51 matches
-
cărții, unde se vede ce vrea, de fapt - ca să recurg, zîmbind, la formula magică a ,hermeneuticii" de școală - să spună scriitorul. Și va să spună, vorba lui Voronca, ,je" sont tous les autres. Din tot ce notează, cu delicii de paseist, se alege, la sfîrșit, ,relieful unui spirit". Profilul unui om, așa cum îl arată jurnalul lui de lectură, prin lectură înțelegînd multe lucruri. O nacelă în care poți zăbovi dindărăt de istorie și, deopotrivă, fierul roșu cu care poți să-i
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
de diversificată (id est vulnerabilă!), însă cu atît mai fecundă în pedalarea sa, cum zice Nae Ionescu însuși, într-un comentariu închinat lui Faust, între "polul propriu-zis metafizic și anexa sa, contrapunctul lumesc"? Cît de actual ar mai putea fi "paseistul", "anacronicul", "reacționarul" Nae Ionescu, integrat, orice s-ar spune, unei viziuni ce-i cuprinde în bună măsură pe Eminescu, N. Iorga, Lucian Blaga, ca și pe tradiționaliști și pe ortodoxiști? La aceste interogații încearcă a da un răspuns Dan Ciachir
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
degringoladă a democrației românești, Lovinescu nu concepe seria sa de volume consacrată lui Maiorescu, contemporanilor și urmașilor săi (care nu sînt junii corupți de fascism, ci criticii literari democrați și europeni în gîndire) ca pe o polemică indirectă cu autohtoniștii, paseiștii, iraționaliștii și legionarii vremii? Ca să-l arborezi ca pe un astfel de stindard, nu era îndefinitiv nevoie ca Maiorescu să reprezinte exact opusul gîndirii la modă în cercurile extremiste, fie de dreapta, fie de stînga?
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
nu exclude momentele de reverie și reprezentare onirică a acelui "paese innocente ungarettian al locurilor și miturilor copilăriei(...) întoarcere deopotrivă arheologică și sentimentală în memoria spațiului cultural autohton". Prozatorul satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii cfr. celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și un peisagist blagian și senzor al lumii concrete
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
Mă uit la pietre, ascult cuvinte/ și cum să spun, Doamne, că ele-am fi noi,/ cînd eu simt viața mereu înainte/ și pururi cuvintele mai înapoi?!" (Printre cuvinte). Astfel că poezia n-ar fi decît o eroică ariergardă existențială. Paseist prin fidelitatea sa față de instrumentul expresiei tradiționale ("Uneori îmi pare că arta există anume pentru ca trecutul să se poată exprima"), poetul adoptă, în relația sa cu stihia imprevizibilului, un stoicism elegant: "Fii tare sub loviturile vieții: e calea cea mai
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
indirect autobiografică din romanele seriei deschise cu Bizu. Obscuritățile psihologice ale unei ciudate formații se exprimă acolo printr-un lirism neguros al scepticismului și al decepției sociale. Lăsându-se în voia temperamentului, E. Lovinescu ar fi fost un conservator, un paseist, un provincial, un tradiționalist, dar bovarismul l-a prelucrat "misterios" făcându-l liberal, orientat spre literatura viitorului, european, modernist - adică tocmai contrariul a ceea ce i-ar fi rezervat fatalitatea psihologică. Și totuși, E. Lovinescu nu e dispus să recunoască victoria
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
o socotește a fi "principala piedică în calea însănătoșirii sufletești a neamului românesc". În pofida unor șovăiri și oscilații, criteriul junimist își spune astfel cuvîntul. C.Rădulescu-Motru trece prin filtrul acestuia postura naționalistă, denunțînd tulburarea ei, pur umorala, ergo irațională. Delirului paseist rebuie să-i succeadă o atitudine deliberată, pozitivă, orientată spre viitor: În sens vechi, naționalismul era un sentiment de conservație, el se dezvăluia sentimentului și realizarea lui era lăsată tot inspirației sentimentului; era impulsiv și subiectiv. Naționalismul cel nou, cel
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
să fie cum este, adică un ins confiscat de nevroză până la anularea fizică. Se gândește că mereu fusese prăpăstios, catastrofic, înclinat să se aștepte totdeauna la ce poate fi mai rău ("îngrijorarea, o boală specific iudaică" îi spusese un prieten), paseist ("tot ce era bun aparținea unui anume trecut"), temător de îmbolnăviri și năzuros ("aveam o structură de mofturos și de răzvrătit domestic"), acestea fiind componente ale alcătuirii sale interioare ce puteau sta, neîndoielnic, la rădăcinile nevrozei care-l acaparase și
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
