este vorba de pretextul principal al pogromurilor din Rusia, infama acuzație de omor ritual, s-a spus că este cartea de căpătâi despre viața evreilor sub țarism. Trubadur paseist al unor îndeletniciri și tradiții pe cale de dispariție în societatea contemporană, precum meșteșugurile manuale, negoțul ambulant, misitia maritală, teatrul popular, sau, dimpotrivă, bun cunoscător și iubitor al artei plastice moderne, așa cum se arată a fi autorul povestirilor incluse în Tablourile
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
Sebastian, lectura în cheie mistică a Jocului secund și trucuri narative în dialogurile lui Platon, Orbitorul lui Cărtărescu, antisimbolismul lui I.L. Caragiale, „bunătatea intelectuală“ a lui N. Steinhardt... M-am bucurat să mă regăsesc printre destinatari, sub titlul Ce înseamnă paseist?, și - suferind de lipsa unui spațiu tipografic adecvat unui răspuns pe măsura întrebării - mă gândesc ce bine ar fi ca Editura Humanitas să inițieze o Carte a răspunsurilor echivalentă. Nu de alta, dar, dacă pe marginea paseismului și a virtuților
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
virtuților sale terapeutice este aproape inutil să mai glosăm, despre antipaseism, adică „dis pre țul față de trecut și față de apărarea lui“, cum spune Ioana Pârvulescu, este mult de povestit. Și, mai ales, de compătimit. Folosit peiorativ, disprețuitor și acuzator, termenul „paseist“ s-a încărcat aproape demonic de prejudecăți (stângist) ideologizante, tot așa cum noțiunea de dreapta a căpătat irepresibile valențe extremiste, echivalată fiind (mai întâi deliberat, sistematic, iar apoi instinctiv) cu nazismul și gardismul, de parcă între Marghiloman și Himmler n-ar fi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și toate „instalațiile“ postmodernității. Ei bine, nimic nu întrece frenezia care te cuprinde când ajungi să șochezi și să farmeci cu tombaterismul tău fobia la trecut a adolescenților, presupusa dumnealor alergie la mainstream și la mulțimea celor calificate drept peltele paseiste. În ultimii ani, am făcut de câteva ori, la întâlnirile cu liceenii, un experiment năucitor deopotrivă pentru ei și pentru mine. Luați un creion și-o foaie de hârtie și încercați să scrieți caligrafic, deci cât mai încet, atent și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
frumos: „Dragi părinți, aflați despre mine că sunt bine să nătos, ceea ce vă doresc și dumneavoastră“. În timp ce ei, amuzați, trufași, miștocari, cabulipseau să-și pregătească foile și pixul, eu le „băgam bla-bla-ul“ (cum ar zice ei), făcându-mi, anesteziant, numărul paseist. Ce era caligrafia altădată, chiar și pentru noi, cei ajunși la școală în dejism, căutătorii de penițe Redis: armonie a simțirii, eleganță, rafinament, disciplină, respect față de ierarhie, cultul frumuseții, rotunjime, echilibru. Cumin țire. Ce însemna pentru generația lui Eminescu scrisul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și distopiile lui, editat în română și engleză (cu un CD excelent pentru amatorii de fantazare istoric-bucureșteană) de Anca Benera și Alina Șerban la Institutul Cultural Român. Numai că, din păcate, ceea ce a fost până la un punct o pură plăcere paseistă, dată fiind construcția meseriașă a albumului, avea să se transforme în cele din urmă într-un amestec de ulu ială, furie neputincioasă și resemnare. Ei da: avem tradiție în războiul cu statuile! Încă în iunie 1848, România deliverată, un C.D.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
profesionist în carte. Se va putea reface, oare, cândva, țesutul social destrămat de comunism și pustiit în postceaușism? Da: cum știm, în timp formele atrag fondul adecvat. În plus, regenerarea propusă aici e departe de-a fi un păgubos moft paseist, de fițe artistice, cum îl ca lifică buldozerimea primăriei. Dimpotrivă, presupune o însumare de premise comerciale intens aducătoare de profit. Se pare că - oricât de mult ne-am resemnat cu dezbinarea națională - a venit vremea solidarizării. Atașați, vă rog, volumului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
titanică și mai ales - fatalitate! - de durată lungă. De aici dedublarea discursului despre modernizare și inevitabila cenzură a simțului realității la cei mai mulți. Dar nici cei puțini, criticiștii, nu erau într-o postură mai comodă, ei neîntârziind să alunece în nostalgii paseiste și primind eticheta - atât de rezistentă în timp -, de reacționari. Critic neîmpăcat al tradiționalismului, E. Lovinescu eticheta drept fatală formarea de sus în jos - de la formă la fond adică - a civilizației noastre moderne, datorită "condițiilor istorice ale dezvoltării noastre"2
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
dar, în anul de grație 2005, mi se mai întîmplă să apelez la această minunată lucrare asupra căreia mi se pare că stăruie aceeași binecuvîntare care învăluie ecluza împărătească. Mărturisesc însă că nu doar nostalgia mă împinge spre aceste prospecții... paseiste, ci lipsa de alternativă a celui care vrea să traducă literatură maghiară în limba română. A trecut mai bine de o jumătate de secol de la apariția ultimului dicționar maghiar-român cît de cît utilizabil. S-au mai tipărit din cînd în
Ecluza și dicționarul by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11394_a_12719]
-
ministerul este la fel. Altfel nu se poate explica inexistența unei politici coerente de pregătire profesională, dar și civică, pentru acceptarea schimbării, prin extinderea și aprofundarea orizontului cultural al unor educatori care, din deficit cultural, se refugiază adesea în reverii paseiste de felul celor alimentate de partidul lui Vadim Tudor. Terapia ar fi stabilirea unei legături continue și de parteneriat științific între Inspectorate și Universități și altfel decât prin sistemul obținerii gradelor didactice. Nu am auzit până acum să fie regândită
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mai puțin cu criteriul calității, cât cu acela al cuprinderii multiple și al valorii simbolice a unui efort, pentru stadiul și structura culturii noastre. Sânt interesante, în acest sens, numai personalitățile care oglindesc situația dramatică a României. Un Bălcescu, deși paseist, reprezintă, prin soarta și gândul lui pasionat, mai mult decât toți ideologii noștri patriotici. Fără forme, adică fără Europa (minus substanța ei), toată România n-ar fi decât o sumă de presimțiri de cultură. Ele au actualizat și au pus
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Pinot Noir“. Care e povestea acestui grup? Ce se întâmpla în blocul K din Tătărași sau în „bar subsol Cupola“? În acel moment, la Iași, atmosfera culturală era îmbâcsită rău de tot. Spațiul public era dominat de un discurs prăfuit, paseist, soporific, iar instituțiile culturale erau anchilozate. Mai mulți tineri (și mai puțin tineri) am simțit nevoia să ne construim propria oază, cu aer proaspăt. Aveam gusturi și idei diferite de ale establishment-ului cultural, plus un spirit critic debordant. Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Lumea lui Sadoveanu este una a afirmației“, spune Al. Paleologu. Format într-un astfel de mediu și, fără îndoială, condiționat de însuși nivelul deloc grozav al literaturii noastre de la începutul secolului trecut, Sadoveanu este încă tributar inițial viziunii idilic-romantice și paseiste, iar narațiunile sale preiau o etnografie cam naivă și destul de convențională. Este fermecat încă de natural, deși la început conformismul (artistic) coexistă cu revolta (de substanță). Spiritul poetic al lui Sadoveanu aici se vede: în descentrarea în natură, în fascinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]