sale este dezvoltată neobișnuit. E de mașină”. Făcând abstracție de entuziasmul multora, și memorialistul Benedikt Livșiț comentează acid primele zile ale aflării în Rusia a celebrului italian: „La Moscova, Marinetti nu a văzut pe nimeni dintre futuriștii ruși... Înconjurat de «paseiști», de tineri vulgari, ba și de unii bătrânei care, precum spunea el însuși, «greșesc chiar și atunci când au dreptate», Marinetti a prins în fine a tânji: la ultima sa prelegere dânsul a afirmat amar că publicul îi aplaudă nu ideile
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
Introducere Se vor întreba, poate, unii ce se poate valoriza astăzi dintr-un orizont „paseist” și „autohtonist”, evident „conservator”, care privea trecutul ca pe o icoană și care idealiza o lume numită astăzi, în mod curent, „barbarie medievală”. Iar pe deasupra, această viziune mai aparține și lui Eminescu, creatorul de care, tot după unii, ne-am
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
așijderi "în ruină", în marginea unei "căderi de apă" și "adumbrit" de frunza unor "copaci stufoși", apare, de altminteri, și-n Remember, nuvelă,-n rest, contemporană (și, pe deasupra, berlineză, ce va să zică citadină), - dacă (și cât) se poate numi "contemporan" un paseist nostalgic, retrograd, arhaizant și anacronic ca Mateiu, cel căruia Berlinul, într-o seară, ca "scufundat ș...ț în mare", n-o să-i evoce alta decât tocmai "cetățile vechimii": Bizanț, Alexandrie, Palmiră, Babilon... II "C|zânde turle", "ruinate schituri", "surpate zidării
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
Kessler: "Cui se adresează acum sosia Codre a statuii lui Carol I? Ce spune ea?" Și-și răspunde singur: Nici această sculptură nu spune nimic, nimănui". Ba da, dle Kessler, le spune ceva celor care, nefiind în bisericuțele plasticienilor, nefiind "paseiști" (acuză pur comunistă!), dar având o bună cunoaștere constructivă a trecutului, știu că gestul e recuperator. O ultimă observație: de ce n-au sărit plasticienii la fel înainte de plasarea "țepii lui Ghilduș" în Piața Palatului? Pentru că, măcar în privința țepii, suntem cu toții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
Căci C. Stere, strălucit constituț ionalist, vedea rezolvarea problemei sociale a țărănimii în cadrul amplu al viitoarei unități naționale. Acest volum al doilea al Publicisticii ne mai oferă ocazia unei revizuiri. Și anume, a impresiei că avem în Stere un mesianic paseist, al cărui „țărănism” merge mână în mână cu un refuz obstinat al modernității. Articolele din perioada 1905-1909 ne înfățișează, în răspăr cu tonul de mai târziu al romanului În preajma revoluției, un C. Stere modern, atât ca informație - în timp ce preopinenții se
Un gânditor social: tânărul Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3904_a_5229]
-
vorba îndărăt... Cel mai marcat jurnalistic și mai obositor dintre clișeele care se vor vehicula în legătură cu neajunsurile Literaturii române în postceaușism va fi acela stârnit de demonul electiv al criticilor literari. De ce acești autori și nu alții? De ce sunt favorizați paseiștii în dauna postmodernilor radicali? De ce din lunga listă lipsesc atâția autori pe care i-am fi văzut, cu îndreptățire, demni de a intra între copertele încăpătoare ale proaspătului volum. Dacă ar fi să dau apă la moară unor asemenea cârcoteli
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
ce a dat glas, la 15 martie 1848, de pe treptele Muzeului Național din Budapesta, pro cla mației ce avea să aprindă revoluția maghiară impre sio nantă prin unanimitatea adeziunii populare. Numai că miș carea s-a autosubminat, s-a automanipulat paseist, dove dindu-se pe cît de libertară pentru unguri, pe atît de șovină față de neamurile din jur. Poetul și soldatul Petőfi Sándor s-a bătut cu tot curajul pentru principiile ei, căzînd În 1849 În lupta cu trupele intervenționiste rusești la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cele de astăzi, concluzia subliminală a cărții e una singură: conservatorismul a murit, dar el supraviețuiește. Iată de ce volumul lui Stanomir este o formă indirectă de apreciere a ceea ce se întîmplă azi pe scena politică. Și deși nu e nimic paseist sau nostalgic în cartea de față, autorul ne dă posibilitatea să vedem cum arăta o lume în care ideologia nu însemna doar propagandă mediatică, ci și gîndire exprimată în discursuri parlamentare. Poate de aceea partea cea mai savuroasă a cărții
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
defuncte - ale teoriei literare au înlocuit critica de text, esența filologiei, cu critica literară, cu teoretizări absurde, alambicate și pînă la urmă profund irelevante") și pe Eugen Munteanu (profesor la Facultatea de Litere de la Universitatea „Al. I. Cuza" din Iași): „Paseiștilor ca mine le mai rămîne doar regretul nostalgic după un tip de spațiu public în care citatul clasic să nu mai fie scîlciat la tot pasul. Nu afirma cu morgă, în urmă cu cîteva luni, la radio, un ilustru «filozof
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
ca să se simtă în siguranță, îi acuză de paseism pe toți cei care se uită cu interes în urmă. Dragostea pentru trecut este, pentru mulți, un fel de boală lumească, despre care e rușine să vorbești în public. De aceea „paseiștii" sunt mereu amenințați de oprobriul prezenteiștilor. Despre pericolul care-i amenință pe cei care-și șterg din amintire trecutul scrie, cu condei de fin prozator și cu umorul lui grav, Radu Paraschivescu: „Trecutul vine peste tine, îți dă ghionturi, te
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6507_a_7832]
-
abia perceptibil de resemnare la ceva dat, precum o fatalitate. Distinsă povară, livrescul apare asumat într-o varietate de nuanțe din care nu lipsește o ironie umbroasă, melancolică: „Respir, se pare, un aer foarte cult" (Biblioteca lui Hadrianus). Declarîndu-se, elegant paseist, „rudă cu ruinele", poetul mărturisește că ar condescinde „din greaca și din latina clasică, / în dialectul vulgar al unei mierle" (ibidem). Ori se prezintă printr-o (pseudo)admirație de sine, prins în vîrtejul conceptual al practicii exegetice: „Mă recitesc, sunt
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
oltean de obîrșie, îl evocă pe un bunic al d-sale, „Ștefan Cioc, din satul Bălțații de Jos - astăzi Dumbrava - , primul țăran din sat care a purtat pălărie”. Așadar o modernizare, o estetizare sui- generis ! Dar Barbu Cioculescu e un paseist incurabil. Neavînd o legătură aievea cu „belepoca” de care e totuși organic atașat, se mulțumește cu un surogat al ei, de factură interbelică, sub chipul podului casei d-sale, plin de stive de reviste, fotografii cu poze nostalgice: „Ca- valeri
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
am întâlnit în tabăra de creație literară de la Bușteni, acum ne întâlnim într-o Istorie! Ca să vezi ce e viața... George ROCA: Ce v-a determinat să scrieți mai mult literatura cu specific istoric? Vă plac „vremurile trecute”, sunteți un paseist, sau nu vă încântă viața modernă, viața de zi cu zi, unde „eroii zilelor noastre” se succed cu o rapiditate uluitoare și dispar în necunoscut tot atât de repede? Pașcu BALACI: Ca să nu greșim în prezent și să prevedem viitorul, trebuie să
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
i-au adoptat stilul de viață după ce s-au văzut urcați în vârful puterii, romantismul se manifestă în două direcții principale: se distinge un romantism avântat, revoluționar, fructificând anumite orientări iluministe (deși combate cultul excesiv al rațiunii), și un altul paseist, caracterizat prin regret față de trecutul patriarhal și rezistență la înnoire, în continuarea literaturii preromantice. Cu toată această diversificare, romantismul apare ca un curent literar relativ omogen, cu particularități și o metodă de creație originală. Romanticii contestă rigiditatea normelor clasice de
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
cu zâmbet a lor ură,/ Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură. (Scrisoarea II). Un astfel de intelectual progresist, istoric de profesie, ale cărui scrieri sunt foarte promovate atât pe plan intern cât și internațional, susține că sunteți un paseist incurabil, că aveți obiceiul de a vă plânge des, de a vă refugia în trecut, de a urî cu multă patimă, de a iubi prea intens, până la sentimente naționaliste etc. Acest formator de opinie a reușit să inducă, în mare
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
Prin „amintirile de fum” se întrezăresc, în tihna lor patriarhală și în ritmica eternă a anotimpurilor, casa bătrânească, grădina înrourată și plină de miresme, bisericuța senină, precum și alte înduioșătoare priveliști ale ocrotitoarei „vetre”. Lărgindu-și gama, ciupind energic struna naționalismului, paseistul se dedă unei făloase retorici, cu trâmbițări de vitejii străbune și evocări de cetăți basarabene. Îi reușește însă cu totul altceva, și anume pensulația în miniatural. Surprinzătoare este consonanța poemului Pânda cu Moartea căprioarei a lui Nicolae Labiș. În alte
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
expunere când sinistră, când frivolă. O poveste cu haiduci, la fel ca Șanta, este Aliuță, un vârf al creației prozatorului. Evocarea, de astă dată sobră, se încarcă de tensiune, cu un minimum de mijloace obținându-se o remarcabilă eficiență narativă. Paseist blajin și melancolic, G. tinde să idealizeze traiul patriarhal al boierilor din Moldova de odinioară: bărboșii își petrec ziua întreagă răsturnați în jilțuri, cu nelipsitul ciubuc și sorbind alene din cafele. Când autorul se amuză pe seama lor, ironia e relaxată
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]